Robert Fabian, ...binecuvantarea familiei noastre.... Optiuni

[ninina]

........POVESTEA MEA
POVESTEA NOASTRA.....

Aceasta postare a fost editata de ninina: Oct 14 2009, 03:22 PM

[ruxy]

Am venit la tine sa-ti admir bebelusul......cu o poveste care ti se potriveste perfect draga mea Ninina, chiar daca este vorba despre o fetita.....

Ai un bebe minunat scumpa mea...un dar divin...sa iti fie sanatos...sufletel din sufletul vostru


Un dar indescriptibil


S-a furisat in lume si in bratele mele, pusa acolo de Ceruri. Vine drept de la Dumnezeu. Un dar indescriptibil. O privesc si simt cum aerul din jurul ei se umple de pace si puritate. Cu lacrimi de bucurie in ochi, ii soptesc:” Suntem fericiti ca esti aici. Am asteptat atat de mult sa te vedem”. Micuta deschide ochii – iar eu sunt transfigurata – o clipa eterna plina de infinitatea a ceea ce este viata. Vad in ochisorii ei recunoasterea totala, dragostea neconditionata si increderea absoluta. In clipa aceea simt, iar cu inima stiu, tot ceea ce trebuie sa stiu sa s-o indrum.
Intinsa in pat, doarme intre mine si taticul ei. Ii numaram degetelele de la maini si de la picioruse si ne minunam de perfectiunea unor forme atat de mici. Cautam asemanarile cu noi, dar si ceea ce o distinge de noi, facand-o unica. Nu spunem nimic, dar mintea si inima noastra sunt pline de ganduri – de sperantele si visurile pe care ni le facem pentru ea, de ceea ce va deveni, de darurile pe care ni le aduce odata cu venirea ei pe lume si de felul in care face cunostiinta cu lumea. Privind-o doar si simtind dragostea si dragalasenia pe care le aduce cu ea si ni se pare ca stresul si greutatea lumii ni se ridica de pe umeri si prinde forma ceea ce este important pe lume cu adevarat—ca si cand ne-am gasi in prezenta unui mare si intelept mag. E greu sa inchidem ochii si sa adormim.
Trec zilele si anii, iar noi suntem infiorati de transformarile fiintei ei in devenire. Primul zambet, primul cuvant, primul pas – toate conform planului, dar la timpul dorit de ea si in felul ei aparte… Ne invata cum sa ne jucam din nou. Sa redescoperim lucrurile pe care le vedeam candva si noi si sa intelegem.
Timpul va zbura, dintr-odata, va fi mare, o tanara gata sa-si ia zborul in lume si sa daruiasca lucrul pentru care a fost trimisa aici.. A o lasa sa plece va fi dureros, si totusi suntem constienti ca nu e a noastra ca sa o pastram. A venit la noi, sa ne invete ceva, sa ne aduca bucurie, sa ne intregeasca si sa ne uneasca cu Dumnezeu…
Jeannette Lisefsky