QUOTE(0floricica @ Dec 28 2009, 01:58 PM)
BUNA mamici, vreau sa deschid un subiect mai delicat, pt ca ma confrunt cu o problema pe care nu am cu cine s-o discut. Nu am nici o prietena apropiata care sa fie mama, am cunostinte dar nu pot sa intreb asa pe oricine. Asa ca voi sunteti cele mai indicate.
Inainte de toate vreau sa fac o mica precizare ca sa nu intelegeti gresit. Am cel mai minunat sot din lume, care face totul ca sa fiu eu fericita si de trei ani de cand suntem impreuna nu ne-am certat niciodata. Avem cateodata discutii in contradictoriu, dar se rezolva toate in cel mai scurt timp, nu cred ca am stat vreodata mai mult de o juma de ora suparati unul pe celalalt. Stiu ca eu sunt cea mai importanta fiinta din lume pt el( impreuna cu Matei, of course
), si cu TOATE ACESTEA azi am avut iarasi o discutie la care nu gasim solutie( aceeasi de cateva luni incoace) , si nu reusim sa ne intelegtem unul pe celalat. E vorba de viata noastra sexuala, care e f saraca, aproape ca lipseste de tot.....adica na, ce mai se intampla cam o data pe luna. Problema este ca lui i se pare putin si mie mi se pare mult. Imi vine sa rad c and vad ce scriu dar e trist. El ma doreste parca mai tare ca niciodaTA si nu scapa nici o ocazie sa-mi arate asta, dar eu nu simt nevoia (aproape niciodata) sa imi arat afectiunea si drasgostea in felul asta . Am uitat sa fac o MARE precizare: toate astea se intampola de cand am ramas insarcinata, inainte era totul minunat pt amandoi. Eu ma simt acum mama , si mai mult decat atat o mama 'denaturata' daca fac prostii.....incercf sa nu gandesc in momentele alea( si de cele cateva ori cand se intampla reusec) dar cand simt copilul ca misca in burtica mea imi piere orice chef
Ma doare f tare ca se simte neglijat si ca il iubesc mai putin, pt ca nu asta simt, dimpotriva, dar inteleg si cat de imp e aspectul asta pt el......nu cer o solutie de la voi, ma intreb doar cum e in alte familii si daca ati trecut si voi prin asta
si la noi in cuplu am avut discutii de genul. dar noi le luam mai mult la misto, adica glumim mult pe tema asta.
la inceputul sarcinii o faceam des, n-aveam treaba...dar eram eu putin stresata ca daca se intampla ceva, daca dauneaza... apoi a inceput lui sa ii fie nush cum, ca a ramas "sechelat" cand eram eu deasupra inr-o seara si am stat intinsa o secunda dupa pe burta lui
si a simtit ca misca bebelusha si mai-mai sa ma arunce cat colo cica "aoleo, da-te la o parte, ca deranjam copilul"
iar in ultima luna am facut-o de 2 ori, ca am avut eu tratament cu ovule si deh...n-aveam acum.
la inceputul sarcinii nu prea aveam apetit, acum vad ca imi revine. depinde de la organism la organism, de la femeie la femeie. asa cum a mai zis cineva, comunicarea e cheia. ca in orice alta problema, de altfel. si nu te mai gandi ca e ceva denaturat in actul sexual cat esti gravida, dimpotriva, daca nu ai contraindicatii de la medic, e chiar recomandat. ar pe bebe nu il deranjezi, nu iti face griji. o sa aveti un copil, o sa se schimbe multe, dar nu face greseala sa renuntati la micile placeri de pana acum sau la ce va bucura, orice ar fi fost...o noapte pasionala, un film bun, o plimbare, o excursie...
si asta e valabil pt noi toate. se adauga ceva in viata noastra, nu ni se ia ceva. eu asa vad lucrurile...sper sa pot aplica "teoriile" astea in viata mea si a noastra cu un bebe in ea...