Andra,


Nu trebuie sa te sperie deloc gandul ca faci cezariana. Este chiar o operatie usoara, de rutina. Eu am facut 2, la prima am avut niste complicatii in timpul travaliului si mi-au facut cezariana, iar a 2-a oara nu prea isi mai asuma nimeni riscul.
In ambele cazuri am avut numai anestezie locala, am fost constienta tot timpul operatiei, mi-am vazut copilasii, am plans cand au plans ei si a fost extraordinar....
Daca nu se poate nasterea normala, din diverse motive, asta e. Nu trebuie sa ne speriem sau sa nu ne simtim "mame cu adevarat".
Eu una consider mult mai important sa imi alaptez copilul de exemplu si chiar si cu cezariana am avut lapte din plin, in ambele cazuri.
M-am refacut ff repede, a 2-a oara chiar si mai repede ca prima oara. La 5 zile dupa operatie eram acasa (am nascut la o clinica privata si am stat 2 zile jumate) si faceam treaba prin casa..
Operatiile in cazul meu au durat ff putin. prima in jur de 40 min iar a 2-a chiar mai putin. A 2-a oara stiind chiar ce ma astepta am fost f degajata, si pe timpul operatiei chiar am ras, au glumit medicii si asistentele cu mine, a fost super ok..
Si eu sunt pentru nasterea normala, dar daca nu se poate asta e, important e sa fie mama si copilasul sanatosi!!!!
iti urez mult noroc si sanatate si sunt sigura ca o sa te descurci grozav!

Multumesc mult de incurajari.Cu fiecare incurajare primita parca ma intareste mai mult.

Buna,
In primul rand felicitari pentru si sa dea DD sa nasti un sanatos si voinic.
NU are importanta calea pe care aduci copilul. Important este ca tu si copilul sa fiti sanatosi.
Eu am nascut de doua ori prin cezariana. La prima sarcina fetita a fost cu capul sus si suspecta de cordon in jurul gatului si s-a decis din start cezariana. A fost o operatie usoara, 45 de min a durat. Am facut anestezie epidurala si am fost constienta tot timpul. La a doua nastere tot cezariana am facut (avand sarcina gemelara) si tot cam atat a durat 45-50 min. Recuperarea dupa ambele nasteri a fost rapida, dupa 8 ore de la nastere am putut sa alaptez. La mine a venit cei drept mai greu dar a venit.
Trebuie sa ai credinta in DD ca el te va calauzi pe tot parcursul. Nu trebuie sa te sperie nasterea. Este un moment important in viata noastra ca femei. Iti vei reaminti cu placere de acest moment.
Acum este cel mai important sa te odihnesti cat de mult poti, dupa nastere va fi greu o perioada si trebuie sa ai rezervele incarcate pentru cateva zile.
Multa sanatate si putere.

fii tare...
cezariana este un lucru usor p langa ce se poate intampla la nasterea naturala
iar de revenit o sa-ti revii in functie de cum vrei tu....dc vrei cu adev te poti ridica la 24 ore de ore din pat cu mici ameteli ,poti scoate sonda la 12 ore si te duci singura la Wc,mananci deja la 12 ore...poti alapta chiar si la 4 ore dupa ce ai facut cezariana si dc lapticul -colostru a venit,
sfatul meu este sa ramai treaza in timpul cezarienei....este un moment absolut magnific...si am impresia ca asta intareste si te face sa te recuperezi mult mai repede decat dc te-ai trezi din anestezie cu dureri de cap si greata
crede-ma ca la cezariana multe lucruri depind de cum se simte psihic mama...
nu-ti fie frica...o sa fie totul bine....fii tare!!!

Aceasta postare a fost editata de anku: Feb 25 2011, 03:14 PM

Multumesc mult de incurajari fetelor.Sper ca totul sa decurga bine si sa-mi pot stapanii emotiile.Cand intru in spital pt orice banala analiza ma ia tremuratul...asa fricoasa sunt.

Buna. Parca povestesti de mine acum aproape 2 ani. Asa frica imi era, ca ajunsesem sa cred ca eu nu ma mai intorc de la spital. Gata. Asta a fost tot. Acum imi vine sa rad, dar atunci, era finalul pentru mine. Nu ma vedeam in stare sa trec print-o operatie, nu ma vedeam in stare sa ma descurc cu un copil. Nu fusesem niciodata internata in spital pana atunci. Pana si de injectii am o frica... Deci eu cred ca trebuia sa ma mai numesc "panicoasa". In dimineata cand am plecat la spital eram super emotionata, bulversata... Eu am nascut prin cezariana la cerere, pentru ca aia naturala mi se parea si mai si... Sa iti mai zic ceva, eu toata viata mi-am imaginat ca o sa am copii, dar speram sa evolueze medicina in asa hal incat sa nu trebuiasca sa nasc eu. Deci, sub nici o forma nu ma vedeam nascand. Vorba ta, de cate ori treceam pe langa spital aveam o strangere de inima. Mai mergeam la consultatii in spital pentru ca acolo ma chema doctorita, si o data s-a intamplat sa fiu acolo cand au adus cu salvarea o fata (de pe la casa de copii) sa nasca, pentru ca avea dureri. Si era asa linistita si calma, si in acelasi timp asa singura. Mi s-a ridicat parul in cap... Eu cand am mers la spital a venit sotul, mama si sora mea si o prietena. Toti au stat si m-au asteptat. Doctorita stia ca mor de frica, de aceea am fost prima. Pana sa intru in sala am tremurat pe acolo. Mi-au luat analize, m-au consultat... nu mai tin minte ce au mai facut, dar eu tremuram ca varga. Era o asistenta destul de intepata acolo si tot imi zicea, dar ce tremuri asa, ca doar te pregatesti pentru un eveniment frumos. Nu ti se intampla nimic rau. Eu nu vedeam dincolo de gandurile mele negre. Nici nu ma mai gandeam ca mai era un pic si aveam sa vad cea mai frumoasa faptura pe care am vazut-o vreodata. Acum cand ma gandesc, si chiar cand trec pe langa spital, zambesc. Acolo l-am cunoscut pe baietelul meu. Acolo am vazut o minune. O sa fie bine. O sa vezi.

Ce frumos ai scris.....si cu mult adevar......te pupik si felicitari ptr micul frumos din jurul tau!

Doamne cat semanam...Eu oricum le-am spus tuturor ca o sa mor cand o sa nasc si sa aiba grija de copil ca eu sigur nu ma mai intorc acasa .Oricum mesajul tau mi-a ridicat moralul si m-a facut chiar sa rad imaginandu-mi-te pe tine cum tremurai de frica

Buna si din partea noastra draga mamica!
Pe 15 februarie 2010 l-am nascut pe Matei, prin cezariana la cerere, cu anestezie totala. Imi era groaza efectiv de nasterea naturala... mi se parea ca sigur se va ntampla ceva crunt si nici acum nu ma vad in postura de a naste natural Operatia a fost destul de rapida, a durat cam 40 de minute, timp in care, iti spun sincer, ca am avut parte de cel mai odihnitor somn de pana atunci din ultimele 9 luni eu cel mai tare ma temeam de momentul in care voi deveni inconstienta, nu am lesinat niciodata in viata mea, deci nu aveam cum sa compar senzatia cu nimic, asa ca a fost ceva total nou pt mine. M-am trezit la iesirea din sala, ma duceau la reanimare si eram perfect constienta, intrebam de bebe si de sot apoi cand am aflat ca e totul ok, am adormit la loc linistita. Nu am avut nici un fel de greata si ameteli! Operatia m-a durut f tare dar am cerut calmante si a fost apoi suportabil... la prima tentativa de a ma da jos din pat aproape am lesinat din cauza glicemiei scazute, am mers greu, cand faceam pipi ma ustura operatia de muream nu stiu de ce... imi era o foame de lup de as fi mancat orice! A fost greu... desi am nascut in clinica privata, ma simteam enorm de singura si epuizata, ma uitam la bebe si nu simteam nimic... de ce iti spun toate astea? Ei bine pt ca acum dupa un an de la acel eveniment... iubesc tot! Matei este ratiunea mea de a trai! Matei este lumina ochilor mei, ma trezesc noaptea sa ma uit la el de dorul lui! Il sarut si il mangai si jur ca azi iubesc pana si durerea care mi-a pricinuit-o el, prin venirea pe lume! Iubesc frica prin care am trecut pt el, iubesc amintirea acelei singuratati de atunci care impreuna cu groaza si eschivarea pe care le simteam din cauza aparitiei lui m-au facut sa iubesc acum TOT! E complicat de spus in cuvinte, trebuie sa ne dai credit atunci cand iti spunem ca merita orice! Si cand vei simti si tu toate astea, vei vedea ca ai facut bine ca ai mers pe mana noastra!
Te pup si iti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun, un bebe sanatos si cuminte si o nastere cat mai usoara!

PS: Chiar daca va fi sau nu va fi usor, toate sentimentele vor pali in fata iubirii materne!
PS2: La o luna eram ca noua plus ca operatia arata fantastic! E doar o dungulita!