No SSO cookie

Recomanda prietenilor Utilecopii.ro

Consideri ca Poveste Cu Happy End poate fi de folos si prietenilor sau cunostintelor tale?

Da un share si spune-le si lor despre acesta!

Poveste Cu Happy End

In Povestea ta , adaugat in
(5/ 2)
Printeaza Articol

Povestea mea de iubire a inceput acum 17 ani. A fost o iubire sincera din partea amandurora! Dupa zece ani de casnicie cum numai in basme se poate spune ca exista, s-a intamplat inevitabilul! Un inevitabil care putea evitat daca as fi avut un ajutor din partea familiei mele sau a lui, dar nu a fost asa.

Dar sa va explic despre ce este vorba. Dupa 6 ani de la casatorie a venit pe lume fetita noastra Andreea. A fost o fericire de nedescris pentru amandoi, a fost atat de dorita, atat de asteptata incat nu se poate descrie in cuvinte!

Am nascut prin cezariana, dar sotul meu m-a ajutat atat de mult a fost atat de grijuliu cu mine si cu fetita incat nu am cuvinte... la primul scancet sarea ca ars din pat si o schimba mi-o dadea alaturi sa o pun la san (deoarece eu fiind operata imi era f. greu sa ma ridic)

Un an de zile am stat in concediu de maternitate, dar cand a trebuit sa merg la serviciu a inceput cosmarul... nu aveam cu cine sa las copilul, m-a tinut cineva incurcata cateva luni si cand a trebuit sa plec nu a mai venit, nu au mai lasat-o copiii, acestia considerand ca este o rusine sa ai grija de un copil (ii rade lumea).

Mi-am inceput serviciul cu 3 zile de concediu medical.

Am umblat disperata intreband in stanga si in dreapta de cineva care ar fi disponibil pentru a ingriji un copil, bineinteles doream pe cineva cu recomandare. Intr-un tarziu am gasit o fata care dupa 3 luni s-a maritat. Am adus o doamna care facea orice, dar am prins-o ca ma fura si am spus: STOP.

Am mai gasit o fata, a stat cam un an si nu a mai vrut, a plecat inexplicabil, in fine am luat o pe sora ei si de aici a inceput cosmarul... dupa nu stiu exact cat timp, bineinteles dupa ce i-am facut o educatie aleasa, am imbracat-o cu tot ce isi dorea (nici chiloti in fund nu avea cand a venit la mine), am luat-o prin toate cercurile inalte pe unde mergeam, domnisoara a gasit de cuviinta ca si barbatul meu i se cuvine.

Comportamentul ei devenise foarete obraznic fata de mine, avea tupeu, cred ca mai nou era geloasa pe mine. Si faptul ca sotul meu avea un program foarte lejer la serviciu (era organ de control) nu-i putea fi controlat niciodata programul sau unde se afla, a facut ca f mult timp sa fie pe acasa.

Cand am inceput eu sa am banuieli a fost prea tarziu, ori se indragostise de ea ori nu stiu ce se intamplase... dar vreau sa va spun ca nu se mai culca cu mine, seara se intorcea cu spatele la mine. Bineinteles au inceput certurile, scandalurile pana a plecat de acasa cu ea, au stat pe la hoteluri pe unde nici nu vreau sa mi mai amintesc... un prieten de fam. le pusese un apartament la dispozitie, am aflat dupa.

Nici in ziua de azi nu pot sa stiu ce a fost cu el deoarece la cat era de innebunit dupa copilasul nostru, in perioada aceea nici nu se uita la el. Plangea getita seara si se ruga la Maica Domnului astfel: adu-l Doamne, te rog pe tata acasa! Ti se rupea sufletul sa vezi un copil de 3 anisori in aceasta postura; dar era totusi prea mica pt. a intelege ce sae intampla.

De mine nici nu mai vorbesc, a fost un soc! Dupa atatia ani de casnicie ireprosabila, va repet si cand stateam la masa ma tinea pe brate, atat de mult ma iubea si imi spunea ca el nu poate concepe viata fara mine!

Dupa care SOC! A venit intr-o zi acasa si mi-a spus: am ajuns la concluzia ca pot sa traiesc si fara tine, ai atatia prieteni avocati te duci si vorbesti ca eu bag divort! Mi s-au imprimat aceste cuvinte in memorie incat nu cred ca le voi mai uita vreodata. Daca as fi trait greu poate as fi trecut mai usor dar asa mi a fost f. greu, slabisem 17 kg, eram o epava!

In fine, dupa un an de lupta asidua (am luptat f mult sa-mi salvez casnicia) ne-am reluat viata, si a revenit, dar f.f.f.greu, am avut curajul si am mai facut un copil un baietel minunat care acum are 6 ani si este sufletelul lui si am trecut, l-am iertat, i-am mai acordat o sansa atat lui cat si mie.

Acum este bine, la inceput ii reprosam, dar mai tarziu am considerat ca nu mai e necesar si m-am comportat ca si cum nimic nu s ar fi intamplat. Dar in suflet rana a ramas si nu stiu daca se va mai inchide vreodata si normal, increderea nu mai este totala!

Dar pot spune ca si-a revenit bine (pt. ca eram la un pas de divort) si acum ne intelegem bine, ma iubeste, ma apreciaza, cred ca a realizat ce a facut, este un familist convins!

Un sfat doresc sa dau tinerelor mamici: niciodata sa nu-si aduca in casa o bona f. tanara si f. frumoasa indiferent cat de mult s-ar chinui si niciodata sa nu intoarca spatele sotului indif cat de obosita ar fi, in pat sa fie fresh!

Si altceva: si prin casa sa fie mereu proaspata si aranjata, nu numai cand iese pe usa. Este o regula de aur care la mine functioneaza si ascultati-ma fetelor: pt. a nu va pleca barbatul de acasa rasfatati-l in toate chipurile, fiti tandre si va asigur de reusita!

Din pacate eu a trebuit sa trec prin asta ca sa ajung la concluziile finale, credeam ca mie niciodata nu mi se poate intampla asta si uite ca am patit o si eu! Nu doresc nici la cel mai mare dusman sa treaca prin ce am trecut eu.






Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro

btn_anunturi

Reclama
close_button

Autentificare

Nu sunteti membru inca ?

Dureaza doar cateva minute sa va inregistrati.

Inregistrati-va acum

Adresa email
Parola
Ati uitat parola?