Buna seara...
suntem raciti toti trei ....la noi ninge c ain povesti, parca parca totusi as scoate fata cu saniuta putin....
QUOTE(caramia @ Dec 4 2010, 03:01 PM)
Sa ma iertati fetelor dar eu sunt sincera de felul meu si nu ma simt bine daca nu mi-am zis parerea chiar daca nu e unanima.As avea remuscari pentru ca ma pun eu in situatie...SA nu pastrezi copilasul draga Albinuta nu cred ca e decizia corecta ci probabil decizia cea mai comoda pentru moment.Nu dati cu pietre dar ma gandesc daca eu as fi vrut sa imi fac avort,si scumpul ,dragalsul meu MAti sa nu fi fost pe lumea asta pentru ca eu ,mama lui am decis ca nu mertia sa traiasca,ca ma incomodeaza pe mine etc nu e mom potrivit,sunt multe motive care par destul de intemeiate,dar nu cred ca daca s-ar lua decizia corecta,ar aduce multa fericire acel prunc.PLus ca eu cred ca Dumnezeu nu priveste cu placere asta,ca iarta DA,dar sunt consecinte cu care traiesti o viata,.EU AM avut o sarcina gemelara,si nu mi-am dorit la acel moment dar am decis sa pastrez sarcina,si am ajuns sa fiu asa fericita,din pacate am pierdut-o la 12 sapt,si era si eu sa o patesc ca era sa fac septicemie.SI asa am avut multe remuscari gandindu-ma ca poate m-a pedepsit Dumnezeu pentru ca nu mi-am dorit- o de la inceput.AM auzit multe povesti de viata cu mame care aud ecis sa isi pastreze copiii ,povesti impresionante pana la lacrimi,dar toate au fost mai fericite,si implinite.Asa ca da exista multe argumente pentru care merita sa fi o mama buna si sa nu iit faci pacate cu bunastiinta.Gandeste-te ca este o viata,acolo si ca el chair exista si simte.
am sa iti raspund eu la acest mesaj... probabil ca gandesc asemanator cu tine, drept dovada am doi copii cu varste foarte apropiate...DAAAAR.... m-am pus si eu pentru momente in situatia albinutei. NU AS FI PASTRAT SARCINA. nu as fi pastrat sarcina, din cauza tratamentului cu antibiotic...oricine m-ar fi asigurat orishice....mi-ar fi fost frica... iti spun si de ce... in urma cu multi multi ani, o cunostinta de a mea a patit ceva extrem de trist....un cuplu frumos, tanar, proaspat casatoriti au plecat in concediu la mare, un concediu frumos....si cand s-au intors, ea s-a intors cu o infectie capatata pe la mare....si a urmat tratament cu antibiotice, dupa care a aflat ca este insarcinata... toti medicii au asigurat-o ca e ok cu sarcina, pe tot parcusrul sarcinii totul parea ok, la ecografii ok....si dupa noua luni s-a nascut micuta Lorena....a trait 3 zile.... avea o malformatie grava la inima si nu au reusit sa o salveze....ei , au dorit-o foarte mult, i-au pregatit camera, hainutele, si au venit acasa cu sufletul pustiit.... si au urmat ani de suferinta..... dupa ani si ani au reusit sa aiba alt copil, dar va spun sigur, ca venirea unui alt copil nu suplineste pierderea celuilalt, nu sterge durerea. mi-a ramas vie amintirea asta, vad fata ei cu ochii goi uitandu-se mereu pe fereastra, mereu ii curgeau lacrimile... nu mi-as fi permis asemenea "lux" pe langa un copil deja existent....caruia sa ii transmit toata durerea si suferinta mea...
eu nu am avut puterea sa ii spun Albinutei sa pastreze sarcina, nu parca opinia noastra ar conta intr-atat de mult, pt motivele expuse mai sus.... sa judecam nu avem dreptul, doar Dumnezeu judeca.... eu cred ca rolul nostru aici este sa ne sprijinim....nu suntem toate la fel....
am o prietena draga , care are o fetita nascuta in aceasi zi cu a mea....si a doua oara tot deodata am ramas gravide...( nu va ganditi la porcarii ....
) , eu am un baietas, ea , intr-un impuls de moment, s-a imbracat , n-a zis la nimeni si s-a dus si a renuntat la sarcina - cazuse fetita in patut -ceea ce este foarte frecvent si in curand va trebui sa va obisnuiti cu ideea ca micutii cad frecvent...a gandit la momentul respectiv ca nu e in stare sa se ingrijeasca de unul, daramite de doi....) a urmat o perioada plina cu cosmaruri si probleme de sanatate..am experimentat impreuna cum e pt mine cu a doua sarcina si cum e pt ea fara..ne-a fost greu la amandoua..in prima faza am certat-o rau pt ca a doua zi deja ii parea foarte rau, am certat-o ca nu a zis...si apoi ne-am fost alaturi si am vb foarte mult despre asta.....isi doreste foarte mult un al doilea copil....deocamdata nu a fost sa fie.... eu tare mult imi doresc sa i se indeplineasca dorinta...
pe mine nu ma afecteaza chiar toate variantele ca eu am o indemnizatie sub 1000 lei 
si deci unele ma lasa rece...doar aia in care ma pune sa merg la lucru la un an ma deranjeaza....ca asa am gasit niste crese faine particulare care primesc de la un an jumate bebicii.... 
)
problema ar fi cu somnul. ai vostri cum dorm cand plecate?
e bine sa stiu ca am o varianta in caz de urgenta 
.
( si ma consider nedraptatita pt asta) si la fel, tinuta din scurt, doar ca la 18 am plecat la Cluj la facultate....prima luna a fost prapad pentru mama, suna si noaptea sa ma verifice si nu ma gasea, bine-nteles, si a doua zi iar suna sa imi faca ciorba de limba, pana i-au venit vreo 2-3 facturi mari si late si s-a lasat pagubasa 
stai linistita.Eu iti urez sa ti revi cat mai repede si sa te poti bucura de sarbatorile astea alaturi de Tudor.Pentru el tre sa ti revi repede 
inca nu s-au decis in privinta cuantumului...
...si sa stii ca ai realiza mare lucru!