Povestea mea e una trista din pacate. Se intampla in saptamana Patimilor. Era luni si m-am dus cu sotul meu la control. Eram insarcinata in 39 de saptamani si credeam ca o sa mai dureze pana o sa se intample minunea dar nu a fost asa.
La control d-na doctor mi-a spus ca trebuie sa nasc prin cezariana deoarece colul e lung si nu a inceput nici macar sa se stearga.
Marti urma sa ma opereze. Imi era frica dar abia asteptam sa-mi tin puiu in brate lucru ce nu se va intampla niciodata. Ajunsa la spital ma pregatesc pt operatie adica incep sa dau si in stanga si in dreapta ca sa se termine cu bine. Dupa operatie mi-a fost f.f.f rau dar nu conta vroiam sa-mi vad bebelusul. Din pacate nu mi l-au aratat in aceea seara in schimb, dupa ce a dat bani l-a vazut sotul meu. Mi-a spus ca are 49 cm si 3900 g si ca e perfect. Semana perfect cu mine. A 2 a zi pe la ora 14 m-am dus sa-mi vad puiul dar nu vroiau sa mi-l arate asa ca am dat si eu banuti si am reusit sa-l vad. Era asa cum il visasem timp de 9 luni, dar era bolnavior.
Desi se nascuse cu scorul apgar 8 bebe nu putea sa respire singur, culmea se nascuse sanatos doar. Dumnezeu avea alte planuri cu el, peste noapte puiutul nostru avea sa devina ingeras. Nu stim de ce a murit socul a fost puternic si nu am fost in stare sa-l vedem mort. Era joia mare si in loc sa simtim bucuria Invierii Domnului noi aveam inimile sfaramate de durere.
Regretam un singur lucru, ca nu l-am inmormantat, asta nu o sa mi-o iert niciodata. Fusese botezat de o asistenta si avea sa-l cheme cosmin nu andrei cum ne-am dorit noi.
Asta se intampla in 2003. De atunci am mai pierdut o sarcina dar acum dupa 6 luni de tratament si dupa ce em slabit 27 kg sunt iarasi insarcinata.
Ne rugam la dumnezeu sa fie bine pt ca port sarcina f jos si am si contractii. Fac tratament si sper sa fie bine. Acum avem 5 luni si ne rugam la bunul Dumnezeu sa fie bn. aceasta a fost povestea noastra nu f fericita din contra dar le sfatuiesc pe mamicile care au trecut prin ce am trecut noi sa nu-si piarda speranta pt ca Dumnezeu stie ce face.
Sanatate multa si scuze pt exprimare mi-a fost f f f greu sa-mi amintesc din nou toate astea nu ca le-as uita vreo clipa.
Marti urma sa ma opereze. Imi era frica dar abia asteptam sa-mi tin puiu in brate lucru ce nu se va intampla niciodata. Ajunsa la spital ma pregatesc pt operatie adica incep sa dau si in stanga si in dreapta ca sa se termine cu bine. Dupa operatie mi-a fost f.f.f rau dar nu conta vroiam sa-mi vad bebelusul. Din pacate nu mi l-au aratat in aceea seara in schimb, dupa ce a dat bani l-a vazut sotul meu. Mi-a spus ca are 49 cm si 3900 g si ca e perfect. Semana perfect cu mine. A 2 a zi pe la ora 14 m-am dus sa-mi vad puiul dar nu vroiau sa mi-l arate asa ca am dat si eu banuti si am reusit sa-l vad. Era asa cum il visasem timp de 9 luni, dar era bolnavior.
Desi se nascuse cu scorul apgar 8 bebe nu putea sa respire singur, culmea se nascuse sanatos doar. Dumnezeu avea alte planuri cu el, peste noapte puiutul nostru avea sa devina ingeras. Nu stim de ce a murit socul a fost puternic si nu am fost in stare sa-l vedem mort. Era joia mare si in loc sa simtim bucuria Invierii Domnului noi aveam inimile sfaramate de durere.
Regretam un singur lucru, ca nu l-am inmormantat, asta nu o sa mi-o iert niciodata. Fusese botezat de o asistenta si avea sa-l cheme cosmin nu andrei cum ne-am dorit noi.
Asta se intampla in 2003. De atunci am mai pierdut o sarcina dar acum dupa 6 luni de tratament si dupa ce em slabit 27 kg sunt iarasi insarcinata.
Ne rugam la dumnezeu sa fie bine pt ca port sarcina f jos si am si contractii. Fac tratament si sper sa fie bine. Acum avem 5 luni si ne rugam la bunul Dumnezeu sa fie bn. aceasta a fost povestea noastra nu f fericita din contra dar le sfatuiesc pe mamicile care au trecut prin ce am trecut noi sa nu-si piarda speranta pt ca Dumnezeu stie ce face.
Sanatate multa si scuze pt exprimare mi-a fost f f f greu sa-mi amintesc din nou toate astea nu ca le-as uita vreo clipa.
Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro
