Daca ai decis ca nu mai ai resurse pentru a merge mai departe si divortul este singura optiune care ti-a ramas, este momentul sa-ti informezi si copilul despre decizia luata. Iar asta cu mare grija! Asigura-l ca veti ramane in continuare mama si tatal lui si il veti iubi ca si pana acum. Pentru tine urmeaza o perioada grea, dar gandeste-te ca pentru copilul tau va fi si mai grea, pentru ca tu si tatal lui sunteti singurul univers pe care il cunoaste. Iar acum acest univers se rupe in bucati…
Iata cateva sfaturi care te vor ajuta sa minimalizezi suferinta copilului, legata de aceasta experienta traumatizanta care poate fi divortul:


1. Modul in care copilul tau va afla despre divortul parintilor sai ii poate influenta dezvoltarea pe mai departe, asa ca iti recomand sa stabilesti impreuna cu sotul tau un moment in care amandoi puteti sa discutati, simultan, cu copilul. Fereste-te sa-i dai prea multe explicatii cu privire la motivele divortului, nu il invinui pe tatal lui si nici nu lua vina asupra ta. “Uneori oamenii mari iau decizia sa traiasca separat” ar putea fi suficient.


2.Trebuie sa stii ca puiul tau simte ca lucrurile nu merg bine intre tine si partenerul tau cu mult inainte de momentul in care tu decizi sa-l anunti despre divort. Exista posibilitatea ca el sa se considere raspunzator pentru separarea voastra si sa incerce tot soiul de tertipuri pentru a va readuce din nou impreuna. De aceea iti revine sarcina s ail asiguri ca nu este vina lui si orice ar incerca sa faca, tu nu iti vei schimba decizia.


3. Daca tu si sotul tau aveti momente de indoiala cu privire la decizia luata, nu vorbiti despre ele in prezenta copilului, pentru ca astfel nu faceti decat sa se intaresca negarea divortului de catre copil.


4. Chiar daca sotul tau te-a ranit sau te-a dezamagit profund, e foarte important sa faci eforturi ca sa nu-l vorbesti niciodata de rau pe tatal copilului in fata acestuia. De asemenea ai grija ca nici ceilalti din jurul copilului sa nu faca acest lucru.


5. Nu-ti folosi niciodata copilul pe post de moneda de schimb intre tine si sotul tau, in cazul unui partaj.


6. Timpul petrecut de copil cu fiecare dintre voi ar trebui sa fie relativ egal, de aceea este bine sa te gandesti impreuna cu sotul tau la o custodie comuna in care copilul tau sa aiba acces la toti bunicii si la toate rudele si sa simta cat mai putin consecintele faptului ca voi ati decis sa nu mai formati un cuplu.


7. Pe toata perioada divortului raspunde-i copilului la toate intrebarile pe care ti le adreseaza, incercand sa-i explici cat mai pe intelesul lui ceea ce se intampla; este bine sa-l incurajezi sa exprime liber ceea ce simte si ceea ce crede despre ce se intampla. Nu incerca sa impovarezi copilul cu ceea ce simti tu, nu amesteca lucrurile!


Pe ansamblu, copilul tau va trece mult mai bine prin acest proces al schimbarii daca va fi implicat, informat si consultat (in limitele adecvate varstei lui) cu privire la tot ce se intampla.





[email="terapie.cuplu@yahoo.com"]
[/email]

da am si eu o intrebare! barbatii romani inteleg asta? eu nu cred !! pt k ei stiu numai sa ameninte k ii iau,, fostei ''sotii copilul !

e greu si pentru parinte dar si pentru copii.am crescut cu bunicii tatalui si nimeni nu mi-a spus ceva despre mama,tata a castigat procesul,ne spunea vorbe urate despre mama, si asa a ajuns si ea sa ne urasca-mai am 2 frati mai mici-si nici datoria de bunica nu si-o face;nici macar nu-mi cunoaste fetita.dar cum din fiecare lucru se invata stiu cata nevoie are naty fetita mea de mine fiindca si eu am avut.dureroasa era ziua de 8 martie...am avut parte de rasfat din partea celorlalti, ma alintau imi cumparau de toate dar nu se compara erau zile cand vroiam s-o cunosc nu doar din poze.nu stiu ce inseamna cuvantul mama dar astept cu sufletul la gura ca Naty a mea sa-mi spuna mama.imi iubesc familia si am un sot minunat, ne iubim si am facut totul fara sa primim ajutorul nici unei rude.Ne-am rupt si de mama lui care nu era pentru mine decat o soacra si nu o mama iar Niko a fost pus sa aleaga si a ales.

parintii mei au divortat cand eu aveam 2 ani...am fost incredintata mamei.....dupa aceea s-au mai recasatorit de 2 ori..... ca in telenovele.......ha ha ha......dar sincer va zic ca e greu pt copil.....mama zice ca tata-i dracu.....tata zice ca mama e tartorul dracilor.....si e traumatizant....dar au trecut toate....bine ca s-a sfarsit cu bine

E cumplit pt.copii....al meu si acum isi mai aduce aminte de unele scene petrecute in casa.
Avea doar 3 ani si totusi....
Oricum ar fi,divortul e o trauma in viata unui copil....ne place sau nu,asta-i realitatea.

cel mai rau este cand se ajunge la asa ceva si copii au de suferit

pana la urma dc 2 oameni nu se inteleg divortul este chiar necesar si firesc...parintii mei s-au divortat dar nu am suferit nici eu nici soramea decat din cauza neajunsurilor....

...sufletul copiilor...se desparte in doua...o parte pleaca cu tata...o parte ramane cu mama...dureros si trist....

Dureros este si atunci cand acea parte din suflet nu are cum sa plece cu tatal, pt. ca el s-a purtat groaznic cu copilul sau...Si cu mama copilului de fata cu el...

E tare trist...si chiar daca pare greu de crezut...un copil care isi iubeste tatal cu tot sufletul...are puterea sa ierte acel tata care a gresit....

Offff...e atat de greu...si nu pt. ca nu poti sa ierti, ca o faci. Dar pt. ca se produce in timp o mare indiferenta.

Iubita mea...iti vorbeste fiica unei mame...lovita crunt de soarta cand era doar un copil cu copii....dintr-un pumn primit in fata, care i-a rupt maxilarul....a stat sase luni cu gura in fiare, ..mancand doar cu paiul ce trecea printre dinti....tatal meu si-a cerut iertare cu Cerul si pamantul...si mama l-a iertat...dupa o vreme...si l-a iertat si fata ...care il iubeste enorm si nu a ramas nici pe departe indiferenta...are grija de el, ca de un copilas mai mare....

Da Rux, inteleg perfect mesajul pe care vrei sa-l transmiti, si iti multumesc din suflet!
Dar indiferenta este a lui...

...si pacatul este tot al lui Cristinutza...imi pare rau.... DD e mare si vede tot

Multumesc, eu inca ma mai rog pt. sufletul lui!

Exact asta am vrut sa iti sugerez...ma bucur ca stii

rux, nu stiu daca ti-am mai spus cat de mult te admir ...pe zi ce trece tot mi mult...

Esti o scumpica Giulia

mie mi-a fost greu sa il iert pe tatal meu...dar am reusit! si Ii multumesc lui Dzeu pentru asta!

Ruxy, cat ai suferit... si pt asta cat esti de puternica!

Cel mai frumos este ca un copil sa aiba o mama si un tata. O familie. Un camin.

Despartirile sunt dureroase si de cele mai multe ori afecteaza copilul. Pacat...cu totii avem dreptul la un camin calduros si la o familie adevarata...

Esti o fericita Giulia

E doar o mica parte...dintr-o poveste....mama mea e o femeie puternica...iar tatal meu un om care si-a recunoscut greseala...si s-a intors pe calea cea placuta Lui DD...care l-a iertat, pentru ca sufleteste e un om foarte foarte bun...

asa este...sufletul meu s-a eliberat de o povara...pentru ca faptul ca nu il puteam ierta ma durea si pe mine....

ma bucur.

Eu as vrea sa imi cunosc tatal....chiar daca a fost un bou 'probabil' (ca nu stiu povestea)...chiar si pret de 1 minut...

Poate tu ai facut o greseala, poate el, nu mai conteaza. Un lucru este important. Ai ramas singura si cel mic trebuie sa stie de ce tatal lui nu mai locuieste cu tine.
Mai devreme sau mai tarziu va intreba unde este tatal sau. Trebuie sa ii explici cu grija ca voi doi ati facut o greseala, si ca el nu are nici o vina. Copiii au de cele mai multe ori tendinta de a se invinovati pentru greselile parintilor. Explica-i ca desi nu mai locuieste cu voi, va ramane in continuare tatal lui.
Nu ai voie sa ii raspunzi urat despre tatal lui. Nu lasa ura sau resentimentele pe care le ai tu fata de el sa iasa la iveala. Mai mult decat atat, incearca sa ii apropii pe cei doi.
Nu discuta cu copilul tau problemele pe care le ai, visele sau temerile tale. Lasa-l sa isi traiasca copilaria, pentru ca altfel risti sa devina frustrat si nesigur pe el. Odata ce devine matur si personalitatea sa este bine conturata puteti discuta despre orice.

si daca un copil iubeste ideea de tata... dar tatal refuza sa fie tata? daca un copil nu isi poate ierta tatal nu inseamna ca nu l-ar fii iubit daca ar fii avut ocazia. sau ca a gresit copilul ca nu poate ierta.

Noi suntem cu totii copiii Lui Dumnezeu...cum ar fi ca El sa nu ne poata ierta greselile?....e omeneste sa gresesti...si dumnezeieste...sa ierti

nu cred ca m-am exprimat bine. as vrea sa expun 2 cazuri.
- poate tatal il doare undeva de iertarea copilului
- poate copilul l-a iertat timp de 20 de ani. cat timp sa mai intoarca si celalalt obraz? trebuie sa cerseasca dragostea cuiva??????

si referindu-ma strict la situatia mea ( si nu neg ca as putea gresi), eu sunt doar un om, am pacate si nu tind spre dumnezeire. deci nu pot sa iert

Ce ar putea acel copil sa faca decat sa astepte dreptatea divina?....Sufletul lui este important sa ramana curat....

Imi pare rau ca esti atat de suparata...Dumnezeu se afla in fiecare dintre noi....cu toate pacatele noastre...

nu ma intelege gresit. acum nu sunt suparata. am avut tot timpul din lume sa obisnuiesc cu situatia asta ma supar doar cand de dragul altora, ma trezesc tot eu sa fac un pas spre impacare (care nu e iertare) si uite asa mai iau un sut in fund. dar nu sunt suparata. uneori am regrete, ca fetita mea nu-si va cunoaste bunicul sau altele de felul asta, dar in cea mai mare parte a timpului mi-e indiferent. si este singurul meu "pacat" ptr care nu ma simt vinovata

Mi-ai raspuns pe un ton destul de revoltat...si de aici am tras concluzia...ce pot sa spun decat ca imi pare rau?....tu ai grija de inima ta...si restul lasa-l pe DD sa faca cum stie mai bine...inca o data....imi pare rau

imi cer scuze daca am dat impresia ca m-am revoltat. dar vroiam sa accentuez parerea mea ca nu suntem toti la fel. sunt persone poate ca tine, calme si iubitoare, si altele, poate ca mine, mai reci. nu suntem toti la fel, dar asta nu inseamna ca eu, daca nu iert sunt mai putin buna decat altii care au reusit sa o faca

Cine oare ar indrazni sa te judece?...Eu in nici un caz...e normal...oamenii nu sunt la fel...fiecare e unic...si nu te-a acuzat nimeni de nimic...iti doresc tot binele din lume...

multumesc la fel

Am mai recitit o data postul tau...si vreau sa iti spun...ca nu ma cred nici pe departe buna asa cum ar trebui.....si nu am ajuns inca acolo unde mi-as dori sa ajung....


Sper ca nu te-am suparat cu nimic

eu chiar ii apreciez pe cei care isi pot lasa deoparte orgoliul.
si imi pare rau daca trebuie, dar eu te "vad" aici pe forum o persoana calma, iubitoare si rabdatoare

si nu, nu m-am suparat si sper nici eu sa fii ofensat

Esti o draguta

Esti o draguta