Minunea se numeste EDY. Era intr-o frumoasa toamna... Eram insarcinata in 8 luni si 2 saptamani. Eram internata cu probleme,se umflasera rau picioarele, desi analizele erau bune. Aveam un medic la care mersesem luna de luna, dar n-avea treaba, n-o interesa, venea la vizita (in maternitate eram), ii spuneam ca ceva se intampla, ca nu-mi simt copilul. Ea spunea intotdeauna "NU VEZI CA ESTI CAT UN ELEFANT!SI COPILUL E LA FEL DE ACEEA NU-L SIMTI!" ... Nu era deloc asa!
Norocul meu de la D-ZEU a fost ca eu cunosteam o moasa in acea maternitate si care, stand de vorba si spunandu-i ca nu-mi simt copilul, a hotarat sa vada ce se intampla cu el. Mi-a pus un aparat cu ultra sunete pe burta (cu el se asculta bataile inimii fatului), lucru pe care putea sa-l faca si acea doctorita pe care eu o platisem (dar ea n-avea nicio treaba), si a constatat ca cu bebe se intampla ceva grav! Inima lui se oprea din cand in cand! Nu mi-a spus nimic atunci, dar figura ei se schimbase! Stiind ca timpul este scurt mi-a provocat nasterea.
M-am chinuit groaznic, am crezut ca voi muri, dar credinta mea si a ei ne-au ajutat foarte mult! Dupa 9 ore de chin, a venit pe lume el, EDY, minunea lui D-ZEU, dar n-avea grai! Atunci plangand am inceput sa zic Tatal Nostru, si moasa m-a sustinut. Era o frumoasa zi de noiembrie soarele intra pe fereastra, direct pe masa de nastere! D-ZEU a facut o minune, si Edy a inceput sa respire! Moasa mi l-a pus pe mine si a zis: "Sa-ti traiasca". Am vrut sa-l pup, dar ea mi-a zis ca e mai bine sa n-o fac, a suferit destul la nastere si sa nu-i dau microbi. Imi vine si acum sa plang, cand ma gandesc! Sa-i dea D_ZEU sanatate doamnei moase!
Acum Edy are aproape 5 ani, a fost si este cel mai frumos si cel mai cuminte copil din cartier (asta o spune toata lumea care-l vede, nu eu)
Sper din toata inima ca v-a placut povestea mea reala si doresc prin astfel de experiente sa nu mai treaca nici o mamica!
Norocul meu de la D-ZEU a fost ca eu cunosteam o moasa in acea maternitate si care, stand de vorba si spunandu-i ca nu-mi simt copilul, a hotarat sa vada ce se intampla cu el. Mi-a pus un aparat cu ultra sunete pe burta (cu el se asculta bataile inimii fatului), lucru pe care putea sa-l faca si acea doctorita pe care eu o platisem (dar ea n-avea nicio treaba), si a constatat ca cu bebe se intampla ceva grav! Inima lui se oprea din cand in cand! Nu mi-a spus nimic atunci, dar figura ei se schimbase! Stiind ca timpul este scurt mi-a provocat nasterea.
M-am chinuit groaznic, am crezut ca voi muri, dar credinta mea si a ei ne-au ajutat foarte mult! Dupa 9 ore de chin, a venit pe lume el, EDY, minunea lui D-ZEU, dar n-avea grai! Atunci plangand am inceput sa zic Tatal Nostru, si moasa m-a sustinut. Era o frumoasa zi de noiembrie soarele intra pe fereastra, direct pe masa de nastere! D-ZEU a facut o minune, si Edy a inceput sa respire! Moasa mi l-a pus pe mine si a zis: "Sa-ti traiasca". Am vrut sa-l pup, dar ea mi-a zis ca e mai bine sa n-o fac, a suferit destul la nastere si sa nu-i dau microbi. Imi vine si acum sa plang, cand ma gandesc! Sa-i dea D_ZEU sanatate doamnei moase!
Acum Edy are aproape 5 ani, a fost si este cel mai frumos si cel mai cuminte copil din cartier (asta o spune toata lumea care-l vede, nu eu)
Sper din toata inima ca v-a placut povestea mea reala si doresc prin astfel de experiente sa nu mai treaca nici o mamica!
Posteaza un comentariu folosind contul de Utilecopii.ro
