Dragă fiule/fiică...




În ziua în care mă vezi bătrână deşi eu nu sunt încă, ai răbdare şi încearcă să mă înţelegi...



Dacă mă murdăresc atunci când mănânc...dacă nu pot să mă îmbrac...ai răbdare. Aminteşte-ţi orele ce le-am petrecut învăţându-te pe tine să faci aceste lucruri.



Dacă, atunci cand vorbesc cu tine repet aceleaşi lucruri de o mie unu ori... nu mă întrerupe... ascultă-mă.

Când tu erai mic, eu trebuia să-ţi citesc de o mie unu ori aceaşi povestire până tu adormeai.



Când nu vreau să fac duş, nu mă ruşina şi nici nu mă cicăli...

Aminteşte-ţi cum trebuia să inventez mii de motive ca să te fac să te speli...



Cand vezi ignoranţa mea în tehnologiile noi... dă-mi un timp necesar pentru a mă familiariza şi nu mă privi cu un zâmbet batjocoritor...



Eu te-am învăţat cum să faci multe lucruri... să mănânci frumos, să te îmbraci frumos... să înfrunţi viaţa...



Când la un moment dat îmi pierd memoria sau firul într-o conversaţie... lasă-mi timp să-mi amintesc şi dacă nu-mi aduc aminte, nu te enerva... pentru că cel mai important lucru nu este conversaţia noastră ci faptul de a fi împreună şi a vorbi unul cu altul...



Dacă vreodată nu vreau să mănânc, nu mă forţa. Ştiu bine când am nevoie să mănânc şi când nu.



Când picioarele-mi obosesc, nu mă lăsa să umblu...

… dă-mi mâna.. la fel am făcut şi eu când tu faceai primii paşi.



Şi când într-o zi îţi voi spune că nu mai vreau să trăiesc... că vreau să mor... nu te mânia... într-o zi vei înţelege...

Încearcă să înţelegi că perioada asta din viaţa mea nu este trăire ci supravieţuire.



Într-o zi vei descoperi că în ciuda greşelilor mele, totdeauna am dorit cel mai bun lucru pentru tine şi că am încercat să pregătesc calea pentru tine...



Nu trebuie sa fii trist, mânios, nici nu te simţi neputincios văzându-mă lângă tine. Când eşti lângă mine, încearcă să mă înţelegi şi să mă ajuţi cum am făcut-o şi eu când tu începeai viaţa.



Ajută-mă să umblu... ajută-mă să-mi sfârşesc calea cu dragoste şi cu răbdare. Eu te voi răsplăti cu un zâmbet şi cu o dragoste imensă pe care am avut-o faţă de tine totdeauna.






Te iubesc,



Mama ta

Foarte frumos.

Emotionant

superb

n-am cuvinte...

minunat....

mi-e dor de mama

pe mine m-a dus cu gandul atat la mama, cat si la bunica mea.. si nu stiu daca am sa le las sa plece usor din viata mea... poate fi usor adaptat si la tata, cazurile fericite, cand acestia sunt alaturi de copii de la prima ora de viata..

acum fug inapoi la sedinta de licitatie, s-a terminat pauza de tigara a participantilor.. uf, serviciul asta

si mie mi-e tare dor de amanoua ....si ma omoara si mai tare gandul ca tare s-ar mai fi bucurat si ele de nepotel asa cum o fac alte bunici sau stabunici...dar nu au mai apucat

nu am cuvinte...

m-au napadit emotiile....

trist, dar adevarat!

si foarte plin de intelepciune!

pentru toate mamele: