Ma incumet sa va povestesc si despre sarcina, nasterea si bebelusa mea...La inceputul lunii februarie 2008 am decis ca vrem un bebe, spre fericirea mea am fost norocoasa si la sfarsitul lunii am aflat ca sunt insarcinata......Toata sarcina a decurs "cat de cat" normal...si am ajuns la nastere, sunt de parere ca "MAMA NATURA" ne-a "pregatit" perfect pentru a trece printr-o nastere si optasem pentru nastere normala. Numai ca la 37 de saptamani au inceput durerile, am ajuns la spital de unde ne-a trimis inapoi pt ca aveam dilatatie zero, asa s-a intamplat si in ziua urmatoare si chiar si in a 3-a zi cand l-am sunat pe doctor si "l-am amenintat" ca ma "eutanasiez" daca nu nasc in ziua respectiva. Cum colul nu era doloc dilatat nici dupa un tratament de dilatatie, eu luam deja tot felul de calmante (care nu-l afecatau pe bebe) si care erau fix "apa de ploaie" m-am luptat sa obtin acceptul sefului de garda pentru o cezariana.
Durerile erau ingrozitoare, si erau prezente deja de 3 zile...3 zile de nesomn...adormeam intr-un minut si in al 4-lea ma trezeam tipand...Pana la urma cezariana a fost facuta, bebele a fost micut 2.250grame, dar foarte sanatoasa. Doctorul meu, pe care il iubesc, cat si doctorul cu care m-am "luptat" au venit la mine pe rand, si mi-au spus ca le-am oferit o lectie frumoasa...
Tin sa va spun ca toate ecografiile aratau perfect normal, lichid in cantitate normala, bebe sanatos, etc...si am facut multe ecografii, cred ca vreo 20, la mai multi doctori.
...Le-am oferit o lectie frumoasa pt ca au incercat 6 ore sa ma convinga sa nu fac cezariana, ca sunt tanara, ca totul e ok la mine in burtica, ca trebuie sa las bebele sa creasca, ce e prea mic...ecograful a estimat o greutate de 2.700g si avea numai 2.250...etc...si ca DACA nu-mi ascultam INSTINCTUL DE MAMA copilul n-ar mai fi trait mai mult de 1 zi..........iar ei vroiau sa mai astept 1 sapt........


Acum, dragele mele, fetita este o frumusete, are 4 luni si 5kg, s-a dezvoltat perfect normal......si am nascut-o de ziua mea de nastere...in aceiasi zi. ......Aveti incredere in propriile "puteri", in instict si nu ascultati pe nimeni care va spune cum sa va cresteti copilul...Luati-l in brate de cate ori are nevoie de alinarea de mama, si de cate ori simtiti ca vreti sa-i aratati ca il iubiti. Nu va fie frica ca se obisnuieste in brate...daca acum nu-i tineti in brate cand are cateva kg, atunci cand? cand o sa aiba 40-50kg????????? Nu asculatati mai intai de "alte babe" care stiu tot si apoi de instincul vostru, mama si copilul este o pereche perfecta, inca de la stabilirea ovulului fecundat in uter si este in continuare o pereche perfecta si atunci cand este alaptat sau tinut in brate, organismul mamei are grija ca laptele oferit de ea sa fie perfect adaptat la nevoile micutului, cand sa fie dulce, cand sa fie consistent, cand sa fie gras in sezonul rece sau mai slab/diluat in sezonul calduros.

Eu sunt o mamica tanara si pot sa spun ca este minunat sa simt un sentiment atat de puternic pentru micuta mea, pentru care mi-as da viata cu placere, oricand...

va pup

draga mea, aproape ca mi au dat lacrimile!
felicitarile mele pentru felul in care gandesti!
sa ti traiasca minunea si sa te bucuri de ea!
sa inteleg ca esti o mamica de oct 2008?
este deschis un topic cu mamici de oct2008 unde poti vorbi vrute si nevrute
te asteptam acolo!

Felicitari,Remi! Povestea ta este de-a dreptul induiosatoare si am invatat ceva din ea! Cati ani ai, daca se poate? Eu 22...

esti de admmirat.asa mamica da. e bine sa iti urmezi instinctele.felicitari.

adica durerile tale de 3 zile nu contau???
Eu am gandit asa:este deosebit de imp ca bebele sa fie sanatos dar si mama ptr ca fara ea bebele nu este sanatos deci nu pot sa-mi dau seama cum se tolereaza de catre medici astfel de dureri....cum mai voiau ei sa nasti normal dupa inca o sapt de dureri???
te compatimesc pt ce a tb sa intalnesti in cale si ma bucur ptr voi ca sunteti sanatoase amundoua!!!

felicitari tanara mamica
sanatate multa fetitei tale
te asteptam sa ne spui mai multe
la mamici de octombrie 2008

Am 24, si sunt omamica de noiembrie 2008, nu am gasit topicul acesta,,,dar cred ca pot sa ma alatur lunii octombrie ca e aproape... ...am nascut pe 8 noiembrie

baietelul meu e nascut tot intr-o zi de 8....8 decembrie 2008....si eu am fost lasata sa trec printr-un travaliu de cateva ore, ce-i drept....ca apoi sa nasc prin cezariana....
bine ca sunteti sanatoase.....asta e tot ce conteaza....
azi e ziua lor ...ca sa spun asa..... sa ne traiasca si sa fie sanatosi...

LA MULTI ANI!!!!!!!!! Fi'mea azi implineste 4 luni........Baietelul tau?


Si La Multi Ani fetitelor/femeilor din toata lumea..dar mai ales celor care isi sarbatoresc si ziua de nastere azi...!!!...poate deschidem un topic...

Emotionanta povestea ta.Ma bucur ca sunteti bine amandoua.Multa sanatate amandurora si sa fiti fericite!

Iancu face 3 luni azi......si e mare sarbatoare la noi in familie azi.....8 Martie, Iancu face 3 luni, o verisoara de a mea e nascuta maine si e la noi si o serbam...... si o data cu ea ma serbez si eu cu cateva zile inainte de ziua mea. Asa ca pentru mine martie e o luna plina de flori si cadouri.....oricum cel mai frumos cadou este baietelul meu.

La Multi ani tuturor mamicilor si bebeilor.....

Sunt mamica a unei fetite de 1 an si 2 luni din Drobeta-Turnu-Severin, Raisa Mihaela

Eu si tati ne-am casatorit in 2003 si nu ne-am propus sa avem imediat copii. Pe atunci aveam alte prioritati cum ar fi un serviciu mai bun, o casa pentru viitorul nostru si asa mai departe.

In momentul cand ne-am hotarat ca vrem sa avem un copil aveam deja toate acestea, dar copilul nu mai venea. Tati chiar intrase in panica, crezand ca nu o sa putem niciodata sa avem copilul nostrum. Chiar se gandea foarte seros la varianta adoptiei. Atunci s-a intamplat minunea. Tot auzeam lumea cum zicea ca dupa ce vom fi nasi prima oara o sa ne ajute Dumnezeu si pe noi si o sa ne binecuvanteze casnicia cu un copil. Zis si facut.

In noiembrie 2006 am nasit primii nostri fini, o pereche de prieteni apropiati. In aprilie am simtit ca ceva este in neregula cu mine si i-am spus lui tati ca o sa avem un bebe. La inceput nu m-a crezut si a continuat sa nu ma creada pana in momentul in care am facut primul ecograf si medical mi-a confirmat ca o sa avem un copil dar inca nu-mi putea spune cu exactitate sexul deoarece sarcina era prea la inceput. Aveam abia 7 saptamani.

Eu mi-am dorit din tot sufletul ca bebele sa fie baiat si sa-i pun numele Victor. Asa l-a chemat si pe bunicul meu preferat.

Dupa ce au mai trecut cateva saptamani am fost la Timisoara pentru un nou ecograf de data aceasta 4D. In momentul in care am intrat la dl.doctor G. am uitat sa-i mentionez ca nu vreau sa stiu sexul copilului ci doar daca se dezvolta normal si nu sunt alte probleme. Parca il aud si acum pe dl. doctor G: “Vai, uite si a doua olteanca”- inaintea mea tocmai fusese la el o alta viitoare mamica de fetita din Severin.

In momentul acela parca a cazut cerul pe mine, eu care eram 100% convinsa ca o sa am un baietel. Nu am reactionat nicicum de rusine, dar numai eu stiam ce era in sufletul meu. La finalul consultatie, sotia d-lui doctor, si dansa tot medic ginecolog, originara din Severin, m-a chemat la dansa in cabinet si a incercat sa-mi explice ca e mult mai bine sa fie fetita ca e mult mai apropiata de parinti etc etc..

Printre lacrimile pe care abia le abtineam i-am spus doar ca sunt multumita ca bebele meu se dezvolta bine.

Eu am continuat sa-i spun bebelui meu Victoras, pana in momentul in care am nascut, chiar daca intre timp imi facusem si o lista cu posibile nume de fetite si chiar daca incepusem sa ma obisnuiesc cu gandul ca voi avea o fetita.

Raisa s-a nascut de ziua poetului nostru national Mihai Eminescu, zi mare zic eu, 15.01.2008, la fel cum si eu ma nascusem la randul meu acum 32 de ani in zi mare, de Boboteaza. Este rasfatata neamului, are meseuza personala, pe sora mea, are 2 randuri de mosi si 2 randuri de nasi, cei tineri si cei batrani, bunicii ce sa mai zic! Este mascota biroului aici unde lucrez. Pozele ei in ordine cronologica umplu toti peretii biroului. Este febletea si mandria lui tati care a zis ca pentru el nu era important daca e fata sau baiat ci doar sa fie un copil sanatos.

Din momentul in care am tinut-o prima oara in brate la meternitate, chiar daca eram ametita din cauza anesteziei, va spun ca nu as mai fi dat-o pentru nimic in lume pe nici un baiat. Si daca ar fi sa mai am si alt copil, tot fetita mi-as dori.

Si uite asa, Victoras s-a transformat in Raisa.
Acum Raisa e mare si stie sa spuna si sa-ti arate tot felul de lucruri si e mandria mea.

salut. si eu tot din turnu-severin sunt

eu sunt oana si povestea mea are un final fericit...................
in 2000 ne-am casatorit si eram tineri debea dupa 4 ani am hotarat sa facem un bb......lucrurile au decurs normal pt o sarcina desi pana a miscat bb am crezut ca mor de atata vomitat,apoi a fost normal.la 9 luni am inceput sa sangerez si cu frica in san am plecat la spital.........acolo a inceput calvarul...........niste animale.............m-au dus in sala de travaliu dar nimic,dimineata m-au mutat pe sectie si mi s-a spus ca mai dureaza pana nasc.......era sambata dimineata si incet au inceput contractiile mai rare la inceput pana seara cam din ora in ora...............m-am dus sa ma vada cineva si mi-au spus ca nu sunt dilatata deci nu nasc sa imi vad de somn................dar noaptea au inceput din nou si mai des.............si duminica la fel si luni la fel..............nimeni nu ma baga in seama.........o asistenta mi-a spus"ce tot vi la mine ca eu nu stiu cum arata un col dilatat?"atunci sa imi spuneti voi ce cauta la maternitate?copilul meu se zbatea sa iasa si eu nu il puteam ajuta deloc...............aveam pe cineva la sala de nasteri dar imi trebuia o hartie scrisa sa ma transfere de pe o sectie pe alta si nimeni nu ma baga in seama.marti am iesit in curte cu sotul meu iar contractiile erau din 10 in 10 min si tot mai des.i-am spus sotului meu "te rog sa ai grija de fetita noastra daca eu nu scap"simteam ca voi muri si nu am fost departe deloc.pe la ora 18 m-am dus singura la sala de nasteri si i-am spus moasei ca eu nu ma mai misc de acolo ca mor cu copil cu tot.deja contractiile erau o data la 3 min.atunci m-am hotarat sa-l sun pe dr meu care desi era in alta clinica a venit repede tunand si fulgerand ca nu l-a chemat nimeni iar eu eram la un pas de moarte.cand mi-a rupt apa si a inceput sa curga verde din mine a pregatit sala de operatii............si nu aveam anestezist..............s-a dus el cu masina dupa el...............atunci au inceput sa-mi dea injectii ca nu mai am contractii...........dar aveam si nu ma mai interesa ce se intampla imi doream sa mor dar sa nu mai am dureri...........la 21 am intrat in operatie la 21.45 s-a nascut carla mea o fetita minunata........dar au fugit repede cu ea.atunci nu am sesizat ce se intampla dar mai apoi am aflat ca ea a inghitit lichid amniotic care era deja toxic fiinca facuse de toate in el si ii intrase in toate organele........s-a infectat.......si primele 48 ore au fost decisive,in incubator.........dezastru.nu manca lapte praf i-au pus perfuzii pana am putut sa merg eu la ea sa ma mulg si sa ii dam lapte de mama,dar cu ajutorul unor prietene ale soacrei mele de la maternitate si al lui DD fetita mea s-a facut bine si dupa doua saptamani am mers acasa..............si aveam bebelusul nostru mic (2.500gr)dar a crescut in scutece,acum are 5 ani i-a implinit de cateva zile si ne bucuram de ea in fiecare zi.................dar mi-am vazut moartea cu ochii din cauza unor animale care merg doar la servici..................la 2 luni am facut ultimul ecograf general ca sa vedem daca a ramas cu sechele de la acea infectie dar totul a fost ok.

dupa o sarcina normala din cauza neglijentei lor puteam sa ramanem cu mari probleme ,numai dd ne-a ferit,sau chiar sa murim.eu am avut un travaliu fals,si colul meu nu s-a deschis deloc.........apoi am aflat ca eu trebuia sa fiu operata din start pt ca am doar 1.52 inaltime si mai mult de atat am facut 8 ani handbal de performanta care mi-a intarit bazinul ...........asta nu am stiut-o.................va pup gagici si merci ca m-ati ascultat

se pare ca suntem un colectiv de mamici curajoase...sa ne traiasca copilasii si sa creasca mari si sanatosi

este topic de nov 2008, si noi facem parte din el...te asteptam

Aoleu,prin ce ai trecut!!!!Adevarul e ca majoritatea celor din spital sunt asa.....nu le pasa.Bine ca s-a terminat totul cu bine...sa-ti traiasca fetita!!!!!!

FEREASCA DUMNEZEU DE MEDICI NEBUNI .BINE E CIND TOTUL SE TERMINA CU BINE.DE ACEEA EU AM PREFERAT CLINICA PRIVATA .
EU TREBUIA SA NASC PE 12 DAR PE 11 LA 4 DIMINEATA MI S-A RUPT APA ASA CA AM SUNAT DOCTORUL SI A REUNIT ECHIPA IAR LA 8 25 S-A NASCUT MATEI.A SI AM POSTAT SI PE FORUM INAINTE DE A PLECA LA MATERNITATE.(ZAPACITA )
PUP

Eu am o fetita mai micuta. La mine a venit buburuza pe neasteptate si cand am aflat nu am mai avut rabdare inca noua luni pana i-am vazut chipul.
Singura problema a fost ca doctorul de familie mi-a dat antibiotice in momentul cand am racit (am fost cu burtica toata iarna), iar doctorul cu care am nascut mi-a spus ca am avut foarte mult noroc ca nu a murit bebelusul. In timpul sarcinii am mai luat si fier ca am avut hemoglobina mica si acest lucru a ajutat-o mult pe fetita, acum are 1 luna si 2 saptamani si isi tine singura capul si vrea sa stea mereu in picioare si chiar cateodata mai face si pasi (bineinteles nu isi susutine mereu funduletul ca e greu). In fine, sarcina a fost destul de usoara, dar, din pacate, nu am avut deloc pofta de mancare... Mancam maxim o data pe zi, si atunci cand mancam de 2-3 ori pe zi vomitam tot ce era "in plus", la fel vomitam si de la carne sau mirosul de mici si carne prajita.
Nasterea in schimb... A fost usoara, dar travaliu foarte nenorocit (12 ore )
Acum, cand totul a trecut, ma gandesc numai la bebel si ma bucur cat mai mult de ea.
Sa va traiasca si voua bebeii, sa fie foarte sanatosi si sa va bucurati din plin de ei!

iubita mamica,sa-ti traiasca bebelasa, sa fie sanatoasa si sa te bucuri de ea!!!

ce simplu a fost!!!

Buna numele meu e Mihaela si sunt din TM. am nascut o fetita de 2530 la 36 de saptamani,intr-o noapte m-am trezit ca mi s-a rupt apa desi stiam ca mai am o luna aprox.pana trebuia sa nasc,adevarul e ca nu mai aveam rabdare si abia asteptam sa o aduc pe lume,de la 12 saptamani stiam ca e fetita am facut 4D si mi-a spus,dar nu am fost convinsa 100%pana ce nu a iesit afara,e o frumusete de fetita ,marti a facut 12 saptamani si are 4.800 deja gangure si rade la mami si la tati cand ne vede .Va pupam si mai vb.

sa-ti traiasca puisorul!vad ca esti din timisoara!!sunt si eu de pe aproape!

Buna Mihaela! Sa-ti traiesca minunea si sa-ti aduca numai bucurii!
Se pare ca avem fetite de aceeasi varsta

Multumesc frumos...da asa este diferenta de o zi am vazut ieri cand am postat mesajul,sa va de-a D-zeu si voua putere sa ii cresteti mari,sanatosi si frumosi si sa imi dea si mie sa o cresc si eu sanatoasa.....

buna mihaela
felicitari pt bebelina
sa creasca mare si sanatoasa

multumesc la fel .....

Salut Miha
Si eu sunt din Timisoara, ma gasesti la mamici de martie 2009...daca vrei sa ne cunoastem

La profil gasesti ID-ul meu de mess, daca vrei vorbim acolo. Stiu unde e Varias, am si prieteni care au copilarit acolo