Eu sunt destul de surprinsa de cat au imbatranit ai mei ; si foarte impresionata de cat de mult se agata de timpul care le-a ramas, cum incearca sa il traiasca din plin si sa se bucure de el... cum se simt tineri... si imi imaginez ca le este destul de dificil pentru ca nu ii simt cumva impacati cu batraneta.

Cand au trecut pragul de la 60, nu eram in preajma. Nu ii vazusem o vreme si cand ne-am revazut...am fost socata: ii lasasem 2 oameni in putere, ca pe la 40 si ceva de ani, cam "impulsivi", si am gasit 2 batranei... linistiti.


Abia astept sa vina toamna sa mai dau o raita prin Tei. Ai promis ca e frumos toamna, acolo.

Apropos de tineretea/batranetea parintilor,si eu urmeaza sa ii vad peste 2 zile,dupa 2 ani ...si in plus tati meu implineste luni 60 de ani..In ultimul timp ma tot intreb:Oare cum ii voi vedea dupa atata timp..Oare timpul i-a imbatranit remarcant?Abia astept sa i vad..am emotii atat de mari..

Daaaa...si eu i-am gasit imbatraniti dupa 3 ani..si pe ei si pe bunici....si lucrurile din jurul lor..inevitabil...
Pt noi parca timpul a stat in loc, intr-un glob de cristal , peste ei au trecut anii....vizibil...

ma mut aici ca vad ca vb de parinti iar eu ii spuneam ramonei ca le simt f mult lipsa alor mei care au murit la un interval de un an si aveau 51 si 52 asa ca bucurati-va de ei ca nu se stie ce plan are Dumnezeu cu ei

Din observatiile mele am concluzionat ca exista niste praguri, care ne transforma brusc. Noi avem mai multe ca barbatii, parca. Avem pe la 16, la 25, la 32, la 38-39, si la 60.
Barbatii mi se pare ca se schimba la 20, la 30 si dupa 50.

Asta simt si eu vizavi de locurile pe unde am copilarit. Si mi se rupe sufletul cand va ca se topeste totul, efectiv. Ca intr-o zi, acolo nu voi mai gasi decat buruieni.


Bine ai venit, rami! Imi pare rau ca i-ai pierdut atat de repede. Asa este: obisnuim sa pretuim ceva, abia cand nu mai este langa noi....

Aceasta postare a fost editata de dyana: Sep 5 2009, 11:25 PM

sa stii ca ai dreptate dyana e tare greu sa stii ca nu ii mai ai langa tine atata sper sa fie impreuna ca sau iubit enorm de mult iar tata nu arezistat fara mama si dorul si boala l-au rapus

Aceasta postare a fost editata de rami: Sep 5 2009, 11:31 PM

Atat de trista ...si de frumoasa povestea lor. Pacat ca au plecat asa de repede

Aceasta postare a fost editata de dyana: Sep 5 2009, 11:31 PM

dar aste e viata !dyana vroiam sa iti spun ca ai fata superba un copil deosebit si ca tu esti o superba am tot privit pozele tale de cate ori am intrat

Eu,prea multe schimbari nu o sa vad..vin ei la noi..deci ii vedem doar pe ei,schimbati sau nu..


imi pare rau,rami..din pacate eu ma bucur de ei periodic..sa zic..isan ii mulumesc Domnului!