L-am Inselat Si M'a Parasit Optiuni

[maria22]

o sa incerc sa povestesc foarte pe scurt am fost casatoriti 12 ani iar in ultimul an ne racisem treptat unul de altul el petrecea cu prietenii iar eu stateam acasa.. pe net..azi asa maine asa pana cand dupa cateva luni bune de conversat am ajuns sa ma intalnesc cu tipul respectiv care parca ma readusese la viata simteam iarasi sentimentul dragostei si eram fericita..intr-o buna zi am aflat ca sotul intentase divort cu ceva timp deci m;am trezit ca trebuie sa ma prezint la tribunal...a plecat de acasa la parinti si m'a lasat sa ma descurc singura cu cei doi copiii ai nostri...se vedea ca era derutat si ca nu stia exact ce sa faca, nu era fericit cu decizia pe care o luase insa mergea glont spre calea despartirii...pana la urma ne-am despartit..a trecut 1 an si jumatate de atunci insa eu in fiecare dimineata traiesc acelasi cosmar..lipsa lui din casa..tipul cu care l;am inselat atunci e prezent in continuare in viata mea m'a ajutat foarte mult si cu copiii pe care ii iubeste iar dragostea e reciproca si mi-a ramas alaturi desi nu snt ca femeie decat un pachet de nervi plangand din senin si recunoscandu-i in fata chiar cu lacrimi in ochi ca mi-e dor de familia pe care am avut-o.
de la cunoscuti am inteles ca si sotului meu i-a fost greu o perioada de timp se vedea ca nu e fericit insa mi-a spus clar ca acasa nu se mai intoarce niciodata...eu sufar in continuare si nu pot accepta inca nu pot trai cu mine insami ma simt mult prea vinovata pentru ceea ce am facut, sotul meu e fost prima mea relatie serioasa si in mom de fata consider ca barbat mai bun nu voi mai gasi ca el...sau asa vedem noi unele femei pers pe care am pierdut-o ca fiind fara defecte? ce as putea face? ma macina gandul ca alta ii va fi sotie, ca alta va fi in locul care a fost odata al meu si nu am stiut sa-l pretuiesc:( nu pot trece peste aceasta greseala acest esec al vietii pe care numai cu mana mi-a mi l-am facut...asa cum spune actualul meu prieten trebuie sa trec peste sa gasesc forta necesara pentru cei doi copiii insa nu reusesc...am 29 de ani si fostul meu sot 38 insa el isi vede linistit si impacat de viata, iesiri seara de seara se comporta exact ca un barbat fara obligatii..si eu sufar dupa el desi am pe cineva care tanjeste dupa sufletul meu curat,,nu impovarat de amintiri si regrete...multumesc ca ati citit si daca se poate un sfat, pretuiti ce aveti, mergeti seara de seara si saruta-ti-va sotul spune-ti-i ca'l iubiti neconditionat si priviti-le partile bune nu faceti ca mine sa vedeti intai defectele, trec ele si el siti fericite ca ai vostri copilasi au un tatic in casa, ai mei nu mai au:(