Vârsta copilăriei este surprinzătoare, ne aduce bucurie, spontaneitate și încredere într-un viitor absolut minunat. Obișnuința și atașamentul pot reprezenta obstacole atât în primii ani ai vieții noastre dar și la maturitate.
Copilul vede în ochii mamei sale protecție și afecțiune, simte neliniștea mamei, simte bucuria ei și separarea de aceasta poate fi critică, este un dezastru, este „sfârșitul lumii.” Lacrimilor unui copil nu rezistă nimeni și astfel mama cedează și rămâne cu puiul până acesta se asigură că nu este în pericol. Una dintre problemele tinerilor căsătoriți este strâns legată de faptul că din momentul în care devin părinți lumea lor rămâne în umbră, nu mai călătoresc atât de des, nu se mai bucură de intimitatea de care aveau parte înainte de apariția copilului și își dedică tot timpul creșterii micului prinț. Dezvoltarea personală a femeii este de asemenea în planul doi și timpul acordat propriei persoane este redus și redirecționat către ființa vunerabilă care de fapt are nevoie de o mămică independentă, încrezătoare și împlinită pe plan profesional, un exemplu demn de urmat.
Atașamentul mama-copil este însă transformat în temeri, griji, îndoieli, nemulțumiri. Copilul ajunge astfel să simtă la rândul său teamă, devine dependent de părinți, de anumite jucării și de indispensabila tetină. Motivele pentru care un copil plânge nu sunt legate de faptul că acestuia îi lipsește acel obiect care a fost alături de el din primele luni de viață. Adevăratul motiv este legat de obiceiul insuflat de părinții care caută soluții rapide de rezolvare a diverselor situații în care cel mic plânge sau nu adoarme. Lipsa timpului, ritmul vieții și aglomerarea problemelor ne determină să recurgem la rezolvări care ne îngreunează viața și transformă cursul firesc într-unul haotic. Cu toții avem amintiri amuzante din copilărie și păstrăm decenii întregi acele obiecte de care altădată nu ne despărțeam și care ne erau atât de dragi. Părinții ne împărtășesc la maturitate momente memorabile din experiențele trecutului și sădesc astfel dorința de a avea propria familie și copii de care sa ne bucurăm la rândul nostru. M-am bucurat și eu de astfel de povești moștenite cu drag de la tatăl meu și aștept cu bucurie momentul în care o sa experimentez rolul de părinte.
