Copilăria A Sărit De La şotron La Counter Optiuni

[Anca74]

poate nu au disparut toate, poate mai e loc de unele...depinde de noi sa le luam o coarda, sa le dam creta colorata in mana....
In spatele blocului se joaca un grup de fete, clasele 3-4 cred ca sunt, mi-e asa de drag de ele, cu papuseli, cu trotinete, cu tot felul de joculete..cred ca le coboara cu geamantanul ca tare multe sunt Cand vin ''aia mari" insa...e dezastru!Am senzatia ca unul din cinci cuvinte rostite de ei, chiar si de fete, e ...acel cuvant, banuiesc ca il stiti...au pana in 15-16 ani, fumeaza, beau, vorbesc cum vorbesc...unii nici macar nu se dau la o parte sa poti intra in bloc.

Calculatorul, desenele nu fac rau daca sunt folosite (vizionate) cum trebuie si cu masura. Daca cel mic se uita la desene potrivite varstei poate chiar invata ceva...ca asta cred eu ca e rolul desenelor. Calculatorul e bun...in conceptia mea, cu masura si cu programe, jocuri adecvate varstei.
Noi am luat de la gradi CDurile Piticlic...pot ele sa faca rau? Sau situri precum Uptoten, Poisson Pouge, Winnie the pooh, ii invata enorm de multe lucruri, dependenta nu se dobandeste acum...nu au atat de mult timp sa il piarda la calc. decat daca pe tine ca parinte te doare in bascheti si il lasi acolo...dar nu calculatorul e vinovat ci parintele.
Daca nu iei o minge sa il duci in parc, daca nu ii pui o bicicleta sau o trotineta in brate, o paleta de badminton...daca nu il duci pe o pajiste sa alerge pur si simplu....ce sa faca? E calculatorul de vina? De ce se uita la Cartoon cand ar putea sa se uite pe Minimax?

nici cu cheia de gat nu-s de acord...n-am avut parte nici macar eu de asa ceva, nici cu lasatul nesupravegheat...

Sunt alte timpuri, alte moduri de a aborda copii...ai mei au fost adeptii principiului "pe copil sa-l pupi in somn, ca isi ia lumea in cap"sau " decat sa il laud, mai bine il critic putin, sa il stimulez"...gresit total, as fi avut cu totul alte sanse daca politica familiei ar fi fost alta...copii nu stateau cu musafirii, mici macar la masa, nu mergeau in vizite, ...nu se jucau cu toate jucariile ...sa nu le strice
Eu ii spun zilnic copilului meu ca il iubesc , ca am incredere in el, ca sunt multumita de ceea ce face, ii arat ceea ce greseste, il iau cu mine peste tot....si am cel mai cuminte copil din lume! Nu i s-a urcat la cap, stie sa se poarte cum trebuie....are incredere il el, incearca sa isi invinga timiditatea ...timiditate pe care a mostenit-o de la mine....ca deh, pe mine nu m-a invata nimeni sa imi inving timiditatea..."asa e ea!" era mai usor de zis!

[Anca74]

v-am convins...nu mai ziceti nimic?

[ruxy]

poate nu au disparut toate, poate mai e loc de unele...depinde de noi sa le luam o coarda, sa le dam creta colorata in mana....
In spatele blocului se joaca un grup de fete, clasele 3-4 cred ca sunt, mi-e asa de drag de ele, cu papuseli, cu trotinete, cu tot felul de joculete..cred ca le coboara cu geamantanul ca tare multe sunt Cand vin ''aia mari" insa...e dezastru!Am senzatia ca unul din cinci cuvinte rostite de ei, chiar si de fete, e ...acel cuvant, banuiesc ca il stiti...au pana in 15-16 ani, fumeaza, beau, vorbesc cum vorbesc...unii nici macar nu se dau la o parte sa poti intra in bloc.

Nici eu nu am fost adepta iesitului afara in fata blocului( asta cand stateam la bloc si erau mai micuti), am preferat parcul zilnic ...cu lopatele galetuse,creta, biciclete, trotinete etc....cu calculatorul trebuie sa recunosc ca am cam gresit...in zilele cand afara era urat si eram obligati sa stam in casa, cand se plictiseau de jocuri( le cumparam destule), de citit( nu foarte mult), de desenat, de modelat, ii mai lasam sa joace jocuri diverse la inceput pe Nintendo( destul de devreme pe la 2 ani jumate), apoi pe calc( pe la 9 ani)...nu stiu insa cat de bine am facut atunci cand am acceptat sa joace jocuri mai violente, gen counter, wow...pe care m-am vazut obligata sa i le sterg din calc nu demult. Ii plac filmele horror( ma sperie asta), pe care nu ii dau voie sa le vizioneze....

Cand eram copii noi Anca, era o pedeapsa sa nu fim lasati in fata blocului unde ne asteptau tovarasii de joaca....acum ii pedepsesti pe copii luandu-le calculatorul, televizorul( al meu are 2 saptamani de cand are interzis la ele)....cum sa o faci altfel?...Sa nu ii lasi sa iasa afara la aer? Asta nu se poate...prefer sa iasa la aer, sa se joace cu mingea chiar si o jumatate de ora...

Cat despre injuraturile de rigoare, le aud la scoala toata ziua...ce putem face? Poate doar sa ii invatam ca nu e bine sa le foloseasca, dar oare asa fac?...Ne asculta? Asta e mediul in care traim....

[ruxy]

---

nici cu cheia de gat nu-s de acord...n-am avut parte nici macar eu de asa ceva, nici cu lasatul nesupravegheat...

Cu cheia de gat nici eu nu am fost de acord...de aceea am si renuntat la birou si fac tot ceea ce am de facut de acasa( e drept ca imi si permite situatia), ma ocup de ei permanent si trebuie sa iti spun ca imi reproseaza ca nu sunt lasati singuri. Asta si-ar dori. Sa mearga singuri la scoala( nu ii las, eu ii duc si ii aduc) Se bucura atunci cand raman singuri acasa( daca noi mergem la cumparaturi). Eu am stat cu cheia de gat de la 6 ani. Nu au avut ce face parintii mei. Lucrau amandoi, mama pana la 16 si tatal meu din zi pana noaptea. Eram unsa cu toate alifiile cum se spune. Puteam oricand sa ma urc in troleibuz si sa ma duc peste tot. Sa ajung la scoala mergeam patru statii pe jos sau cu mijloacele de transport. Stiam sa imi incalzesc mancarea, sa ma feresc de tot ce e rau, stiam...pe copiii mei nu am avut curaj, in aceste timpuri nebune sa ii las asa...si nici nu stiu cat de bine am facut. Am avut grija insa se le spun mereu, insa de pus in practica...mai greu...

[ruxy]

Sunt alte timpuri, alte moduri de a aborda copii...ai mei au fost adeptii principiului "pe copil sa-l pupi in somn, ca isi ia lumea in cap"sau " decat sa il laud, mai bine il critic putin, sa il stimulez"...gresit total, as fi avut cu totul alte sanse daca politica familiei ar fi fost alta...copii nu stateau cu musafirii, mici macar la masa, nu mergeau in vizite, ...nu se jucau cu toate jucariile ...sa nu le strice
Eu ii spun zilnic copilului meu ca il iubesc , ca am incredere in el, ca sunt multumita de ceea ce face, ii arat ceea ce greseste, il iau cu mine peste tot....si am cel mai cuminte copil din lume! Nu i s-a urcat la cap, stie sa se poarte cum trebuie....are incredere il el, incearca sa isi invinga timiditatea ...timiditate pe care a mostenit-o de la mine....ca deh, pe mine nu m-a invata nimeni sa imi inving timiditatea..."asa e ea!" era mai usor de zis!

Pe mine parintii mei m-au crescut cu multa dragoste, chiar si imbratisari, pupaturi...le multumesc pentru asta. La fel am procedat si eu cu ai mei copii. Si aici spun ca sunt convinsa ca am facut bine. Si eu le spun ca ii iubesc, si ei ne spun noua. Nu li s-a urcat la cap asta, de fapt nu acesta este motivul pentru care ar face-o. Stiu sa se poarte cum trebuie, dar asta nu inseamna ca nu avem si noi problemele varstei( pubertate, adolescenta). Toate au insa o limita si exista bunul simt. Pentru a-si invinge timiditatea, au nevoie de multa incurajare, iar noi le suntem alaturi.

[Anca74]

pt tine Rux...Imi place cum povestesti din experienta ta de mami...si oricine poate invata ceva de la tine!

[ruxy]

pt tine Rux...Imi place cum povestesti din experienta ta de mami...si oricine poate invata ceva de la tine!