QUOTE(andra2000 @ Mar 2 2011, 10:16 PM)
Daaaa. Asa eram fata, imi aduc aminte in dimineata aia, parca intrasem in transa. Acum imi amintesc cu foarte mare placere. Imi amintesc de sala de nasteri (cand citeam pe aici pe forum de sala de nasteri, ma lua cu ameteala, imi imaginam o chestie asa ca la macelarie... ) dar de fapt e doar un fel de salon. Acolo am intrat ca sa astept sa ma ia doctorita, dar cred ca am stat 10 minute. Mai era o fata care astepta tot pentru cezariana. Stiu ca i-am dat un pampers, ca n-avea, si ii cerusera asistentele. Doamne, imi amintesc cu cea mai mare placere de ziua aia. Crede-ma. Iti urez multa bafta. Ia si odihneste-te si lasa deoparte gandurile negre, nu e chiar asa rau. Doar iti zic eu
QUOTE(laura_frincu @ Mar 3 2011, 12:26 AM)
Foarte asemanatoare poveste ai si tu. Exact asa mi s-a intamplat si mie. Mi-era groaza de injectie, mi-era groaza de momentul in care n-o sa mai fiu constienta. Stiu ca m-au pus pe masa aia si mi-au facut injectii, si eram conectata deja la aparate, si inima mea o luase razna. Se uitau anestezista si asistenta pe monitoare si isi ziceau una alteia: Uite ce frica ii este! Mai incercau o gluma. Stiu ca radea doctorita mea, dar nu mai stiu exact ce zicea. Am uitat. Asa, si dupa ce mi-a facut injectia aia, mi-a pus o masca pe fata si mi-a zis ca o sa dea drumul la un gaz, si pana numara pana la 5 eu o sa adorm. Imi aduc aminte ca numara si nu ajunsese la 5. Dupa aia a urmat, cum ai zis si tu, cel mai odihnitor somn pe care l-am avut in ultimele 9 luni. Visam ceva asa frumos cand deodata m-am trezit, agitatie in jurul meu, eu inca eram pe masa de operatie, se pregateau sa ma duca in salon. Am intrebat daca e sanatos bebe. Stiu ca ma pusesera sa tusesc si nu am vrut pana nu mi-au raspuns. (Eu aveam un stres, ca m-a speriat una ca o sa aiba ceva malformatii bebe. N-are nimic.) Operatia era terminata, eu inca sub anestezie, dar treaza, constienta. Am iesit pe targa din sala de operatii, m-am intalnit cu familia mea, mama plangea, i-am zis sa nu planga, l-am rugat pe sotul meu sa imi arate poza lui bebe, ca stiam ca il fotografiasera, si acum o vad in minte prima lui fotografie, apoi m-a dus la terapie intensiva. Mie, fiindu-mi frica de injectii, nu prea ceream calmante. Cred ca mi-au facut 2-3. Acolo n-am putut sa dorm. Nu am mai dormit de atunci prea mult. Asta a fost o mare problema pentru mine. Si alta problema a fost ca am facut rani la sani de la alaptat. De aceea, Andra, te sfatuiesc sa iti iei mameloane de silicon, sunt la farmacie, pe toate cunostinetele mele le-am sfatuit.
N-am avut dureri de cap. Atat ca ameteam si eu cand stateam in picioare, si am intrebat-o pe doctorita si a zis ca e de la faptul ca am pierdut sange. Eu pot sa spun ca dupa 5 zile eram ca noua. Nici operatia nu ma mai durea. Eu doar in prima zi ma dadeam jos din pat cu ajutor. Dupa aia nu a avut cine sa ma ajute... Si acasa m-am descurcat singura. Operatia nu m-a usturat pe mine deloc. S-a vindecat super. La 7 zile cand am mers sa imi scoata firele nici cand o atingea nu ma mai durea.
Iar ce mi-a prins mie bine a fost o sticla de 0.5 l de apa, pe care o adusesem cu mine. Asta la terapie intensiva. Muream de sete daca n-aveam sticla asta. Mai veneau infirmierele cu cate o sticla de ceai, dar eu am preferat apa. Plus ca ele aduceau sticle mari de 2 l si e greu sa le manevrezi stand culcata.
Asa, ca o concluzie, daca ar fi sa aleg acum intre o nastere naturala si o cezariana, as merge cu ochii inchisi la cezariana. Am cunostinte (vreo 2) care au ales natural si tot la cezariana au ajuns si au zis ca e de 100 de ori mai bine.
Andra, capul sus si cu Dumnezeu inainte. O sa fie bine, iti promit.