Vreau Sa Divortez...ce Sa Fac? Optiuni

[teoteo]

Buna ziua

...dilema asta cu divortul ma roade de ceva timp...ma apasa mereu..si nu stiu ce sa fac...dk e bine sau nu...dk o sa regret sau nu...dk o sa imi fie mai bine dupa sau nu...etc..
O sa va spun povestea mea....si va rog sa nu aruncati cu pietre in mine..ca de ce am facut acest pas...
Nu dati cu pietre in mine intrebandu-ma de ce m-am maritat. Pentru ca vroiam "sa ma asez", sa am copii si-oi vedea dupa aia cum mai decurg lucrurile. Si-au decurs destul de rau: lipsa sentimentelor puternice au dus relatia in jos: jigniri, uneori comportament urat din partea mea...
Si-acum intrebarea: divortez ca mie nu-mi e bine si consider ca si copilului i-ar fi rau sa traiasca intr-un mediu cu certuri la tot pasul? sau sa raman in relatie incercand sa ma mint ca o sa mearga mai bine peste ani si ani...sa ma amagesc singura...sa rabd continuu....?
Sunt constienta si stiu foarte bine ca eu am gresit aici...am gresit foarte mult si regret....dar eram atat de tanara si speriata.....
in 2002 m-am casatorit cu un baiat pe care il iubeam nebuneste...in alt oras...departe de casa...il iubeam foarte mult.....eram asa de indragostita de el...si casnicia noastra a durat numai cateva luni....divortul a intervenit din mana soacrei....am fost f dezamagita si am suferit enorm....nici nu stiti cat de mult....

In 2004 am cunoscut un tip pe net..si...in 2005 m-am recasatorit cu acest tip fara sa il iubesc....in alt oras.....era asa de bun ca painea lui DD toti ma felicitau si ma invidiau ca am pus mana pe asa baiat bun...dar nu il iubeam deloc si imi parea rau...ma simteam vinovata....vedeam in el doar un bun prieten la care tineam atat...si apoi am vrut de 4 ori sa ma despart de el...dar el era indragostit lulea de mine...ma implora in genunghi sa nu-l parasesc...plangea....si imi era asa de mila de el...apoi am stat sa ma gandesc ce sa fac...ce ma fac cu el...si am vazut in el un tata f bun pt copiii mei.....asa ca dupa 7 luni i-am acceptat cererea in casatorie....foarte greu am zis da in fata ofiterului starii civile...martorul nostru spunea ca aratam ca si cum eram gata sa fug...si ii era teama de asta...eram atat de nesigura si atat de speriata.......desi anumite pers stiau ca nu am nici un sentiment pt el mi-au zis :"lasa,nu-i nika,cu timpul o sa ajungi sa-l iubesti mult,nu esti singura"....si gandindu-ma ca el fiind baiat bun ce ma iubea mult ,o sa ajung sa-l iubesc cu timpul....
Si uite ca au trecut aproape 5 ani...am tot incercat din rasputeri sa ma indragostesc de el,sa-l iubesc,am facut totul...i-am facut si toate poftele...am facut f multe sacrificii si eforturi ca sa fie bine...si degeaba...eu tot nu-l iubesc...nu-l doresc ca barbat...si imi e din ce in ce mai greu sa traiesc cu el....si nu e asa de bun cum il credeam ....are si el defectele lui ca orice barbat....e atat de imatur,atat de visator,atat de incapatanat,mereu bagat in datorii,pretentios...nu ne potrivim mai deloc....nu comunicam ca lumea....nu pot rade cu el....nu-i pot povesti ceva fara sa ma caute si pe mine sa ma judece si sa ma acuze...eu mereu sunt vesnica vinovata....intotdeauna....dk el si-a dat in cap cu ceva eu sunt vinovata...si dk a gresit el cauta imediat cauza si sa acuze pe altii ce l-a determinat sa faca greseala,se spala pe maini....nu ma simt deloc bine cu el....ma enerveaza asa tare prezenta lui....nu-i mai suport gesturile...nu ma simt deloc atrasa de el...de fapt niciodata nu m-a atras nici fizic nici sexual....desi nu e un barbat urat...e chiar barbat bine...doar ca eu sunt buba...ma simt rece cand ma atinge....nu imi place nimic la el....m-am gandit ca dk facem un copil o sa fie altfel,o sa se maturizeze si el.....poate o sa-l iubesc....in 2008 am dat nastere unui baietel.....pe care il iubesc f mult....doar ca acum mai rau e....nu il suport deloc pe el....nu imi place...ma sufoca faptul ca sunt sotia lui...casnicia....m-am saturat de certuri...mereu ne certam din orice...ne contrazicem des...vreau sa fiu libera...sa nu mai fiu sotie....desi de multe ori am incercat sa ma despart de el...mereu intervenea cineva ca sa ne impace...si mai era si mila...sau nu aveam eu curaj din cauza copilului ca las copilul fara tata....si nu am nici o situatie financiare buna cat s-o duc bine...intrun oras strain...dar nu mai pot....nu ma potrivesc deloc cu el...suntem atat de diferiti.....m-am saturat sa imi starneasca nervi simpla lui prezenta...dar ma gandesc la copil....nu vreau sa sufere copilul...

si in plus...am cunoscut pe cineva....cu care ma inteleg asa de bine...ne potrivim total...radem...comunicam asa de frumos...e atata pasiune intre noi...ma face sa simt ca traiesc....sa ma simt atat de fericita...sa zambesc...lucruri pe care nu le am simtit niciodata cu sotul meu...si simt ca il iubesc pe omul asta....simt ca ma pot indragosti de omul asta...imi place asa de mult de el...desi e mai mare cu 11 ani ca mine...dar suntem atat de compatibili...si la zodie...eu sagetator el leu....sotul e capricorn...si leul asta de care imi place...e divortat si el de curand...pur si simplu nu s-a mai inteles cu sotia capricorn...si tot ea l-a parasit...eu nu ma gandesc sa fiu cu el de tot...adik sa avem o relatie apropiata nu cred ca e posibil...din motive de ale mele...el nu a avut nici o legatura cu decizia mea...mereu mi-a zis sa nu divortez niciodata pt un alt barbat...ci numai si numai dk e total imposibila continuarea casatoriei...sa ma gandesc si la copil....si adevarul e ca nu pt el vreau divortul.....ci pt ca nu mai pot trai cu un om pt care nu simt nimic...si nu mi se pare corect fata de el...sa fie casatorit cu o femeie care nu simte nici iubire ,nici respect....decat doar mila!

nu stiu ce sa fac....ma apasa rau gandul asta...cand sunt cu el e ca o tortura,nu ma simt deloc bine,uneori simt ca ma sufoca....nu-l doresc deloc....vreau sa fiu libera...singura...dar imi e tare teama sa nu regret mai tarziu divortul...

Aceasta postare a fost editata de teoteo: Mar 25 2010, 04:06 PM

[teoteo]

Din pacate doar timpul iti va arata daca gresesti sau nu atunci cand iei o decizie indiferent care va fi ea.Crezi ca eu nu m-am intrebat ce ii voi spune fiului meu cand va creste? Crezi ca eu sunt suta la suta sigura pe decizia care am luat-o?Dar asa am hotarat si merg inainte fie ce o fi.Si sa stii ca de cand am aceasta atitudine se pare ca e mai mult bine (sau vad doar partea plina a paharului pt ca o astfel de situatie te intareste mai mult decat crezi si femeile sunt mult mai rezistente si descurcarete decat credem chiar noi) Eu nu am avut nici o secunda intentia de a te jigni si nici macar nu am incercat sa te judec, pur si simplu mi-am spus parerea dar mi-ar placea sa te aud in cel mai scurt timp spunand sunt fericita.
Separat de subiect vreau sa va spun ca astazi am inteles un lucru care m-a cutremurat:am mers in vizita la cineva si langa casa lor este o vila imensa (cred ca palat ar fi descrierea potrivita)iar din discutii am aflat ca respectivii nu stiu nici macar ei cati bani au. Gandindu-ma ce usor le este acestor oameni sa treaca peste orice am vazut ca s-a deschis poarta si surpriza:au un fiu de aprox 14 ani handicapat.Deci nici macar toti banii care ii au nu le-au servit pt a-si ajuta copilul. Nu poti sa le ai pe toate mi-a spus prietena mea si eu am inteles ca atata timp cat avem copii sanatosi care ne zambesc si putem munci pt ei chiar suntem mai bogate decat ei si chiar putem spune ca le avem pe toate. In fata unei astfel de situatii ma credeti ca m-am simtit vinovata ca am avut momente cand spuneam of ce grea e viata mea?Oare ce trebuie sa simta acea mama care are un sot are toti banii din lume iar fiul ei are s.down? Nici nu am curaj sa ma gandesc.

sa stii ca te admir pt curajul asta de-a o lua de la capat!
intr adevar,desi acum nu stau cu el...ma simt mult mai bine...sunt linistita...ma joc cu copilul meu care rade cu atata pofta de viata,imi ia capul in manutzele lui si ma pupa...e atat de dulce si il iubesc atat de mult....ma uit mereu la el si ma intreb dk o sa fie ok sa fim numai noi doi fara tati?

si povestea vecinilor prietenei tale e intr adevar trista...e dura...dar pt foarte multi poate fi o lectie f buna...
si eu am un handicap si din cauza acestui handicap mi-a fost f greu sa imi termin studiile,sa ma angajez...foarte greu m-am angajat...majoritatea patronilor refuza angajati cu handicap...au pretentii....asta e...bine,la mine handicapul nu se vede pt ca nu e un handicap fizic...fizic arat destul de bine...de multe ori cand ma gandesc ca imi e greu...ma gandesc ca sunt altii care o duc mai greu...si zic mersi si mai bine asa decat in situatia celor mai negajiti...

stiu si eu o poveste de la o prietena de a mea care care are si ea copil de aceeasi varsta cu al meu...se dusese si ea la prietena ei...si vede o casa mare dotata cu de toate...si ii invidia pe oamenii aia ca au de toate si ea se chinuia sa isi termine casa undeva la marginea bucurestiului...insa i se parea ciudat ca era asa liniste la ei in curte in weekend...prietena ei i-a zis ca acei oameni...dar au o mare tristete....si-au pierdut singurul copil,un baiat de 16 sau 18 ani,intrun accident de masina....brrrr.....eu zic mai bine saraca dar sa am copilul sanatos langa mine!

sagetatorilor,usurel ! am vrut sa spun ca-i tipic voua sa vedeti iarba mai verde in gradina vecinului. mama,prietena,nasa copilului au in comun un singur lucru ...zodia. toate trei sunt sagetator. si toate se plang cat-i ziua de lunga. vor sa auda numa ce vor ele. poate gresesc,poate generalizez....dar asta-i parerea mea.

acum,pentru initiatoarea topicului.
nu urasc barbatii ! imi plac si-mi face placere sa fiu in preajma lor. insa nu-mi place sa depind de ei. in primul rand sunt mama si apoi femeie. copilul meu e pe primul loc si nu-mi fac viata in functie de un barbat atata timp cat ma pot descurca singura. sunt simpli pasageri in viata mea.
esti platita sa stai cu copilul tau? si eu sunt,si zecile de mamici care fac si altceva sunt. asta te impiedica sa muncesti? au fost dati cand am luat copilul cu mine,sau l-am lasat cu vecinii. lipsesc numai 3 ore nu cred ca-i un capat de tara daca ar sta cu ai tai bunici. si pe mine m-au crescut bunicii,si-am fost 6 nepoti in grija bunicii,batrana de altfel,crezi ca s-a intamplat ceva? nu!
poate ca sotul tau e risipitor,pierde vara,carcotas,etc.....las-l,draguta. lasa-l si ia viata de la inceput dar avand ca punct de pornire copilul,nu marea iubire .
nu inteleg de ce te legi de viata din capitala. de ce trebuie sa vii aici? pentru a plati o chirie mai mare?
te inteleg cand spui ca nu-ti mai doresti acest mariaj si te cred cand povestesti de al tau sot. fostul sot era capricor. vai de viata mea. 12 ani de zzile mi-a mancat sufletul ! nimic nu-i era pe plac. eu faceam tot,mai aveam putin si urinam in locul lui si tot nu era multumit. ha-ha-ha. am crezut ca moare de inima cand i-am spus divortez !
nu-i venea sa creada ca renunt la tot ce aveam si merg sa stau cu chirie. uite ca am facut-o si nu am murit.
vai ce bine ma simt !
asa ca rupe pisica in doua ,baga actele,nu te costa mai nimic si la revedere cu dansul. daca va intelegeti in 3 luni sunteti divortati.

crede-ma ca as vrea sa muncesc...as vrea f mult...dar serios nu am cu cine lasa copilul...bunicii mei nu-i fac fatza...de abia se misca...iar copilul e atat de energic alearga se catara peste tot...nu-i fac fatza...si in al 2 lea rand...aici in provincie nu am cum sa gasesc mai ales in situatia mea cu handicapul...multi refuza oameni cu pb....crede-ma ca as vrea sa muncesc sa mai scot un ban,mereu mi-a placut munca...la munk stateam si pana dimineatza uneori ca sa termin o lucrare...imi place sa termin la timp si sa incep imediat alta lucrare...imi place munca f mult!am o satisfactie,ma simt utila...
zic ca vreau in buc pt ca copilul sa fie aproape de tatal lui,eu am serviciul acolo...dk de ex ma da afara,imi pot gasi in alta parte...dar aici in oraselul asta unde e saracie mare...nici o sansa...mai ales pe criza asta...

si sotul meu e capricorn...si primul tot capricorn...si mama...nu am nik cu capricornii dar nu stiu dc nu ma inteleg mai deloc cu ei...si tot asa e sotul..,never multumit...atat de plin de el...si ce-i mai place sa faca atata pe victima...pe martirul...pe sfantul....pe judecatorul...ar fi un foarte bun procuror al acuzarii...cel mai bun!si are putere de convingere...are un talent in asta...te poate convinge dk vrea ca albul e negru!reuseste el cumva,nu se lasa,te toaca marunt mult si bine pana cedezi..pana clachezi....pana si pietrele ar ceda...sau oameni ar innebuni...
mai stiu o prietena care a divortat de sotul ei capricorn a terminat-o financiar si in mai multe privinte...nu era niciodata multumit....si ce ma compatimea ca m-am maritat cu un capricorn...mi-a zis de la bun inceput ca casnicia asta nu va rezista...si-o contraziceam...ca era bun ca painea lui DD...si stii ce mi-a zis? ca cei mai buni actori sunt capricornii......
ma uitam la mama..cum reusea sa-l convinga pe tata sa creada ceva ce nu era adevarat...si tata nu e genul de om prost care sa inghida tot...si plangea,se uita direct in ochii lui de parca era atat de adevarat... juca asa de bine...eram uimita de treaba asta...desi stiam ca nu e adevarat pt ca fusese avertizata...eram gata sa cred si eu...ca sa vezi ce poate capricornul...
de cate ori aveam pb cu convingerea catre cineva...de obicei cu sotul meu atat de incapatanat si sceptic...trebuia doar sa apelez la mama...si imediat se rezolva......sa crap de ciuda,nu gluma...
stiu ca treaba cu zodia poate parea o prostie...eu zic doar ce am observat in imprejurarile mele...in viata mea...


vreau sa va multumesc pt postarile voastre,desi au fost dure,cred ca aveam nevoie sa fiu scuturata ca sa realizez mai multe si mai bine situatia.


si anca74,eu intr adevar exist si povestea mea e reala...nu am de ce sa imi pierd timpul cu povesti inventate sau minciuni in loc sa fac ceva mai bun ce imi place mie in timpul meu atat de scurt...dat fiind faptul ca stau la curte cu mai multe camere si am in grija si batranii mei bunici care nu pot face mai nika...deci timp limitat...si nu e de pierdut aiurea

Aceasta postare a fost editata de teoteo: Mar 28 2010, 02:09 AM