Simfonia noptii de Baloi Raluca
? Iubesc tacerea... Carbunele de foc s-a stins, lasand pe cer o dara-nflacarata.Mantia de catifea a noptii se asterne peste cer. Noaptea cu fruntea-i lata de… Simfonia noptii de Baloi Raluca
? Iubesc tacerea... Carbunele de foc s-a stins, lasand pe cer o dara-nflacarata.Mantia de catifea a noptii se asterne peste cer. Noaptea cu fruntea-i lata de poet, apare. Are aripi usoare. E de o frumusete demonica. In ochii ei negri ca doua perle, se vede infinitul.
Privind visatoare spre cerul ne-ntrerupt al lunii pline, isi scutura aripile negre pline de fantasme. Vantul aduce dinspre vest, miresme dulci de flori. Ca un copil zburdalnic se apropie de geam. Trimite salutari tuturor si fuge.
Noaptea cu parul despletit priveste in unda stravezie a apei. Umbra ei cheama natura la somn. Atenta, asculta o privighetoare. Canta si ea. Are o voce frumoasa, o voce a tacerii. De fapt nici nu stiu ce cauta. Ar vrea sa planga, dar nu poate, ar vrea sa rada, dar nu are de ce. E trista. A fost oropsita de soarta sa arate ca un cioclu, desi e cea mai buna si mai blanda fiinta din lume. Ea nu se supara, ci tace. Cand? toti se tem de ea, le trimite vise placute si le da speranta.
Dar pe ea cine o ajuta? Cine-i da incredere? Acest raspuns nu se va sti nicicand...