Nasterea este unul dintre cele mai memorabile momente din viata unei femei. Citeste povestea unei mamici care a ales sa nasca normal.
Am un baietel de 5 luni si o saptamana pe nume Rares. E un copil minunat, de cand s-a nascut nu am avut probleme de sanatate cu el si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu.
Iata ce s-a intamplat de cand am ramas insarcinata si pana am nascut.
Pentru ca imi intarziase ciclul am facut doua teste de sarcina, amandoua iesind pozitive. Impreuna cu sotul am mers la un doctor tanar (la recomandarea unor prieteni) la spitalul Pantelimon din Bucuresti (asta se intampla in noiembrie 2005).
Nu va pot descrie mizeria de acolo (doctorul fuma in camera de consultatie fara pic de jena), in urma consultatiei mi-a spus ca am sarcina extrauterina. Sotul meu a fost la un pas sa lesine.
Nu am vrut sa cred acest lucru (si bine am facut) prin urmare am apelat la o doctorita din spitalul municipal (consultatia s-a facut la cabinetul ei particular). In urma analizelor s-a dovedit ca am o sarcina normala.
Dupa 5 luni, la ecografie (clinica Medlife) mi se spune ca bebelusul are pliul nucal de 5, ceea ce nu era deloc bine pentru copil. Cum mai fusesem patita cu doctorii, am mai facut o ecografie dar la alta clinica din Bucuresti, unde s-a dovedit ca acest pliu nucal nu avea mai mult de 2. (ce incredere sa mai ai si in doctorii din ziua de azi).
 |
In fine... ajung la termen cu sarcina, mi s-a spus ca voi naste pe 11 august si acum incepe "distractia".
Pe data de 10 august la ora 12 mi s-a rupt apa. La ora 13 am fost la spitalul Municipal la urgenta. Personalul sub orice critica, dotarile la fel (nu au fost in stare sa-mi dea ceva sa ma sterg, dupa ce se uitase doctorul la mine).
De la ora 13 pana la ora 1 noaptea (12 ore) am avut dureri si contractii chinuitoare. Nimeni nu a vrut sa-mi faca nimic, iar doctorita mea intra de garda abia la 8.00 dimineata. Dupa ce am impins bani la medicul anestezist, la ora 2 mi-au facut epidurala. Din fericire durerile nu mai erau insuportabile.
La ora 8.30 dimineata impreuna cu d-na dr. care ma avea in evidenta, am reusit sa nasc (cu dureri cumplite) un baietel de 3.300 si 50 cm. A avut cordonul ombilicar in jurul gatului , cred si eu dupa aproape 20 de ore de chin. Aceasta nastere ar fi putut avea un final tragic, dar undeva acolo sus cineva ne iubeste.
Dupa o astfel de nastere, tot ce pot sa spun e ca la a doua imi doresc din tot sufletul cezariana.
Nu acelasi lucru il poate spune si prietena mea, careia la ora 11 i s-a rupt apa si la ora 14 a nascut normal si fara complicatii (asa nastere mai zic si eu).
Pot doar sa sper ca la a doua sarcina va fi mai bine ca la prima.
