Am nascut la 30 de ani... si era primul copil. Sarcina s-a desfasurat normal, daca normal este sa-ti dublezi greutatea si sa vomiti continuu.
Am depasit termenul cu 16 zile, dureri de nastere nu am avut iar apa mi-a fost rupta in spital.
Dupa internare am avut revelatia sa fac ecograf, dar acest lucru trebuia sa faca madicul ce m-a internat. Asa ca am apelat la alt un doctor si la 11 noaptea faceam ecograf... aveam sarcina pelviana... copilul meu se nastea cu funduletul.
Asa ca a doua zi dimineata am fost bagata in operatie, fara sa fiu in nici un fel pregatita (fizic si psihic), fara ca cineva sa vorbeasca cu mine si sa-mi explice ce se va intampla. De la primul contact cu copilasul meu... a fost dragoste la prima vedere... o dragoste reciproca. Am hotarat tot atunci sa-mi iau rolul de mamica in serios dar sa-l includ si pe tatic in viata noastra.
Numai ca surpriza... proaspatul tatic si-a luat rolul in serios... de la cumparaturile inerente... la adormitul micutului si hranirea lui. M-a ajutat foarte mult. Daca la pana la un an eu eram cea care ma duceam cu micutul la policlinica, dupa acesta varsta sotul meu s-a dus cu el de la simple consulturi la momente cand era cu adevarat bolnav.
Astfel, eu nu am stiut niciodata greutatea cresterii si educarii copilului ( si acesta are acum 7,6 ani si a terminat clasa - I - a) deoarece aceasta sarcina s-a impartit pe umerii a doi parinti.
Cu dragoste, Irina
Dupa internare am avut revelatia sa fac ecograf, dar acest lucru trebuia sa faca madicul ce m-a internat. Asa ca am apelat la alt un doctor si la 11 noaptea faceam ecograf... aveam sarcina pelviana... copilul meu se nastea cu funduletul.
Asa ca a doua zi dimineata am fost bagata in operatie, fara sa fiu in nici un fel pregatita (fizic si psihic), fara ca cineva sa vorbeasca cu mine si sa-mi explice ce se va intampla. De la primul contact cu copilasul meu... a fost dragoste la prima vedere... o dragoste reciproca. Am hotarat tot atunci sa-mi iau rolul de mamica in serios dar sa-l includ si pe tatic in viata noastra.
Numai ca surpriza... proaspatul tatic si-a luat rolul in serios... de la cumparaturile inerente... la adormitul micutului si hranirea lui. M-a ajutat foarte mult. Daca la pana la un an eu eram cea care ma duceam cu micutul la policlinica, dupa acesta varsta sotul meu s-a dus cu el de la simple consulturi la momente cand era cu adevarat bolnav.
Astfel, eu nu am stiut niciodata greutatea cresterii si educarii copilului ( si acesta are acum 7,6 ani si a terminat clasa - I - a) deoarece aceasta sarcina s-a impartit pe umerii a doi parinti.
Cu dragoste, Irina
Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro
