buna ziua va scriu sperand ca voi avea niste sfaturi pt ca am ajuns in situatia sa nu mai stiu ce sa ma fac deoarece am impresia ca nimeni nu ma mai intelege.Sant in franta de 9 ani si nu am reusit sa ma acomodez deloc cu viata de aici,sotul meu mi-a promis in urma cu 4 ani ca daca-i daruiesc un copil ne vom intoarce in tara definitiv.Am avut incredere in el si asa a aparut in viata noastra micuta Diana si sotul meu inca nu e pregatit sa isi tina promisiunea,eu nu mai pot sa fac fata rolului de sotie si de mama,el ma vede cum sant dar parca nu-i pasa pt el viata merge mai departe,a deschis chiar o firma aici si merge inainte fara sa-i pese ca eu imi distrug sanatatea sant depresiva tot timpul stau in casa fara a avea contact cu nimeni decat cu sotul meu care vine seara tarziu si in afara de a ne certa nu facem altceva.E pregatit sa renunte la mine si la copil decat sa se intoarca in tara pt el partea financiara conteaza cel mai mult.va scriu pt ca eu sant pregatita sa-l parasesc dar ma gandesc la fetita noastra care e foarte atasata de el si nu stiu cum va reactiona cand se va trezi fara taticul ei.Nu mai rezist nu mai suport casa in care locuim,nu suport sa ies nu ma pot acomoda desi am incercat imi e foarte greu.El are viata lui aici ,fetita merge la gradinita iar eu stau in casa singura toata ziua cand e seara si trebuie sa vina el incep sa fiu agitata pt ca am impresia ca nu il mai suport,nu mai suport indiferenta lui fata de viata care eu o am.Am discutat zilnic despre asta imi promite ca ne intarcem dar nu face alceva decat sa ma duca cu zaharelul,in plus mi-a marturisit ca nu sta cu mine decat pt faptul ca avem un copil impreuna,daca e asa oare de ce nu isi tine promisiunea facuta fata de mine?A zis fa-mi un copil si voi fi cel mai fericit acum e capabil sa ramana in franta si sa nu fie langa copilul lui.Ce sa mai cred,oare nu e fericit ca are acest copil?Oare chiar nu ne iubeste deloc?

Buna Adrianachis.
Sfaturi nu iti pot da insa te intreb :
Tu nu ai vrea un job? Sau nu te lasa el? Nu ai prietene? Unde sunteti? De ce nu te-ai putea si tu impreuna cu el de afacerea voastra?

buna santem in paris nu am prietene pt ca nu reusesc sa ma acomodez aici si refuz orice contact cu lumea de aici ,acasa am prietenii foarte multi.in afacerea lui nu ma pot baga pt ca e constructii si nu pot sa ma bag ,un job e greu de gasit din moment ce nu fac nimic cu placere .

mai alesacum p timp de criza...

de ce ma amagit ca daca i daruiesc un copil ne intoarcem in tara si acum e capabil sa ne abandoneze? un copil nu trebuie sa plateasca pt greselile parintilor!

PACAT CA DIN CASATORII ESUATE AU DE SUFERIT COPII;EU VAD LA FETIZA MEA CE-A MARE CIT II LIPSESTE TATAL EI

adriana...si eu cam tot aasa sunt...
cat de bine te inteleg referitor la viata din strainatate...
dar inseamna ca nu iti place chiar deloc dc in 9 ani nu ai reusit totusi sa te obisnuiesti cu idee ca franta este casa ta..
am si eu un an jumate...dar parca am inceput sa accept mai ales de cand s-a nascut darius ca aici e casa mea...
nici eu nu am prietene...cand aud ca esti roman pleaca....
mrg p strada sa plimb copilul fara o tinta anume,fara sa ma intalnesc cu nimeni niciodata,teleu nu sun a niciodata...zilele de nastere le petrecem singuri ...nimeni nu suna sa ne faca vreo urare...
dar asta este...
eu ce as face in locul tau...dc el ti-a spus astfeöl de lucruri...eu una nu as mai sta la discutii...timpul trece...sunt 9 ani...
eu una nu vreau sa ma intorc in tara...sa liocuiesc permanent acolo...nici aici nu-mi place dar acasa nici atat...
cu prietenii...nu fi asa de sigura..cateodata e mai bine fara ei...vezi ca toata lumea este prietena cu tine pana la un punct...
noi nici cu nasii copilului nu ne cautam decat o data la 2 sapt ne sunam...ATAT
sotul i ia apararea zicand ca nasul are job de raspundere mare de tot...dar eu am püriceput...au botezat copilul dar nu prea vor sa se lege lka cap cu noi...asta este...nici cu cumnatii nu ne cautam...asa este cred eu in strainatate...fiecare cu tb lui...
am suferit la inceput dar acum....nici gand...ba chiar imi pare bine ca fiecare isi vede de tb lui...
dar in situatia ta ...dc m-as afla...nici nu as mai sta p ganduri...
eu stiu ca este deosebit de greu...si eu tiot asa sunt...sunt nesigura...nu e ca in romania sa vb , sa ai prieteni sa cauti si sa accepti numia cre job vrei tu...mai degraba viata aici inseamna munca,casa si somn...ATAT

va poop si grija mare...
mai vb...

buna ANKU ma bucur mult ca imi raspunzi vezi fiecare suferim intrun fel sau altul dar viata in strainatate e foarte grea venim aici pt o viata mai buna si in fond e mai grea,noi nu vrem sa ramanem definitv,sotul zice sa stam sa mai adunam niste bani desi avem casa noastra in tara,am reusit sa punem si ceva banii deoparte si el tot vrea mai mult,problema e ca nu vede cu ce pret,ce voi face cu banii mai tarziu daca eu ma pierd pshihic si nu voi mai avea puterea sa ma ocup de copilul meu,pt ca am ajuns foarte rau cu nerviii ,am avut momente cand ma gandeam chiar sa ma sinucid pt ca nu mai suport sa inceapa o alta zi fara sa ai cu cine schimba o vorba.am luptat atat sa reusesc sa ma acomodez ca sa fim o fam fericita ,cel mai rau ma doare ca el nu incearca sa ma inteleaga si nici nu are cum pt ca e foarte ocupat cu visele lui de a face bani.Eu zic ca nu banii aduc fericirea si un om harnic cum e el poate munci oriunde .ma doare faptul ca ma tinut im minciuna atata timp si am visat doar la ziua cand ne vom intoarce impreuna pentru ca asa am venit.TE PUP si mersi inca o data

Si mie mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc aici...mai ales ca nu aveam nici o prietena....
Dar incepand sa lucrez,am inceput sa leg si prietenii,cei drept cam putine,insa adevarate.
Ati incercat sa iesiti impreuna,sa ii cunosti prieteni,sa vezi pe langa ce oameni se invarte??

Te-am intrebat pentru ca poate daca ai o preocupare tip job ar fi altfel. Poate daca ai avea ceva de facut, nu stiu s-ar mai ameliora un pic situatia.


In ce priveste : "de ce ma amagit ca daca i daruiesc un copil ne intoarcem in tara si acum e capabil sa ne abandoneze? un copil nu trebuie sa plateasca pt greselile parintilor! eu nu cred ca copilul l-ai facut numa sa te intorci, cred ca l-ai facut pentru asa ai simtit!

Iar daca iti este extrem de greu acolo, iar el oricum sta cu tine doar pentru copil..... Eu una mi-as face boccelutza si m-as intoarce acasa, cu copil, iar el probabil in lipsa mea si-ar da seama de ce vrea sa faca.

Tu il mai iubesti?

da ...si asta este o chestie fff buna care o poti face...
desi...din cate se intelege la cuprins febra banilor...poate este doar orbit de dorinta de avea cat mai mult...
mna...nu stiu ce sa zic...
oricum e tare urat ce a zis...

nalya ...felicitari...e tare greu sa ai p cineva iaci deci ai reusit ceva...
dc mai sunt si prieteni adev...super......
acum voi iuncepe si eu un curs...sunt curioasa....sa vedem...desi recunosc ca sunt si fff selectiva intr-ucat sunt patita de zeci de ori cu prietenii...
ma bucur pt tine....
poopam p tine si printesa mica

sigur ca il mai iubesc altfel nu as mai sta langa el,incerc atat de mult sa discut cu el sa-i spun ce simt dar el nici macar nu asculta,sau promite ceva a doua zi uita ce promite nu mai stiu ce sa mai cred poate chiar nu ma mai iubeste deloc si e asa cum a zis ca sta cu mine pt copil,am crezut ca a spus asta la nervi ca sa ma supere .acasa in tara avem casa noastra ,am reusit sa punem ceva bani deoparte si tot nu vrea sa se desprinda de franta,nu mai stiu cum sa discut cu el sa il conving ca un om harnic ca si el se descurca oriunde,asta e parerea mea daca intro tara straina unde esti un strain a resit sa se descurce de ce nu sar descurca in tara lui?

o singura prietena am romanca,in rest toti sunt straini
sarbi,austrieci,indieni,cum ne-am cunoscut la lucru
si eu ma gandesc sa merg la curs,doar ca astept sa termin carentza si sa inceapa diana gradinitza


ai putea iesi pur si simplu sa te plimbi,la cumparaturi,in parc,orice iti trece prin cap
e normal ca atunci cand stai singura sa iti faci tot felul de ganduri
el lucreaza non-stop,tu esti acasa,poate vine obosit,suparat,tu ii amintesti despre promisiunea facuta,el nervos de la servici,nu isi mai calculeaza cuvintele si poate spune ceva ce mai apoi sa regrete
incearca sa te ocupi mai mult de tine,iesi,plimbate,nu stiu...fa ceva ce sa iti ocupe timpul

nu imi place sa ies tot timpul singura acasa e altfel cunosc multa lume aici nu cunosc aproape pe nimeni nu pot sa ma plimb asa singura,am mai iesit cu fetita in parc dar plangeam mergand pe strada ,e greu sa nu ai cu cine schimba o vorba cat e ziua de mare

Buna!Si eu inteleg perfect ce simti!Acum suntem in tara dar in urma cu un an eram in strainatate,eu cu bebe fara prietene ,fara sa am cu cine schimba o vorba...el la munca venea seara obosit!Am facut si eu un fel de depresie pentru ca simteam nevoia de a vorbi ,de a rade sau povesti cu cineva insa nu aveam pe absolut nimeni!Asa ca am inceput sa ies in parc cu bebe si vedeam cate o babuta de aia care se odihnea pe banca ,mergeam cu Andrei pe langa ea si de obicei ele incepeau sa ma intrebe"Vai ce dregut e...cat are ,de unde sunteti"chestii de astea si incepem sa avem conversatii.Deci va dati seama cat de disperata eram sa vorbeasca cineva si cu mine!! Asta e strainatatea si asta e un mare dezavantaj atunci cand esti in alta tara,singuratatea,lipsa familiei si a celor dragi!
Fii tare ,te inteleg ca suferi dar poate in final va fi totul ok!

Intreaba-l cat mai are de gand sa stati acolo. IAr daca perioada ti se pare convenabila, adica de scurta durata propune-i sa te intorci tu acasa cu pitica de acum si sa vina si el dupa ce si-a facut "plinul". Intre timp ii mai impingenti o data la tz timp vizite. Asa se lamuresc si alte aspecte, exact cum ti-am spus mai devreme.
Iar la faza cu sinucisul, stai cuminte. Cine iti va creste printesa?

tu faci cum crezi de cuviintza....
totusi,timp de 9 ani sa nu te poti acomoda...
ai putea chema o ruda de-a ta sa stea la voi,sa iti tina de urat,mama,sora,tata,asa,prin rotatzie

buna fena cat timp ati stat in strainatate si cum va simtiti acum ca va-ti intors acasa ?e mai bine sotului meu i e frica ca ne vom certa zilnic ca si aici dar nu are dreptate pt ca acolo as avea si eu alta viata as avea contact cu mai multa lume fetita mea si-ar face prietene nu am fi tot pe capul lui

Incearca sa te intorci in tara pt o mica vacanta (2saptamani, o luna) sa stai langa ai tai sa vezi cum mai merg treburile in tara si vei vedea cu alti ochi casa de la Paris..............de obicei romanii care au apucat sa treaca granita si sa "guste" viata din alte tari nu s-ar mai intoarce in Romania decat in vizita.
Cei care nu se adapteaza sunt ca frunza in vant...........nici in tara nu ar sta, dar nici in strainatate.........si asta e tare trist pt ca nu reusesc sa-si gaseasca locul.

E greu tare pentru cei care nu reusesc sa se adapteze prin "strainataturi"...............io-s ca buruiana prind radacini peste tot, cre' ca si-n Sahara as prinde radacini

Sunt de 7 ani aici, am cateva prietene si cunostinte gramada............stau la taclale cu toata lumea de la vanzatoarea de la aprozar pana la secretara primarului

Daca stai in casa mai rau faci ca te cuprinde depresia tare............parerea mea

Cat despre sotul tau nu stiu ce sa zic.............poate are ideile confuze, dar nu cred ca nu va mai iubeste.
Poate face parte din categoria celor care se adapteaza la viata de acolo si-i este greu sa te inteleaga pe tine.

BINGO cu babele prin parcuri..............asa am inceput si eu.
Traiasca babele care m-au ajutat sa ma acomodez aici!

am fost in tara asa pt o perioada de o luna si nu a rezistat fetita fara el in fiecare seara cand ne puneam la masa zicea eu nu manac fara tati,eu nu fac nani fara tati ,asta nu e o solutie pt ca am incercat si mai rau a fost la intoarcerea mea in franta , asa cred ca sar obisnui cu viata asta fara noi si ar mai duce asa pana cred ca am ajunge sa ne despartim

esti de coma,jur

Offffffffff ma pastrez ca altfel o luam pe aratura

Draga mea, iti spun de la inceput ca ceea ce scriu este o opinie si nu un sfat.
Incearca sa te rupi de trecut, adica ce a zis si nu s-a tinut de cuvant, nah, nimic nou sub soare, asa sunt barbatii, oricum nu mai poti schimba, iar copilul sanatos sa fie.
Parerea mea este ca tu ti-ai format deja convingerea ca nu-ti place si ai abandonat orice incercare. Chiar daca nu-ti gasesti de lucru, e de inteles, dar daca situatia financiara este buna, ocupa-te de tine, gaseste ceva unde sa te duci voluntar, ceva care sa-ti dea un scop al zilei.
Crede-ma ca la prietenii nu trebuie sa suferi prea mult ca nu ai, mai ales la cum sunt anumiti romani...si prin afara. Asa cum ai mai spus copila ta nu are nici o vina, deci partea cu sinuciderea...pe la religia noastra, dar mai ales datrita copilului trebuie exclusa, ca sa nu mai zic ca sinuciderea nu este o solutie ci un act de lasitate. Si eu ma lupt cu o depresie de vreun an de zile, dar din alte motive.
Cauta-ti ceva pentru tine, fa un curs, ofera-te voluntar la o asociatie sau organizatie.
Sa zicem ca te intorci in tara, plecata de 9 ani s-ar putea sa ai surpriza sa realizezi ca nici acolo nu-ti gasesti locul, stiu foarte multi romani care au plecat din canada ca au vrut inapoi in tara si cand au ajuns.....au realizat ca ce visau ei....era doar un vis.
Mai cred ca iti va fi si destul de greu ca mama singura cu un copil de crescut, nu stiu cat are fetita ta, dar ea crezi ca se va adapta in Romania?
Iar in tara daca ai prieteni, da te vizitezi, dar nimeni nu-ti pune pe masa de mancare si fiecare are probleme proprii.
Daca faci pasul cu intoarcerea, fa-l pentru ca tu consideri ca este o alegere corecta si obiectiva, pentru ca ai un copil de pus in primul plan.
Eu una as cauta sa devin independenta, si sa vezi ca poate ai sa vezi lucrurile in alta lumina si poate si sotul te va vedea in alta lumina si se va gandi de 2 ori inainte de a scoate porumbei de genul, "stau cu tine pt copil".
Incearca si iesi din cercul vicios care te inconjoara si ai sa vezi ca viata are inca multe sa-ti ofere, doar acorda-i sansa.
Multa sanatate si multa bafta.

Frumos spus Dynap ai mare dreptate

si uite asa se ingroasa lista mea cu miei, abia astept sa vina Pastele.

Adriana mai vroiam sa-ti spun ceva. Tu in 9 ani nu te-ai putut adapta, asta este punctul tau de vedere, dar gandeste-te un pic si la punctullui de vedere, care sincer, cred ca-i e cam teama sa-l expuna. In 9 ani a muncit nu gluma, a facut o firma, clienti, renume, care sincer nu se fac asa usor. Cand vine o anumita varsta e foarte greu sa o iei de la capat, si asta iti spun din proprie experienta. Si mai ales in Romania, unde nu stiu daca ai urmarit dar dau firmele faliment pe capete. Gandeste-te ca vine pensia, si chiar daca ai bani pusi de o parte, niciodata nu ai garantie....si cand ai reusit sa faci ceva bun nu0ti vine sa renunti mai ales ca nu ai nimic sigur in cealalta parte, e ca si cum ai alerga ...dupa floricele pe camp.
Inca o data este doar o opinie.

OT
Pai nu stiai ca facem Pastele impreuna si eu aduc mielul?
Tu cu ouale si cu pasca, io cu mielul


PS. Si uite-asa o iau mereu pe aratura si-s mereu

esti o dulce

Cred ca si yo te inteleg...atat doar ca eu m-am acomodat aici, bine..nu avem prieteni sa ne vizitam toata ziua..dar iesim toti 3 destul de dess ptr funn......si asta ne da esenta sa luptam pe mai departe....diferenta dintre noi si voi este ca, noi, nu ne mai intoarcem sa locuim in tara ever....so, stim ca aici ne va fii viata ptr lungg timp..poate dupa pensionareee sa ne retragem undeva mai aproape de cei din tara.....v-om vedea....
So, in situatia voastra......eu una dupa cum spui...tu esti deja la capat de lupta.....dar, totusi...el ar trebuii sa isi faca timp ptr voi mai mult.....macar o zii plina de stat cu voi si fata..sa iesit voi trei pe oriunde..cautati pe net, locuri frumoase si iesiti...de la funn ptr fata, pana la plimbari in natura-acum ca a fost vara si nunumai.la ZOO....la munte..la mare.....locuri mereu sunt de vizitat.....so, eu cred ca el trrebuie sa isi impuna un timp ptr voi.......asta facem si noi......singuri aici, doar noi trei..TREBUIE....sa avem timp ptr noi.....fie ca nu iesim-si gatim toti trei..fie ca desenam..fie ca iesim sa luam masa in oras..fie ca mergem la ferma unde Babys e total pierduta intre animalute si apoi adunam si ceva fructe din livada...etc....ce va place voua mai multa....dar sa fie.....So, daca el nu "poate" sa faca asta...iertare, inseamna ca nu este capabil sa aibe o familie......
Pupik...si iti doresc sa va gasiti calea cat mai usor si mai repede!

Si sa nu uit....am trecut si yo prin cateva depresii destul de severe, deja......din cauza dorului de tara si de familia de acasa......dar, ptr pruncuta mea...am luptat sa trec peste...am primit ajutor de la mama mea si de la sot...so..iar un pas bun in acest sens a fost sa ma reinscriu la scoala=timp numai ptr mine..sper sa fie bine si numai bine!

Aici ai atins un punct de vedere foarte bun.....

cand o sotie este nefericita...de fier sa fii si tot te simti vinovat ...si sentimentul de vinovatie nu te lasa sa fii bun ,calm si echilibrat...dimpotriva...
daca te-ai ocupa mai mult de tine,daca ai gasi lucruri marunte care sa iti lumineze oarecum viata...poate ai reusi sa il faci si pe el sa fie mai bun....eu sunt convinsa ca reprosandu-le barbatilor toate neajunsurile..nu rezolvi nimic...ei sunt orgoliosi si incapatanati si trebuie ceva tact ca sa obtii ce vrei...lamentarile femeilor ii streseaza cel mai tare..
eu iti inteleg durerea ..dar avand si copilul si iubindu-l..iar el atat de hotarat sa faca ce vrea...nu prea iti ramane ca solutie decat sa te calmezi,sa prinzi ceva curaj sa faci ce e mai bn cu viata ta....sa iti gasesti un rost..

sfaturi nu sunt in masura sa-ti dau dar pot spune ca am trecut si eu printr-o depresie aici numai ca iubitul mi-a fost aproape...el m-a indemnat sa ma duc la o sala de aerobicunde mi-am facut f multe cunostinte cu care ieseam in fiecare joi seara la un suc...exemplele pot continua..un curs (de orice fel) te va ajuta sa iesi si din rutina zilnica si sa-ti faci si prieteni...bafta multa

Adriana nu cumva adevaratul motiv este altul?

CLICK AICI

Pai am stat vreo 3 ani si acuma suntem ok dar faza dura e ca pentru mine aici e tot ca in strainatate pentru ca suntem din zone diferita ale tarii iar el nu are pe nimeni,tatal lui a murit,mama l-a parasit de mic...fara frati fara prea multe rude,deci sunt tot asa singura dar pe de alta parte e mai bine ca e tara noastra si auzi vorbinduse romaneste,manaci romaneste si te distrezi romaneste!Din punct de vedere financiar suntem ok avem firma de constr si momentan merge!
Sper sa fiti bine si sa depasiti momentul!

Eu cred ca tu ai mare dreptate, am vaz postarile de la celalalt topic.

buna ziua sant din nou cu voi aici am citit mesajele voastre si va multumesc mult.Am fost intrebata daca adevaratul motiv nu este altul,ei bine NU am alt motiv decat acela care l-am scris,sant aici sa discut cu cineva nu sa mint,nu vad ce rost am avea sa vorbim daca am minti?E foarte greu sa ma acomodez aici si pe deasupra timpului care mi-l petrec singura zilnic ne certam ,din cand in cand ma mai si bate ,fetita a inceput sa fie foarte agitata,adevarul e ca sotul meu nu stie sa comunice cu mine,am ajuns sa ma intreb cum va face mai tarziu cand fetita va creste,cum va comunica cu ea,poate acomodarea mea e asa de grea ca el nu ma ajuta deloc,el sa acomodat aici dar tot in spiritul romanesc traieste,adica ma bate ,injura!Daca -i place atat de mult aici si are tangenta cu foarte multi francezi de ce nu ia exemplu lor de a vedea viata?Sant de acord sa vezi ca aici se fac bani si iti este apreciata munca dar atunci ar trebui sa luam in calcul si civilizatia in care traim aici,NU?

am crescut fara parinti,in tara o am doar pe bunica care ma crescut ,mi-am dorit din tot sufletul sa am familia care nu am avut-o,sant casatorita de 13 ani ,in toti acesti ani ma batut mult ,mi-a cerut copilul am sperat ca se va schimba ceva,ma batut si dupa aceea chiar cu copilul in brate eram la 2 luni dupa nastere,atunci cred ca am facut o depresie de atunci ma ma-i batut tot in fata fetei ma calcat in picioare ma zdrobit si a doua zi ma lasat cu fetita in grije el a plecat la munca ca si cum nimic nu sa intamplat.Poate si de accea vreau sa ma intorc acasa ca atunci cand voi primi din nou bataie sa imi gasesc alinare la prietenii sau la bunica mea cat va mai trai.Ganditiva cum e sa dormi in pat cu un om care a vrut sa iti ia viata???

uite de cate ori ai folosit cuvantul "batut"...tu traiesti in teroare, draga mea...asta nu e viata...la tine nu e problema ca nu te-ai adaptat la viata in strainatate, ci NU TE ADAPTEZI LA BATAI!!! si nici nu vei reusi vreodata...
un singur lucru pot sa iti spun: PARASESTE-L!!!! nu mai sta nici o clipa alaturi de bestia asta!!!!

oare daca il voi parasi credeti ca voi scapa de el?avem un copil impreuna tot timpul ma va cauta sa vada copilul?tot timpul cred ca ma va suna pt fetita si problema e ca inca il mai iubesc pt calitatile care le are,nu sant egoista sa i vad numai defectele.Mi-a promis de atatea ori ca nu va mai da in mine dar nu pot sa spun ca a trecut un an fara sa ma loveasca!fetita va suferi mult fara el,continund asa in certuri si batai va fi la fel tot va suferi ,imi e tare greu sa iau o decizie mai ales ca nu am mama si tata sa am si eu pe cine ma baza cu un sfat !

probabil te va cauta...desi nu prea cred ca va iubeste atat de mult, din moment ce se comporta cum se comporta...dar nu vei mai trai in teroarea in care traiesti acum...gandeste-te la tine, la copilul tau...si daca nu pt tine atunci macar pt copilul tau alege sa traiesti frumos...copiii care cresc in familii de genul a voastra nu o incep in viata tocmai cu dreptul...si sufera mult...lacrimile tale si durerile tale sunt si ale ei...chiar crezi ca merita?
dragoste???hm....nu cred ca e dragoste ceea ce te leaga de el...e obisnuinta...dar mai ales teama ca nu te vei descurca de una singura...
nu crede in promisiuni desarte...nu se va schimba niciodata...iar tie si fetitei tale va va fi mult mai bine fara el...intoarce-te in tara...tu zici ca fetita va suferi daca il parasesti...dar gandeste-te cat sufera cand il vede cum te calca in picioare...mai bine fara un asemenea tata...asta nu e om, e o bestie...
nu stiu ce calitati ii gasesti tu...probabil il cnosti mai bine...dar faptul ca va bate in fata mea sterge orice calitati ar avea...e un defect imens...nu e sot, nu e tata...e un animal...
pleaca de langa el! paraseste-l! nu mai sta pe ganduri...pana nu e prea tarziu...

Adriana, ce povesteti tu aici e... fara cuvinte Intai, ss vrea sa iti pun in vedere ca exista un scenariu al tau propriu pe care ti-l faci asupra viitorului. Crezi ca daca il parasesti te va hartui, suna, se va interesa prea mult de fetita? Poate ca da, sau poate ca nu. Eu personal cred ca daca va despartiti, fetita iti va fi incredintata, el va avea drept de vizita, si daca nu va inceta cu violenta isi va pierde si acest drept sau mai mult: nu va mai avea voie sa se apropie de voi. Oricat de dificil spui tu ca este, nu cred ca in actuala societate, un om nu poate fi oprit. Exista justitie (asa cum e ea), exista asociatii...

Si da, esti egoista. Egoista pt ca sacrifici viata ta si a fetitei in schimbul unor sentimente ... de iubire(?!)

Stiu ca sansele sa iti par prea dura sau radicala sunt maxime dar...este parerea mea de mama singura.
Eu m-am despartit doar (doar -din punctul tau de vedre) pt ca m-a inselat si a dat inapoi. Si am fost prea mandra sa recunosc cuiva acest motiv si sa admit ca facusem o alegere proasta, drept pt care mi-am pierdut sprijnul familiei, al multor prieteni si eram "aia pe care a lasat-o ala, si gravida"
Da, mi-a fost greu pt ca cu 2 luni inainte de nastere trebuia sa o iau singura de la 0.
Si da, il iubeam si eu pt ca doar ii alesesem sa ii fiu sotie si sa ii port copilul. Si m-a mai tinut inca un an dupa ce ne-am despartit, apoi mi-a trecut...
Dar cred ca am luat o decizie buna.
Gandeste-te ca de tine depinde viata fetitei tale, ca va ramane cu traume si ea chiar nu are nicio vina. Merita sau nu sa te sacrifici pentru ea?

cand ai putin timp, citeste si topicurile astea...

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...amp;hl=violenta

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...amp;hl=violenta

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...amp;hl=violenta

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...amp;hl=violenta

FETELOR,SUNT ATAT DE FRUSTRATA CAND AUD CA UNII SE CRED MACHO LOVIND FEMEILE!NU SUPORT IDEEA ASTA SI NU CRED CA MERITA NIMENI SA TRAIASCA IN ASEMENEA HAL!BINEINTELES CA FIECARE ESTE LIBER SA HOTARASCA SA FACA CE VREA CU VIATA LUI,DAR DACA AI O SANSA DE CE SA NU INCERCI,GANDESTE-TE CUM AR FI SA TRAIESTI DOAR TU CU FETITA TA,FARA STRESUL SI FRICA ,CA VINE POATE E NERVOS ,POATE MA LOVESTE POATE TIPA,POATE NU-I CONVINE MANCAREA,SAU CHESTII DE GENUL ASTA!SA TRAIESTI LIBERA DE ACESTE GRIJI SI CERD CA VEI FI INTRADEVAR FERICITA.
PS:DACA AS AVEA O FORTA VA JUR CA AS AJUTA TOATE FEMEILE ACESTEA CHINUITE SI COPILASII CARE SUFERA PE LANGA ELE!IMI PARE SINCER RAU,NU MERITATI ASTA!

Nu vreau sa fiu rea insa topicul l-ai deschis pe motiv ca nu reusesti sa te acomodezi in strainatate si ca ti-a promis ca daca ii faci un copil va veti reintoarce in tara, insa nu s-a intamplat asa. Am citi dupa in alt topic ca este si violent asa cum a sesizat si mariamaria inaintea mea.

Intr-un mesaj anterior spuneai ca este foarte preocupat de a face bani. Eu nu cred ca "va avea chef sa piarda timpul lui pretios de a face bani". Asa cum ti-am scris si la topicul anterior crezi ca iti va fi mai bine daca stai in teroare, iar copilului tau cum crezi ca ii va fi intr-un mediu unde violenta pluteste in aer? Chiar vrei sa ramana cu sechele, si mai tarziu sa existe posibilitatea sa regreti ca nu ai facut-o mai devreme.
Cum e posibil sa te bata cu copilul in brate?
Sunt Oripilata credema. Eu una nu as mai sta nici cinci minute pe ganduri, mi-as face bocceau si as pleca unde as vedea cu ochii. Exista institutii create special pentru a apara femeile maltrate de soti.

Doamneeee, Dumnezeuleeeee....poate sunt prea duraaa......de ce acceptii.....esti om, nu animalll salbatic,si nici animalele nu le tratezi asa..trezesteteeeeee...daca nu o faci acum...copilul tau va creste crezand ca asa e normal...si tot asa poate va traii si eaaaa.......esti mama trebuie sa lupti..ptr copilul tau....ptr tine......nu o lasa pe ea sa ia atidudineeee putin mai tarziu cand va constientiza ca poate face asta...ptr ca tu esti mult prea slabaaa........

Dupa cum am mai spus si in alt topic, cunosc un caz asemanator, cu batai, copii si amante. Nici ea nu isi lasa barbatul, ba ii face al doilea copil. O sa sune dur ce vreau sa spun, dar femeile care stau si accepta acest tratament, isi merita soarta. Oare nu ar trebui sa ne gandim la copiii aia... si apoi si la noi.... Si DD are grija de fiecare dintre noi, nu se sfarseste lumea pentru ca alegem sa traim in liniste, chiar si singure. Ba din contra, s-ar putea sa iti para rau ca nu l-ai lasat mai devreme.

Parerea mea.

Draga mea, daca Dyana a zis ca exista sansa sa o crezi dura, eu chiar sunt, si nu cu tine, dar in ceea ce voi spune.
Nimeni nu a spus ca minti, dar cand am citit postarea ta, problema care iesea in evidenta era neputinta ta de a te acmoda in Franta si lipsa prietenilor, depresia cu care te lupti si un sot care se lupta sa va faca o situatie buna in perioada asta nebuna. Eu una am zis ca tu ai lipsa de preocupare si ca ar trebui sa devii independenta, sa-ti creezi si tu o viata profesionala ca si sotul tau.
Citind celalalt topic se schimba radical problema. Tu nu esti o nevasta plictisita care se lupa cu depresia, tu esti o sotie, o femeie abuzata fizic si psihic, ceea ce e cu totul o alta poveste. Sincer eu te vad naiva(in sensul bun al cuvantului), dar sa stii ca nu este normal sa stai langa un om violent. Gandeste-te daca te bate pana intrii in coma, sau mori direct. Stii ce se va intampla? Copilul tau va ajunge in orfelinat, pentru ca banuiesc ca are cetatenia franceza, pana va fii recuperat de rudele sotului.........va fii prea tarziu, iar al tau sot fiind la icnhisoare....iar nu va putea face nimic pentru ea. Asta e un sceneariu dstul de plauzibil intr-o familie cu vilenta.
Sa stii ca spiritul romanesc nu este de violenta. da in mediul rural si in famiiile cu putina educatie, ca asa s=a pomenit ....stiti taote la ce ma refer, dar noi suntem femei in secolul 21, trecute macar printr-un liceu, plimbate unele prin tari civilizate, deci nu putem concepe violenta ca o stare naturala in interiorul familiei. Ca te mai certi, ca mai spui una alta, hai ca mai trantesti ceva sau dai cu pumnul in perete de suparare, nah, fiecare are felul lui de a reactiona, si nu zic nici asta ca e normal sau logic, dar violenta fizica intre parteneri nu exista, este de neconceput.

Apropo de francezi, imi este foarte greu sa cred ca acolo nu exista asociatii care sa ajute mamele singure si mai ales mamele abuzate fizic. Spun asta pentru ca Franta este o tara cu un sistem social bine pus la pucnt din cate sitiu eu. S-ar putea sa ai surpriza ca daca apelezi la autoritati, nu numai sa te ajute cu locuinta si protectie, dar si avocat. Iar de descurcat daca vrei poti, pe langa faptul ca vei avea copilul, domul sot va plati sa va intretina, iar daca este necesar, vizitele se pot efectuia cu cineva de la asistenta sociala prezent, deci nu e chiar asa usor pentru domnii luptatori.



PArtial am scris mai sus raspunsul pentru aici.
Iar consider ca ai omis ceva: care ar fii calitatile pentru care il iubesti? dca se poate spune, ca vad ca ar contracara multe din actiunile lui. Daca vezi defectele unui om nu esti egoist ci REALIST, depinde de tine daca-l accepti asa sau nu.
Fetita ta va creste ferm convinsa ca daca mananci bataie, asta se intampla in mod normal intr-o familie.
Si inca ceva, te rog din suflet, incearca sa te bazezi numai pe tine, NIMENI altcineva nu se poate sa fie prezent 24 din 24 pe care sa te poti baza, nici mama, nici tata si nici prietenii, fiecare are viata lui de la un punct sau pana la un punct.
Tu trebuie sa fii INDEPENDENTA si gata sa te descurci in orice situatie pe cont propriu, si asta e sfatul meu petnru ORICE FEMEIE, indiferent cat de fericita e in casnicie, niciodata nu re poti baza pe altcinva 100 la 100 decat pe tine, mai ales cand de tine depind copii.





Nu draga mea, nu-si merita soarta, numai ca asa au pomenit, asa au vazut in familia lor, si de teama si rusine nu spun nimic. Plus ca au fost invate, uneori chiar de propriile mame ca asa e intr-o familie, barbatul mai loveste, mai inseala, dar tot acasa vine si taci si mergi mai departe. DE CE? Ma depaseste, dar asta e ce se inoculeaza femeilor de cand ne stim, ca noi avem locul nostru. Si sincer....femei care sa se descurce singure, sau care se trezesc la un moment dat la realitate si merg mai departe, se trnsforma, am vazut multe, ceea ce nu pot spune despre barbati. Ei nu prea pot fara o femeie alaturi, desi sunt macho barbati, dar femei care sa se descurce singure....ohoooooo.

Dyanp...atins punct perfect....sunt intru totul cu tine........TREBUIE OPRITA CONCETIA ASTA - FEMEIA SA TACA..FEMEIA SA FACA..SA INGHITA.....NUUUUUU E NORMAL....NOOOOOO.....orice ar fii oricum ai fiii, nimik nu scuza....femeia batuta este femei slaba, iar femeia nu este slaba...este un fier de mii de ori mai tare decat barbatii!

, Da USA asa e, si inca ceva, de la mule fete de pe forum am invatat ce inseamna puterea, ce inseamna sa depasesti probleme si sa iti iei putere din ele si nu sa te doboare.
Cel mai usor e sa renunti, sa spui nu pot...cel mai greu e sa te schimbi total, sa-ti atingi capacitatea totala.
Si inca ceva, gura lumii nu valoareaza nimic, nu-ti da nici de mancare, nu-ti palteste nici facturile, nu-ti creste nici copiii si nici nu-i pasa de tine. Azi esti tu in vizor, maine altcineva, asa ca IGNOR total.