Minunea mea (suferinta, frica, satisfactie)

Nu sint o foarte buna naratoare. Dar merita sa scriu ceva desprea fetita mea, Maria care s-a nascut la 25 de saptamini si o greutate de 750 grame, meningita, si ceva probleme la inima. Cum s-ar zice... am crescut-o cu adevarat dintr-o bucatica. O bucatica cit palma. Mi-a fost foarte frica sa ii schimb pampersul pina... pe la 2 kg... de fapt cind nu a mai fost in incubator. In schimb tata a schimbat-o de cind era cit palma. Doamne cit se mai umfla in pene ca face ceva pentru degetica noastra, a injceput sa manince la inceput cite 0,1 ml lapte. Nu vreau sa va spun ce incantare pe capul nostru ca ii dadeam noi acest lapte. A fost foarte greu, cu urcusri si coborisuri. Dar satisfactia este enorma. Dupa 4 luni si jumatate am luat-o acasa, ne era frica. Voiam sa ne cumparam aparatura de spital sa o monitorizam, dar ne-am obisnuit. Acum are aproape 2 ani, Este o minune. Asa ii spun si doctorii, si preotul si toti care o cunosc. Este perfect sanatoasa, orbitor de frumosa si foarte inteligenta. Acum este in bratele mele si nu vreau sa va spun ce greu scriu din cauza ei... ca pune mana peste tot. Nu stiu daca este asa de interesanta... pentru noi este si putine sint cuvintele prin care putem sa ne exprimam, suferinta, frica, satisfactia prin care am trecut, MULTUMIM.

O poveste pe cat de cutremuratoare pe atat de frumoasa din care putem invata ca merita sa lupti pana la ultima suflare pentru copilul tau. Felicitari Evelina!!!

Daca ai si tu o poveste legata de nasterea ta, sau despre copilul tau, despre anumite momente din perioada de sarcina nu ezita. Fa-o cunoscuta in comunitatea Despre-Copii.ro accesand pagina Povestea Ta. Te asteptam!