Crucea rabdarii

Sotul a venit acasa manios pentru ca fusese dat afara din serviciu. Pentru ca mancarea nu era gata, a luat farfuriile una cate una si a inceput sa le sparga. Sotia, i-a spus cu voce blanda:
Lasa macar una, ca sa ai in ce sa mananci.
Blandetea glasului ei, i-a inmuiat inima sotului:
- Toate de le-as pierde, numai pe tine, nu vreau sa te pierd. Cu credinta in Dumnezeu o scoatem noi la capat.

Doi monahi locuiau intr-un loc si s-a dus la dansul un batran ca sa-i incerce si a luat un toiag si a inceput a sfarama verdeturile unuia.
Fratele vazand, s-a ascuns pana ce le-a sfaramat pe toate. Dupa ce a ramas doar o radacina, i-a zis batranului: " Parinte de voiesti, las-o pe aceasta sa o fierb si sa gustam impreuna." Atunci a pus batranul metanie inaintea fratelui, zicand: Pentru nerautatea ta se odihneste Duhul Sfant peste tine, frate."

Doua capete


Pe malurile unui lac din India de Nord, era odata o pasare mica cu doua capete, unul la dreapta, unul la stanga si un singur corp.
Intr-o zi, in timp ce se invartea cautandu-si de mancare, cu ochii capului din dreapta vazu un fagure de miere salbatica pe care se si arunca.
Capul din stanga spuse:
"Da-mi si mie!"
Dar capul din dreapta nu-l asculta si manca fagurele pe nerasuflate. Atunci, capul din stanga jura razbunare si in timp ce pasarea hoinarea prin padure, la stanga se ivira niste bobite foarte amare. Capul din stanga le vazu primul si, desi stia ca nu sunt bune si ca fac rau la stomac, ciuguli totusi cate putu. Se gandea intre timp: "Ne va durea burta, dar macar asa egoistul din partea cealalta va invata ce este solidaritatea." Cum boabele erau otravitoare, la putin timp dupa aceea pasarea se simti cuprinsa de niste dureri infioratoare, iar in scurta vreme, ii pricinuira moartea.
Murira si cele doua capete, cel din dreapta si cel din stanga, pentru ca niciunul nu avusese minte.

Astfel mor multe familii. Din teama de a iubi.

"Relatiile profunde m-au speriat intotdeauna ", recunoaste un student, "pentru ca toate par sa impuna mari responsabilitati. Intotdeauna mi-a fost teama ca nu voi putea face fata numeroaselor exigente si cerinte pe care o angajare de acest gen le aduce cu sine. Iar cand am gasit in fine curajul sa incep o relatie profunda si stabila, am fost uimit sa constat ca ma simteam mai puternic decat inainte.
Din acel moment am avut impresia ca dispun de doua capete, nu de unul, si la fel, de patru maini, de patru picioare si de o alta lume. Capacitatile mele de a ma realiza si de a evolua s-au dublat, asa cum s-au dublat si alternativele pe care le aveam la dispozitie. Acum mi-e mult mai usor sa-i iubesc pe ceilalti. Ma simt mult mai puternic si nu-mi mai este frica."

(Bruno Ferrero)

Frumos.......asta ar trebui sa ne puna pe ganduri si sa ne faca mai buni unul cu celalalt.........si sa nu ne mai certam din nimicuri.............ca pierdem clipe pretioase din viata asta scurta.....

Da Mada...asa este...

am avut timp in sfarsit sa citesc aceste povesti............minunate..............

Ma bucur Lia...sa-ti fie de folos...

Mesaj pentru copii...de la ingerasi

Povestea omului care merge pe sarma
A fost odata un om care o viata intreaga a incercat sa mearga pe sarma. Si, dupa multa truda a reusit, si atunci si-a luat sarma si a plecat in targ; a legat sarma dintr-un capat al targului in celalalt si a inceput sa mearga pe ea. Sarma era veche si s-a rupt. Atunci omul a cazut si a spus: " O viata intreaga inveti ca sa ajungi ceva si , cand crezi ca ai terminat, iar trebuie sa inveti. Uite si eu acum am cazut , mi-am rupt piciorul si cand s-o insanatosi iar trebuie sa invat sa merg pe sarma.
Si daca mereu inveti, cand te opresti tot nimic nu esti! Si atunci iti aduci aminte ca ai uitat sa fii copil! De ce? Fiindca invatai!

Curata intelepciune nu?

da ...foarte interesanta...