Raluca si Ela, imi pare rau pt voi.. stiu ce inseamna sentimentul ca iti poti pierde mama, eu de 10 ani lupt alaturi de mama mea cu boala ei crunta.. la prima operatie, ne-a luat prin surprindere diagnosticul, fiind in faza incipienta, nu am vrut sa ii spun ei, dar cum e desteapta si are o intuitie fantastica (doar ii seman), a realizat ca e ceva grav (stiam doar eu si fratele meu, la vreo 2 sapt dupa operatie, mi-a cerut si tata sa ii confirm banuiala), am trait cu o povara grea vreo luna jumate, rugandu-ma sa iasa negativ histo-patologicul.. din pacate, era cancer si i-am spus ca trebuie sa mai facem niste teste, atunci ea mi-a spus: 'draga mamii, daca e ceva grav, spune-mi acum, sa nu aflu accidental si sa sufar mai tare, vreau sa lupt, pt voi!'.. am simtit o usurare atunci, aveam lacrimile innodate sub barba (si-acum, cand scriu) si i-am spus la telefon ca totul va fi bine! am trecut prin atatea incercari, ca mi-era teama ca nu va mai rezista.. la 2 ani dupa asta, a mai aparut unul, mai grav, cu metastaze.. ca se mirau doctorii ca mai traieste inca la 2-3 luni dupa a doua operatie.. a facut atatea iradieri, ca mi-era mila de ea, de cat de arsa era.. si pe-afara, si inauntru.. atunci, aproape ca cedase.. i-am adus pe sora cea mica la spital, s-o vada (era eleva de liceu) si i-am ordonat sa lupte pt viata, s-o vada realizata, sa nu o lase singura cu asa o povara... pt mine, mama e totul! si ma rog la Dumnezeu s-o tina cat mai mult, nu pot incepe ziua fara sa o aud la telefon, fetita mea imi aduce aminte in caz ca am uitat, venind cu telefonul si strigand-o.. ma doare cand aud ca se mai duce o mama devotata, care a facut totul pt pruncii ei.. sper (egoist) doar ca a mea sa reziste cat mai mult, fara ea, parca mi-as pierde radacinile si nu pot inca sa accept o astfel de despartire.. Ilinca mea inca are nevoie de bunica, singura ce i-a fost alaturi de cand s-a nascut!
dragele mele, sa fiti puternice pt copiii vostri si fiti sigure ca un zambet, o mangaiere de la mamele voastre, vor veni prin puiutii vostri! va imbratisez cu mare drag!
e greu fara mama 
),am scris ceva,am plans 
Viatza este intr-adevar cruda uneori...cu atat mai mult trebuie sa o pretzuim cat putem... . traim prin copiii nostrii mai departe... 
