Fotografiez de ceva vreme orasul, asa cum este el si cum apare prin obiectivul camerei mele. Nu prelucrez pozele, decat daca ma prinde noaptea si sunt subexpuse sau am setat ceva gresit din start. Nici nu sterg foarte multe dintre ele, decat daca vreun obiect ocupa mai mult de 25% din imagine, fie el masina, copac, stalp, cos de gunoi, cablu... Nu mi s-a parut nicidata urat Bucurestiul.
Intr-o zi, cineva a facut o comparatie intre strazile Bucurestiului si cele ale altor orase, referindu-se la genurile de stradute si incheind cu "nu te trimite nimeni la Chicago". Initial, mi-a parut o fraza oarecare; mai mult chiar, am stiut din primul moment care sunt stradutele Bucurestiului, in genul ...
La fata locului insa am avut surpriza sa vad ca ...intampin dificultati; desi straduta era ideala, pur si simplu nu imi iesea fotografia asa cum mi-o imaginasem eu. Mi-am pus atunci intrebarea: Bucurestiul, de fapt, arata altfel decat in mintea mea?
Am constatat ca ma deranjau cablurile (si mi-am amintit ca, de curand, am contribuit si eu cu un cablu nou la decorarea urbana). Ar trebui sa supraexpun sa nu se mai vada atat de urat. Sunt prea multe masini; atat de multe incat, daca ar exista parcari subterane pentru toate, probabil ca ne-am prabusi Iar cosurile de gunoi sunt mult prea verzi; va trebui sa desaturez pana ...la alb-negru. Asa am observat si ca incepuse sa ma enerveze treaba cu Chicago
I-am spus odata unui prieten ca as vrea sa fotografiez Calea Victoriei, fara masini. A ras de mine.
Trecand cu cineva pe langa o strada care mi s-a parut interesanta am exclamat: "Ce frumoasa ar fi o fotografie aici, fara reclama aia de la Mc!" Mi-a raspuns: "Nu mai fi atat de egoista; gandeste-te cati oameni nefericiti ar fi fara Mc. "
Un prieten fotograf mi-a spus odata ca el a renuntat cam dupa o saptamana la 'pasiunea'pentru Bucuresti. I-am spus ca eu nu sunt fotograf si mi-a raspuns: "Mai bine, nu ai avea nicio sansa mergand pe linia asta!"
Altadata, cineva s-a referit la strada mea: "Poftim straduta! Asta ce are?!" Nu are nimic, dar fiind strada mea, imi este atat de draga incat nu imi mai dau seama daca e frumoasa sau nu
Am cautat anumite locuri din Bucuresti care imi ofereau un confort si o siguranta psihica prin simplu fapt ca le stiam a fi acolo de atata amar de vreme. De exemplu, zidul pe care scria "Ilie, politist texan" sau placutele puse de ApaNova pe strazi, cum era "Strada unde am alergat-o pe Ana"; nu le-am mai gasit si atunci am inteles ca Bucurestiul arata pentru mine, asa cum imi doresc eu.