Manastirea Sfantul Ioan Casian se afla in Dobrogea, pe locuri crestine autentice ce pastreaza inca duhul de liniste si inaltime al monahismului. Pare greu de crezut, dar in aceste locuri se aflau in secolul al IV-lea zeci de manastiri. Dobrogea era o scoala teologica inalta, locul in care renumitii calugari sciti au formulat pentru prima oara dogma teopasita, cea a patimirii lui Dumnezeu in trup.
Dealul Casienilor e centrul unor situri arheologice in parte necercetate, un ansamblu de grote si adaposturi uitate, lasate de izbeliste. Cu totul uimitoare este indaratnicia cu care franturi de nume si de intamplari s-au mai pastrat inca in legendele si povestirile oamenilor.
Spre Cheile Dobrogei se afla Pestera Liliecilor sau Grota Sihastrului. Pe undeva, pe aproape, se zice ca s-ar afla o pestera in care romanii au zidit de vii pe dacii rasculati dintr-un sat apropiat, deopotriva cu femeile si copiii lor. Cateodata, la vreme de furtuna, se aude tanguirea lor. Multi ciobani au auzit plansul, dar nu stiu de unde vine.
Sunt multe lucruri tainice in Tinutul Casienilor, dar nimic nu se compara cu lucrarea si forta Sfantului. Aici vin multi pelerini si credinciosi, care urca din greu dealul pana la pestera sfantului.
Manastirea Sfantul Ioan Casian s-a ridicat in anul 2001, prin stradania parintelui ei staret, Iustin Petre. Parintele staret are planuri mari - vede pe Dealul Casienilor un ansamblu monahal, cu biblioteca si muzeu, cu ziduri inalte, castel de apa si corpuri de cladire pentru pelerini.
La manastire se poate ajunge cu masina, plecand din localitatea Mihail Kogalniceanu, pe un drum de 11 kilometri, spre Targusor. De aici nu mai este mult pana la manastire. Drumul spre manastire inspira deja linistea ce caracterizeaza locurile de aici. Inca din-nainte de a ajunge in manastire, aceasta se face zarita - acoperisurile ei portocalii lucesc in soare.
Anexele manastirii par a fi gemene, ambele avand la parter o terasa acoperita, trei coloane si trei arcade, iar la etaj un balcon acoperit cu o sarpanta triunghiulara, cu acces din exterior pe o scara din lemn.
Pestera Sfantului Ioan Casian se afla la capatul unei poteci ce pleaca din spatele manastirii. Dupa parcurgerea acesteia, trecand printr-o livada si coborand intr-o vale destul de abrupta, printre stanci si tufisuri uscate, pestera iese la iveala.
Intrarea in pestera se afla pe un perete de stanca, la o distanta de 5-6 metri fata de nivelul solului, deasupra potecii. Pentru a intra, se urca pe o scara metalica fixata pe peretele drept. Racoarea pesterii se simte imediat ce se ajunge in dreptul acesteia.
Chiar la intrare se afla o masuta cu icoane, candela si o carte de rugaciuni. In stanga se observa doua nise incapatoare, ca niste strane calugaresti. Intr-o latura a camerei se deschide un culoar ingust si scund, putin in panta, lung de aproximativ 5-6 metri pe care se poate inainta, in genunchi, pana la o alta incapere mult mai mica, unde se mai afla cateva icoane - aceasta este chilia sfantului.
Zidurile pesterii, de calcar lucios, mai pastreaza inca urmele firidelor pentru lumanari, crucile scrijelite, resturi de litere ramase din numele celor care s-au nevoit de-a lungul veacurilor, fara intrerupere - ucenici si invatatori, taumaturgi si contemplativi, savarsind neintrerupt si in ascuns rugaciunea inimii, rugaciunea lui Hristos.
In 1912, invatatul arheolog Vasile Parvan a descoperit in padurea satului Seremet de pe valea raului Casimcea (numit azi Casian), doua inscriptii care pomeneau de hotarele Cassienilor. Stanca Sfantului si inscrisul de pe ea infatiseaza ochilor urmatoarele cuvinte: "Oroi Casianoun Kai Spilouha", adica: "Hotarele Casienilor si Pesteruca".
Pentru taranii din Cheia, Targusor sau Casieni, Sfantul e inca viu si grabnic ajutator, e duhovnicul de taina si rugatorul lor.
Despre Sfantul Ioan Casian stim ca era de neam scit - daco-roman - nascut in provincia romana Scitia Mica, la Marea Neagra, unde locuiau mai ales daco-romani. Invatatul calugar purta numele locului natal.
Nascut pe la anul 360, intr-o familie de oameni de frunte, a primit o educatie aleasa intr-una din renumitele cetati grecesti de pe tarmul apusean al Pontului Euxin, poate a Tomisului. El cunostea bine cultura greaca si latina. Se pare ca a intrat de tanar intr-o asezare monahala din regiune, unde a dobandit si o pregatire teologica.
De pe platoul Casienilor cuprinzi toata pustia Scitiei Minor. Dealul si padurea de stejari pitici ii poarta numele, ca si valea dimpreuna cu stancile ce o strajuiesc. Totul apartine neamului Casienilor: locurile de pasune, iarba si potecile, satul de peste raul Casimcea, din care acum nu a mai ramas decat un palc de trei case - un sat candva de tarani nobili.