Socul cultural al intoarcerii este la fel de traumatizant ca si emigrarea in sine. Sindromul este, spun psihologii, cu atat mai evident cu cat repatriatul a parasit mai de timpuriu tara natala si cu cat a petrecut mai mult timp afara. Conform raportului "International Migration and Development", al Natiunilor Unite, se apreciaza ca peste 180 milioane de indivizi traiesc in afara tarilor in care s-au nascut.
In momentul emigrarii, conform rezultatelor unor studii efectuate de Departamentul de Psihologie al Universitatii San Diego, California, individul traverseaza, in general, urmatoarele etape:
-Luna de miere - in aceasta etapa, diferentele intre locul lasat in urma si cel nou, in materie de hrana, peisaj, clima sunt percepute de imigrant intr-o lumina romantica.
-Etapa de investigare - in aceasta etapa imigrantul compara totul din jur cu ceea ce-a lasat in urma: gustul hranei este diferit, ritmul vietii este ori prea alert, ori prea lent, vecinii sunt dezgustatori si iritanti, cei din jur sunt sub asteptarile sale. Imigrantul manifesta adesea "mood swings" (nr. toane), ori cade in depresie.
-Etapa de acomodare initiala - imigrantul intra in rutina, viata lui capata un ritm, devine destins si gaseste similitudini cu ceea ce ii era familiar inainte de a pleca, observa si afla despre oamenii din jur, afla despre evenimentele din localitatea sa, recunoaste obiectivele si are reperele geografice relativ solide.
-Entuziasmul - imigrantul se simte ca acasa. A adoptat multe dintre obiceiurile alimentare locale, nu mai compara, in general, cele doua lumi, functioneaza foarte bine ca individ in noua societate si a adoptat mult din comportamentul cerut de noul loc.
-Socul cultural al reintoarcerii - daca un imigrant decide sa se reintoarca, el parcurge aceleasi etape descrise mai sus. Cel mai adesea efectele sunt si mai evidente asupra individului decat adaptarea initiala. in subconstient apare culpa de a fi plecat fara sa fi incercat "aventura" pana la capat.
Portretul emigratului
Ajunsi in etapa de adaptare propriu-zisa, imigrantii pot fi clasificati astfel:
-Neadaptatii - sunt indivizi pentru care adaptarea in alta tara este imposibila. Ei raman in enclava geografica (getto-ul) care e format din acelasi grup etnic, unde pot vorbi limba. Au o perceptie ostila despre tara de adoptie. Manifesta, in schimb, aceleasi mari probleme de adaptare si daca decid sa se repatrieze. Statistic, circa 60% dintre imigranti se comporta astfel.
-Adaptatii - o alta categorie de imigranti opteaza pentru integrarea completa in tara de adoptie si isi pierd, in scurt timp, identitatea etnica. Ei raman in tara de adoptie pentru totdeauna. Circa 10% dintre imigranti fac parte din aceasta categorie.
-Cosmopolitii - Unii imigranti reusesc sa proceseze elemente ale culturii si vietii din tara de adoptie pe care le considera pozitive, favorabile in timp ce isi pastreaza identitatea etnica. Cu inteligenta, isi creaza acel melanj identitar confortabil traiului. Acestia nu au probleme daca sunt pusi in situatia de a opta pentru intoarcerea in tara de origine, la fel de bine cum se pot reloca oriunde. Circa 30% dintre imigranti pot fi definiti drept cosmopoliti.
In baza acestor definitii, putem spune ca, in marea lor majoritate, romanii din Canada sunt cosmopoliti. Acestia nu au format ghetto-uri, indiferent de vechimea de la sosire si, conform datelor Statistics Canada, sunt repartizati proportional cu numarul total al etnicilor, in toate marile aglomeratii urbane din tara.
Sursa:Ziarul Acasa, din Canada
Mi s-a parut un material foarte interesant; cred ca in aceasta sectiune este locul cel mai potrivit pentru el !