Dragi copii,
Ma numesc Oana Alexia, dar mami imi spune "Bitica", caci eu sunt iubitica ei si tati imi zice "Bobitaâ€Â, ca am capul rotund ca o bobita. Am 1 an si 7 luni, sunt mare... nu?! Asa cred si eu si sunt tare suparata ca multi nu inteleg asta. M-am nascut pe 8 feb. 2005, la 42 de saptamani, spre disperarea parintilor mei care se tot intrebau pe unde a ratacit barza...
Stiti, pe mami nu o crede nimeni nici acum ca eu sunt nascuta la o zi dupa ziua ei... ca ea spunea mereu in gluma colegilor de serviciu ca o sa nasca de ziua ei, desi dl. dr. zicea ca ma nasc in ianuarie... Asa am fost eu, un pic mai lenesa... asa sunt si acum, numai cand e vorba de joaca nu sunt deloc asa, atunci prind o viteza…..!!!
Mami isi dorise la inceput un baietel dar s-a impacat cu gandul cand domnul dr m-a pozat in burtica de 5 luni a lui mami si a anuntat ca sunt FETITA!! Deoarece eu am fost maaare - 4.200 kg si 55 cm. - mami a mai ramas sa se odihneasca dupa efort, asa ca prima intalnire am avut-o cu bunicile, care ma asteptau cu bratele deschise. Apoi m-au dus in patutul meu si langa mine a aparut un nene inalt si slab si, culmea, cam de aceeasi culoare cu mine - adica mai creol... dar pardon, era tati!!! Cred ca i-am placut de la prima vedere, ca tare m-a mai analizat...
In spital nu mi-a placut si toate noptile am plans si n-am prea lasat-o pe mami sa se odihneasca. Dupa 6 zile am ajuns acasa in patutul meu frumos, plin cu jucarii, despre care mami imi povestise atatea... Si atunci l-am cunoscut si pe Tweety - caruia acum ii spun Titisor - , am vorbit si cu veveritele din carusel. In prima noapte mami si tati m-au pazit ca pe un glob de aur. Ei, de cate ori nu o gasea apoi tata pe mami adormita cu capul pe patutul meu... asteptand sa ma trezesc sa pap titzi. Uneori ca sa ma distrez mai plangeam asa, de plictiseala, sa vezi agitatie, mami plangea si ea iar tati trebuia sa ne linisteasca pe amandoua (Uf, saracu cu doua fetite pe cap!!!) Apoi au aparut colicile iar eu tare m-am suparat incat am plans mult, cam 3 luni si mami a fost bolnavioara cateva zile, - s-a necajit ca nu ma putea ajuta cu mare lucru... dar tati a incurajat-o si a ajutat-o si i-a zis ca trebuie sa se intareasca sa se faca bine, sa se linisteasca ca eu sa am laptic si ca atunci cand o sa vina primavara sa ma plimbe prin parc cu caruciorul si sa se laude tuturor ce viteaza a fost ea de a facut o fetita asa mare si frumoasa... Am deja 13.500 kg. si, SURPRIZA! am deja 86 cm. inaltime... sunt inalta... am cui semana! Sunt frumusica, si vioaie, dar nu prea dorm … ceea ce o necajeste pe mami foarte tare.
Stiti, pe mami nu o crede nimeni nici acum ca eu sunt nascuta la o zi dupa ziua ei... ca ea spunea mereu in gluma colegilor de serviciu ca o sa nasca de ziua ei, desi dl. dr. zicea ca ma nasc in ianuarie... Asa am fost eu, un pic mai lenesa... asa sunt si acum, numai cand e vorba de joaca nu sunt deloc asa, atunci prind o viteza…..!!!
Mami isi dorise la inceput un baietel dar s-a impacat cu gandul cand domnul dr m-a pozat in burtica de 5 luni a lui mami si a anuntat ca sunt FETITA!! Deoarece eu am fost maaare - 4.200 kg si 55 cm. - mami a mai ramas sa se odihneasca dupa efort, asa ca prima intalnire am avut-o cu bunicile, care ma asteptau cu bratele deschise. Apoi m-au dus in patutul meu si langa mine a aparut un nene inalt si slab si, culmea, cam de aceeasi culoare cu mine - adica mai creol... dar pardon, era tati!!! Cred ca i-am placut de la prima vedere, ca tare m-a mai analizat...
In spital nu mi-a placut si toate noptile am plans si n-am prea lasat-o pe mami sa se odihneasca. Dupa 6 zile am ajuns acasa in patutul meu frumos, plin cu jucarii, despre care mami imi povestise atatea... Si atunci l-am cunoscut si pe Tweety - caruia acum ii spun Titisor - , am vorbit si cu veveritele din carusel. In prima noapte mami si tati m-au pazit ca pe un glob de aur. Ei, de cate ori nu o gasea apoi tata pe mami adormita cu capul pe patutul meu... asteptand sa ma trezesc sa pap titzi. Uneori ca sa ma distrez mai plangeam asa, de plictiseala, sa vezi agitatie, mami plangea si ea iar tati trebuia sa ne linisteasca pe amandoua (Uf, saracu cu doua fetite pe cap!!!) Apoi au aparut colicile iar eu tare m-am suparat incat am plans mult, cam 3 luni si mami a fost bolnavioara cateva zile, - s-a necajit ca nu ma putea ajuta cu mare lucru... dar tati a incurajat-o si a ajutat-o si i-a zis ca trebuie sa se intareasca sa se faca bine, sa se linisteasca ca eu sa am laptic si ca atunci cand o sa vina primavara sa ma plimbe prin parc cu caruciorul si sa se laude tuturor ce viteaza a fost ea de a facut o fetita asa mare si frumoasa... Am deja 13.500 kg. si, SURPRIZA! am deja 86 cm. inaltime... sunt inalta... am cui semana! Sunt frumusica, si vioaie, dar nu prea dorm … ceea ce o necajeste pe mami foarte tare.
Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro
