Vreau Sa Divortez...ce Sa Fac? Optiuni

[teoteo]

Buna ziua

...dilema asta cu divortul ma roade de ceva timp...ma apasa mereu..si nu stiu ce sa fac...dk e bine sau nu...dk o sa regret sau nu...dk o sa imi fie mai bine dupa sau nu...etc..
O sa va spun povestea mea....si va rog sa nu aruncati cu pietre in mine..ca de ce am facut acest pas...
Nu dati cu pietre in mine intrebandu-ma de ce m-am maritat. Pentru ca vroiam "sa ma asez", sa am copii si-oi vedea dupa aia cum mai decurg lucrurile. Si-au decurs destul de rau: lipsa sentimentelor puternice au dus relatia in jos: jigniri, uneori comportament urat din partea mea...
Si-acum intrebarea: divortez ca mie nu-mi e bine si consider ca si copilului i-ar fi rau sa traiasca intr-un mediu cu certuri la tot pasul? sau sa raman in relatie incercand sa ma mint ca o sa mearga mai bine peste ani si ani...sa ma amagesc singura...sa rabd continuu....?
Sunt constienta si stiu foarte bine ca eu am gresit aici...am gresit foarte mult si regret....dar eram atat de tanara si speriata.....
in 2002 m-am casatorit cu un baiat pe care il iubeam nebuneste...in alt oras...departe de casa...il iubeam foarte mult.....eram asa de indragostita de el...si casnicia noastra a durat numai cateva luni....divortul a intervenit din mana soacrei....am fost f dezamagita si am suferit enorm....nici nu stiti cat de mult....

In 2004 am cunoscut un tip pe net..si...in 2005 m-am recasatorit cu acest tip fara sa il iubesc....in alt oras.....era asa de bun ca painea lui DD toti ma felicitau si ma invidiau ca am pus mana pe asa baiat bun...dar nu il iubeam deloc si imi parea rau...ma simteam vinovata....vedeam in el doar un bun prieten la care tineam atat...si apoi am vrut de 4 ori sa ma despart de el...dar el era indragostit lulea de mine...ma implora in genunghi sa nu-l parasesc...plangea....si imi era asa de mila de el...apoi am stat sa ma gandesc ce sa fac...ce ma fac cu el...si am vazut in el un tata f bun pt copiii mei.....asa ca dupa 7 luni i-am acceptat cererea in casatorie....foarte greu am zis da in fata ofiterului starii civile...martorul nostru spunea ca aratam ca si cum eram gata sa fug...si ii era teama de asta...eram atat de nesigura si atat de speriata.......desi anumite pers stiau ca nu am nici un sentiment pt el mi-au zis :"lasa,nu-i nika,cu timpul o sa ajungi sa-l iubesti mult,nu esti singura"....si gandindu-ma ca el fiind baiat bun ce ma iubea mult ,o sa ajung sa-l iubesc cu timpul....
Si uite ca au trecut aproape 5 ani...am tot incercat din rasputeri sa ma indragostesc de el,sa-l iubesc,am facut totul...i-am facut si toate poftele...am facut f multe sacrificii si eforturi ca sa fie bine...si degeaba...eu tot nu-l iubesc...nu-l doresc ca barbat...si imi e din ce in ce mai greu sa traiesc cu el....si nu e asa de bun cum il credeam ....are si el defectele lui ca orice barbat....e atat de imatur,atat de visator,atat de incapatanat,mereu bagat in datorii,pretentios...nu ne potrivim mai deloc....nu comunicam ca lumea....nu pot rade cu el....nu-i pot povesti ceva fara sa ma caute si pe mine sa ma judece si sa ma acuze...eu mereu sunt vesnica vinovata....intotdeauna....dk el si-a dat in cap cu ceva eu sunt vinovata...si dk a gresit el cauta imediat cauza si sa acuze pe altii ce l-a determinat sa faca greseala,se spala pe maini....nu ma simt deloc bine cu el....ma enerveaza asa tare prezenta lui....nu-i mai suport gesturile...nu ma simt deloc atrasa de el...de fapt niciodata nu m-a atras nici fizic nici sexual....desi nu e un barbat urat...e chiar barbat bine...doar ca eu sunt buba...ma simt rece cand ma atinge....nu imi place nimic la el....m-am gandit ca dk facem un copil o sa fie altfel,o sa se maturizeze si el.....poate o sa-l iubesc....in 2008 am dat nastere unui baietel.....pe care il iubesc f mult....doar ca acum mai rau e....nu il suport deloc pe el....nu imi place...ma sufoca faptul ca sunt sotia lui...casnicia....m-am saturat de certuri...mereu ne certam din orice...ne contrazicem des...vreau sa fiu libera...sa nu mai fiu sotie....desi de multe ori am incercat sa ma despart de el...mereu intervenea cineva ca sa ne impace...si mai era si mila...sau nu aveam eu curaj din cauza copilului ca las copilul fara tata....si nu am nici o situatie financiare buna cat s-o duc bine...intrun oras strain...dar nu mai pot....nu ma potrivesc deloc cu el...suntem atat de diferiti.....m-am saturat sa imi starneasca nervi simpla lui prezenta...dar ma gandesc la copil....nu vreau sa sufere copilul...

si in plus...am cunoscut pe cineva....cu care ma inteleg asa de bine...ne potrivim total...radem...comunicam asa de frumos...e atata pasiune intre noi...ma face sa simt ca traiesc....sa ma simt atat de fericita...sa zambesc...lucruri pe care nu le am simtit niciodata cu sotul meu...si simt ca il iubesc pe omul asta....simt ca ma pot indragosti de omul asta...imi place asa de mult de el...desi e mai mare cu 11 ani ca mine...dar suntem atat de compatibili...si la zodie...eu sagetator el leu....sotul e capricorn...si leul asta de care imi place...e divortat si el de curand...pur si simplu nu s-a mai inteles cu sotia capricorn...si tot ea l-a parasit...eu nu ma gandesc sa fiu cu el de tot...adik sa avem o relatie apropiata nu cred ca e posibil...din motive de ale mele...el nu a avut nici o legatura cu decizia mea...mereu mi-a zis sa nu divortez niciodata pt un alt barbat...ci numai si numai dk e total imposibila continuarea casatoriei...sa ma gandesc si la copil....si adevarul e ca nu pt el vreau divortul.....ci pt ca nu mai pot trai cu un om pt care nu simt nimic...si nu mi se pare corect fata de el...sa fie casatorit cu o femeie care nu simte nici iubire ,nici respect....decat doar mila!

nu stiu ce sa fac....ma apasa rau gandul asta...cand sunt cu el e ca o tortura,nu ma simt deloc bine,uneori simt ca ma sufoca....nu-l doresc deloc....vreau sa fiu libera...singura...dar imi e tare teama sa nu regret mai tarziu divortul...

Aceasta postare a fost editata de teoteo: Mar 25 2010, 04:06 PM

[teoteo]

my_self

Ma bucur ca ai intrat aici si ai zis tot ce gandesti....foarte bine,apreciez acest lucru!
Din postarea ta sesizez ca urasti barbatii...de ce?
Si sa stii ca ma gandesc f mult la puiutul meu!Daca sotul meu nu ar mai fi un certaretz,dk ar mai lasa de la el cat de cat,daca nu s-ar mai baga in datorii mari de care eu nu stiam si tot pe care le platesc eu mereu...cum va manca copilul in felul asta?
Am ajuns sa vand pc-ul,bijuteriile mele de aur ca sa-i achit datoriile facute de capul lui acolo....desi eu l-am rugat sa nu plece de langa noi cu lacrimi fierbinti....dar el nu si nu...a plecat si s-a bagat in datorii...dupa care venea la mine implorandu-ma sa-l ajut si vom fi impreuna cat mai curand....l-am ajutat cat am putut....el in loc sa trimita bani la copil,ii trimit eu care am copilul langa mine si il cresc eu!
Ce fel de familist isi lasa familia si pleaca sa isi faca de cap in orasul natal bagandu-se in datorii mari pt placerile lui?nu s-a gandit si el ca undeva are o familie care il asteapta?NU!s-a gandit cum sa se simte el mai bine!
el s-a indepartat de noi el a adus problemele financiare prin datoriile lui absurde,egoiste,imature!
5 ani de zile am rabdat cu datoriile lui....eu cand faceam economii si nu eram de acord cu pretentiile lui in privinta imbracamintelor NIke de firma,parfumuri scumpe de la 100 lei in sus etc...in timp ce eu ma multumeam sa am hainele curate si ok,nu ma interesa firma,ma interesa sa am ce pune pe masa,sa avem si noi de buzunar ca sa nu mai faca datorii....
cum nu eram de acord sa luam ceva mai scump din cauza bugetului nostru f modest,imediat imi sarea cu faptul ca sunt zgarcita!
bun!am facut ca el,l-am lasat sa faca ce si cum vrea,sa nu mai fiu zgarcita!si a doua zi nu mai aveam ce manca!corect ce face,nu?
5 ani de zile am facut numai ce mancare a vrut el!veneam obosita de la munca,faceam piata,ajungeam acasa si faceam ce mancare vroia el,aveam grija sa fie locuinta curata,hainele spalate si calcate si frumos aranjate in dulap!si cu desertul la fel,de care vroia el!el doar venea si gasea totul curat,mancare calda si apoi se baga la o fifa...jocuri pe net...si eu stateam in pat cu ochii pe pereti...cand vroiam sa mai conversam nu avea chef sau era preocupat de altceva mai important

5 ani de zile el nu si-a taiat o unghie de a lui!eu i-am taiat mereu unghiile de la picioare si maini!eu il tund! eu ii fac de toate!am incercat sa fie bine!am facut tot posibilul! si el nu a apreciat,are gura proasta,nu aprecieaza un lucru bun chiar dk e modest....am lasat mereu de la mine,am cedat mereu de dragul casniciei am incercat mereu sa fie bine sa fie armonie!
cum incercam sa aduc armonie in casnicie parca nu-i placea si cauta furtuna !
chiar el cu gura lui recunoaste ca sunt o sotie buna,mereu zice asta,doamna in societate,gospodina buna,mama buna etc...
si dk vrei sa stii..dl.leu nu sta in acelasi oras cu mine!nu caut iubirea acuma!caut doar intelegere,apreciere,respect si liniste!am obosit sa ma bucur de certuri zilnice,de contraziceri,de batai de cap...de imaturitatea lui....e atat de risipitor si pagubas la casa omului!
daca sotul meu ar fi fost si el intelegator,dk se purta si el bine cu mine,dk nu se mai baga in datorii mereu de am ajuns sa ma dispere,dk ar fi vb frumos cu mine fara sa ma jigneasca facandu-ma de toate felurile cele mai cumplite la nervi si zicand multe lucruri care dor...dk nu ar fi mereu cu criticile...dk m-ar asculta si el fara sa ma caute si sa ma judece....

si nu sunt perversa...el stie f bine ca vreau divortul...si tot vrea sa fim impreuna...

te intreb,copilului meu crezi ca i-ar fi bine sa traiasca intrun mediu plin de certuri si nervi,uneori si violenta?ca el deh nu se poate abtine se pare ca ii place cearta si se incapataneaza sa ma supere mereu desi stie ce nu imi place si ce evit!
poate ca acest tata vitreg o sa fie un om bun...ca doar nu ma arunc eu cu capul inainte si ma recasatoresc cu primul "penis" intalnit in cale!

m-ai intrebat de ce nu muncesc in perioada asta,de ce stau acasa ...etc...iti raspund!

stai tu cu copilul meu in timp ce ma duc la munk?chiar dk ai fi de acord,nu te as lasa!pt ca sunt eu platita sa stau cu copilul meu acasa!
bunicii sunt batrani,nu se pot ocupa de el!
si bravo tie ca ai o facultate,un master.....dar nu te ai gandit la ceva?
nu te ai gandit ca dk ai fi avut un defect fizic sau un handicap ca sa zic asa...intrun oras mic...crezi ca ai fi avut sanse sa gasesti de lucru?sa faci sondaje?si ce mai faci tu?

eu te felicit ca te lupti pt copilul tau te admir pt asta si multa bafta in continuare sa va ajute DD cu tot ce e mai bun!

poate ca marea iubire nu exista,dar as vrea intelegere cat de cat,respect,apreciere,sa pot conversa fara sa fiu criticata,etc

de cate ori am discutat asta cu sotul meu...se pare ca am vb la pereti...ca el tot ca el face!pai cum naiba?!?1 sa fac eu tot,sa las eu tot de la mine,sa fac eu tot ce e bine,sa-l scot din datorii,sa tin casa in care stam,sa fac pe gospodina, mai multe tipic femeii maritate si el ce face?????doar vine de la munc,gaseste mancare pe masa si hopa pe net la o fifa..dk e si copilul hai si copilul la o fifa....pai asa se face?????
te intreb merita sacrificiul meu doar pt ca el sa face in continuare ce vrea?!?!sa nu vb cu mn dk nu-i convine..sa faca de capul lui de parca ar fi burlac,cum ii tuna sa se poarte cu mine...

iti spun sincer dk era un om cat de cat dk ma puteam intelege macar sau dk ma respecta sau altele bune ,crede ma ca nu mai deschideam acest topic!

de cate ori ne am certat si copilul plangea cand ne vedea....nu vreau sa traiasca copilul asta in mediul asta si nici sa auda ce vorbe grele si vulgare imi arunca,vorbe pe care nu cred ca le merit!