Rudolf, cel cu nasul rosu (episodul 5)

Ai vazut episodul 4? Intrecerea

Dusmanul devenit prieten bun

Infricosatoarea voce apartinea nici mai mult nici mai putin, caraghiosului vulpoi Slyly. Acesta se dovedi extrem de fioros la inceput, aparandu-si teritoriul pana cand intelese ca nu-i va   merge cu Rudolf. Dupa o scurta infruntare, din care Rudolf iesi invingator fara sa se straduiasca prea tare, vulpoiul ii recunoscu acestuia superioritatea.

Apoi, cei doi se imprietenira pe data. Slyly isi dadu imediat seama ca Rudolf este un fugar si i-o spuse verde in fata. Acesta fu nespus de jignit si-i raspunse suparat ca nu fuge de nimic. Dar vulpoiul tot vulpoi, nu se lasa cu una cu doua si-i descrise in cateva cuvinte, exact situatia in care se afla Rudolf, cum ca parintii nu-l inteleg,   ca prietenii i-au intors spatele si cate si mai cate...

Rudolf fu de-a dreptul impresionat, mai ales ca vulpoiul incepu sa-i imbarbateze cu un cantec plin de sfaturi optimiste. Cel mai important sfat era acela de a nu-ti pierde speranta atunci cand lucrurile nu merg bine, caci intotdeauna ar putea fi si mai rau. Intre timp, cei de acasa aflara de disparitia lui Rudolf si tare se mai necajira. Chiar in acel moment, Zoia venea sa intrebe de Rudolf. Afland cumplita veste, hotari sa plece neintarzaiat in cautarea lui.   Disperati, parintii celor doi, dadura fuga la Mos Craciun.

Acesta ii asigura de ajutorul sau. Zoia facu ce facu si se trezi chiar pe podul interzis al Stormelei. Ea nu mai statu pe ganduri si hotari sa-l treaca, oricare ar fi fost urmarile. Atat ii trebui Stormelei, care statea de mult la panda, asteptand ocazia de a declansa furtuna de zapada mult promisa.

Garzile sale fioroase o incercuira pe Zoia, luind-o prizoniera.

Acesteia, de frica, mai mai ca era sa-i sara inima din piept. Avalansa Stormelei era cat pe aci sa-i ucida pe cei doi prieteni, care au reusit sa se salveze in ultimul moment.