o data, dupa o raita printr-un magazin (si cand spun raita ma refer la cel putin 3 ore
), ajung intr-un final (dramatic pentru tatal copiilor mei
) la casa, unde ce-mi vazura ochii: (vorba lui Creanga) o minunatie de sandale cu platforma in mana unei norocoase; precizez ca era ultima pereche.
ne desparteau 3 persoane de finalul bonului de casa, insa cineva mi-a ascultat rugile
: prietena ei a sfatuit-o sa le mai incerce o data si...surpriza:
( pentru ea, pentru mine ...a wish come true
; stiu, stiu nu e frumos
) nu ii erau bune.
casierita le aseaza deoparte si exact dupa 3 persoane imi vine si mie randul de a umple visteria cu tva a lui Pogea
la finalul scanarii produselor mele scazatoare de depresii si de bugete, precizez tacticos casieritei : "Si... sandalele acelea va rog...", ignorand privirea ei neincrezatoare si intrebarea, retorica, a unui amator (alias mai sus pomenitul tata al copiilor mei): " Nu ai de gand sa le probezi ???!!!"
da, le am, sunt ale mele, sunt asa frumoase si ma fac asa inalta
, incat de la inaltimea lor..cand ma uit inapoi, sincer, nu am nici un regret ...