QUOTE(meaw_ela @ Nov 18 2009, 07:31 PM)
cu bratzele deschise ptr tine!
Vai ce frumos.. sunt indragostita de kitty ...cred ca ai observat---ai un ochi la detalii.
Ar fi trebuit sa incep acest topic cu povestile astea dar m-a luat valul si am uitat. Ma incanta curiozitatea ta si o sa incerc sa povestesc pe scurt...daca ma iau cu vorba scriu o carte.
Visul de a trai in Canada a inceput din copilarie...fratele meu se stabilise aici pe cand aveam cam 7 ani...Stiam ca intr-o zi o sa ma duc si eu in tzara de unde primeam pachete pline cu bunatatzi, rechizite scolare, haine, gume de mestecat parfumate mai bune decat turcestile TURBO ,sticlutze micutze de parfum scump ( care acum stiu ca sunt monstre) dar care atunci erau cele mai deosebite comori.... JOOP, Davidoff , Paul Sebastian, Hugo Boss -nume celebre care atunci nu insemnau nimic decat miroseau a bogatzie...
- Multi ani mai tarziu dupa ce am terminat liceul ,intrasem la colegiu...aveam vise de designer vestimentar, eram manechin..trecusem prin multe parade si concursuri, ziare si televiziuni....am emigrat.... nici scoala nu o terminasem dar nu ma asteptam sa trecem de interviu si am considerat ca am avut mare noroc.Desi social eram in ascensiune, financiar eram la pamant... A fost decizia mamei sa plecam. Am stat o vreme dar treburile nu au mers cum credea mama ca o sa mearga...apoi ne-am intors iar in Romania.Pentru mine diferentza a fost izbitoare...totul parea gri...trist, murdar....La cateva luni m-am intors in Canada. De data asta singura. Mama nu a mai venit. Desi cu fratele aici visul a devenit foarte repede un coshmar..La scurt timp El a acceptat munca in USA... si a plecat. Era clar :eram SINGURA. A fost greu dar m-am descurcat. Atunci mi-am intalnit si IUBIREA... Motivul pentru care am ramas. Motivul FERICIRII MELE.
un VIS IMPLINIT e cel mai frmos......dar pe care ni-l poate oferi viata...a intalni dragostea adevarata, a plange de fericire.....e tot ce poate fi mai frumos..si cu cat intampinam mai multe probleme, suntem si mai fericiti....
trebuie sa it spun ca adolescenta mea a fost plina de romane, am scris zeci de carti...cu diferite subiecte....ale copilariei, apoi chiar s unele de dragoste..o dragoste asa cum o visam eu atunci...dar povestea ta ma fascineaza atat de mult, ca as reincepe sa scriu...desi sunt ma bine de 10 ani de la ultima CARTE.
colegii mei de liceu imi citeau cartiile in ore..pe furis, fiecare avea cate un capitol .....erau fascinati de cum puteam descrie unele lucruri, ca subiectele nu erau cine stie ce...