Ma numesc Adriana ,am 31 de ani si sunt din Constanta. Cu 2 ani in urma am suferit cea mai grea pierdere de pe pamant, pierderea mamei. Dupa o suferinta de 7 luni s-a stins din viata in mai 2004 la 54 de ani.
As fi vrut sa o am alaturi pentru tot restul vietii mele, dar asta stiu ca este imposibil... as fi vrut sa o am alaturi azi... sa se bucure alaturi de mine si sa ma ajute... as fi vrut... sa ii iau durerea cu mine si s-o duc departe-departe... dar... asa este viata, plina de durere si suferinta, cu oaze de liniste, multumire sufleteasca , raze de speranta si clipe de fericire deplina.
Cu ceva ani in urma o femeie care mi-a dat de cateva ori in carti si in cafea mi-a spus ca dupa ce va muri cineva din casa imi voi gasi jumatatea, ma voi casatori si voi avea un baiat , dupa o sarcina f grea. Si ma intreba pe atunci daca mama e bolnava de plamani... nici prin cap nu-mi trecea ce avea sa se intample... si ca spusele ei au un inteles... Daca as fi stiut...
Asa s-a intamplat. Pe 1 Octombrie 2003 am aflat ca mama este bolnava de neoplasm bronho-pulmonar (cancer), iar dupa 7 luni de chin... a murit. Auzisem ca la inmormantare, cei carora le parea rau ca pleaca de langa cei dragi, ploua... sau ningea, dupa anotimp, ei bine, in biserica pe parcursul slujbei afara se innora din ce in ce mai tare, iar in momentul in care preotul ne-a spus san e luam ramas bun, afara a inceput o furtuna si o vijelie cu fulgere si traznete, iar din ochi i-au curs lacrimi. Cand s-a terminat slujba, s-a terminat si furtuna, iar cand am iesit afara, picura si era soare. A fost lume multa, si toata lumea a fost marcata de inmormantarea mamei mele...
Timpul trecea iar eu ma cufundam in munca. Prietenul meu de atunci, sotul meu de azi, mi-a fost alaturi in momentele acelea si tocmai asta ne-a apropiat si mi-a sporit ddragostea pentru el. Pe 3 iulie 2005 am facut nunta... mai mult pentru el, pentru ca mama nu era cu mine... si nici nu ne gandeam ca in urmatorul an de aniversarea casatoriei noastre vom fi trei. Pe 6 iulie 2006 am nascut un nazdravan de baietel de 3,900 kg caruia i-am pus numele Codrin Florian , cu nume de cod Q si nume de alint Piscotzel.
Am avut o sarcina grea, am varsat continuu pana la 6 luni jumate si in ultima luna am avut varsaturi din nou. Si tot timpul ma rugam la Dumnezeu pe cat de rau imi este... sa am un baietel frumos, sanatos si cu ochi albastri sau verzi... am vrut sa nasc normal, insa nu am avut dilatatie, iar doamna doctora Dobre Mihaela nu m-a lasat sa ma chinui f mult si am nascut prin cezariana. Ii multumesc din suflet lui Dumnezeu si Doamnei Doctore Dobre Mihaela!
Sunt implinita si fericita pe deplin, iar simtamintele sunt atat de sublime... aceasta este cea mai mare minune de pe pamant, nu este minune mai mare! Viata noastra de familie s-a schimbat, si desi golul acela imens ramas in urma mortii mamei nu se poate reumple, mi-a redat sensul vietii.
Am un Piscotzel cu ochi albasri-gri, care nu cred ca isi vor schimba culoarea pentru ca s-au limpezit si sunt de o claritate cereasca. Are 2 luni si aproape 3 saptamani si 7 kg, parul are o nuanta deosebita de blond-gri si este dragalas foc. Voi trimite si o fotografie sa va dati seama ca am dreptate.
Mami, iti multumesc pentru ceea ce sunt astazi, te iubesc si te voi iubi pana la sfarsitul zilelor mele! Doamne, iti multumesc pentru sotul si copilul meu, iti multumesc ca desi m-am suparat pe Tine pentru ca ai luat-o pe mami, m-ai iertat si mi-ai dat ca alinare un sot nemaipomenit si o minune de bebelus!
Poze cu Piscotzelul meu puteti vedea pe adresa poze
As fi vrut sa o am alaturi pentru tot restul vietii mele, dar asta stiu ca este imposibil... as fi vrut sa o am alaturi azi... sa se bucure alaturi de mine si sa ma ajute... as fi vrut... sa ii iau durerea cu mine si s-o duc departe-departe... dar... asa este viata, plina de durere si suferinta, cu oaze de liniste, multumire sufleteasca , raze de speranta si clipe de fericire deplina.
Cu ceva ani in urma o femeie care mi-a dat de cateva ori in carti si in cafea mi-a spus ca dupa ce va muri cineva din casa imi voi gasi jumatatea, ma voi casatori si voi avea un baiat , dupa o sarcina f grea. Si ma intreba pe atunci daca mama e bolnava de plamani... nici prin cap nu-mi trecea ce avea sa se intample... si ca spusele ei au un inteles... Daca as fi stiut...
Asa s-a intamplat. Pe 1 Octombrie 2003 am aflat ca mama este bolnava de neoplasm bronho-pulmonar (cancer), iar dupa 7 luni de chin... a murit. Auzisem ca la inmormantare, cei carora le parea rau ca pleaca de langa cei dragi, ploua... sau ningea, dupa anotimp, ei bine, in biserica pe parcursul slujbei afara se innora din ce in ce mai tare, iar in momentul in care preotul ne-a spus san e luam ramas bun, afara a inceput o furtuna si o vijelie cu fulgere si traznete, iar din ochi i-au curs lacrimi. Cand s-a terminat slujba, s-a terminat si furtuna, iar cand am iesit afara, picura si era soare. A fost lume multa, si toata lumea a fost marcata de inmormantarea mamei mele...
Timpul trecea iar eu ma cufundam in munca. Prietenul meu de atunci, sotul meu de azi, mi-a fost alaturi in momentele acelea si tocmai asta ne-a apropiat si mi-a sporit ddragostea pentru el. Pe 3 iulie 2005 am facut nunta... mai mult pentru el, pentru ca mama nu era cu mine... si nici nu ne gandeam ca in urmatorul an de aniversarea casatoriei noastre vom fi trei. Pe 6 iulie 2006 am nascut un nazdravan de baietel de 3,900 kg caruia i-am pus numele Codrin Florian , cu nume de cod Q si nume de alint Piscotzel.
Am avut o sarcina grea, am varsat continuu pana la 6 luni jumate si in ultima luna am avut varsaturi din nou. Si tot timpul ma rugam la Dumnezeu pe cat de rau imi este... sa am un baietel frumos, sanatos si cu ochi albastri sau verzi... am vrut sa nasc normal, insa nu am avut dilatatie, iar doamna doctora Dobre Mihaela nu m-a lasat sa ma chinui f mult si am nascut prin cezariana. Ii multumesc din suflet lui Dumnezeu si Doamnei Doctore Dobre Mihaela!
Sunt implinita si fericita pe deplin, iar simtamintele sunt atat de sublime... aceasta este cea mai mare minune de pe pamant, nu este minune mai mare! Viata noastra de familie s-a schimbat, si desi golul acela imens ramas in urma mortii mamei nu se poate reumple, mi-a redat sensul vietii.
Am un Piscotzel cu ochi albasri-gri, care nu cred ca isi vor schimba culoarea pentru ca s-au limpezit si sunt de o claritate cereasca. Are 2 luni si aproape 3 saptamani si 7 kg, parul are o nuanta deosebita de blond-gri si este dragalas foc. Voi trimite si o fotografie sa va dati seama ca am dreptate.
Mami, iti multumesc pentru ceea ce sunt astazi, te iubesc si te voi iubi pana la sfarsitul zilelor mele! Doamne, iti multumesc pentru sotul si copilul meu, iti multumesc ca desi m-am suparat pe Tine pentru ca ai luat-o pe mami, m-ai iertat si mi-ai dat ca alinare un sot nemaipomenit si o minune de bebelus!
Poze cu Piscotzelul meu puteti vedea pe adresa poze
Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro
