Salutare!
Vreau sa va scriu si eu povestea mea pentru ca sper sa gasesc prieteni care sa-mi intinda mana si care sa-mi impartaseasca din experienta lor. Sunt epuizata fizic si psihic si nu prea stiu incotro s-o apuc. O s-o iau cu inceputul:
- sunt casatorita de 4 ani, a fost o dragoste fulgeratoare si fiecare din noi a crezut ca si-a gasit sufletul pereche.;
- dupa un an de la casatorie a venit pe lume baietelul nostru, o minune de copil care ne-a umplut sufletul de bucurie ;
- dupa trei ani de la casatorie am ramas din nou insarcinata, si desi pana atunci eram convinsi ca nu ne mai dorim inca un copil, de comun acord (mai ales la insistentele sotului) am decis sa-l pastram ;
- am fost foarte fericiti cand am aflat ca vom avea o fetita. Chiar daca am avut o sarcina infiorator de grea, cu varsaturi, stari de somnolenta, lesinuri pe strada si la munca am incercat sa fiu tare pentru viata care crestea in mine;
- cu circa o luna inainte sa nasc, intr-o seara, sotul meu a primit un telefon si mi s-a parut foarte ciudat ca a plecat in balcon sa vorbeasca. L-am asteptat si normal ca i-am spus ca nu cred ca era ceva normal sa se duca in balcon sa vorbeasca. La presiunea mea, dar mai ales sub presiunea convorbirii mi-a spus ca l-a sunat un tip care era fostul prieten al unei colege de munca care-si teroriza iubita si care acum il amenita pe el sa-mi spuna mie ca are o relatie cu ea. Mi-a spus atunci ca singura lui vina e ca a incerca sa fie alaturi de ea s-o consilieze psihologica. Si ca a facut o greseala, intr-o seara cand ea l-a rugat disperata a se duca la ea sa vorbeasca – greseala era ca m-a mintit pe mine ca l-a rugat un coleg sa se duca la serviciu mai devreme sa-i tina locul ca acesta ar avea o problema. Dar se jura pe cer si e pamant ca n-a fost nimic si ca doar au stat de vorba, dar nu crede ca eu intelegeam asta si de-aia mi-a ascuns. Normal ca nu am reactionat foarte bine mai ales ca eram insarcinata in 7 luni timp in care mi-a fost foarte rau iar el a plecat sa-si consilieze colega lasandu-ma pe mine cu baiatul la 3 noaptea iar a doua zi ma duceam la serviciu. A venit a doua zi dupa discutie la mine la serviciu si m-a implorat sa-l iert ca el nu a vrut sa faca nimic rau, ca a fost o greseala pe care si-a insusit-o. Probabil ca din instinct de autoprotectie pentru mine si bebe i-am spus : « Indiferent daca a fost sau nu ceva cu colga asta, sper ca ti-ai dat seama ce greseala ai facut si ai invatat ceva din asta ». El atunci mi-a zis sa nu ma gandesc la asa ceva...ca daca s-ar fi intamplat asa ceva nu m-ar mai fi putut privi in ochi....si cum l-ar mai fi putut tine in brate pe guguloi... Mentionez ca sotul meu lucreaza in cadrul armatei, in ture si in afara de chestia cu noaptea aceea in care a plecat mai devreme nimic nu dadea de banuit (alarmele, bilanturile la sfarsit de luna puteam sa le verifica daca au fost sau nu) ;
- am nascut apoi o fetita minunata si aparent uitaseram totul, dar pe mine inca ma mistuia chestia aia cu colega mai ales ca eram constienta ca lucreaza in continuare impreuna. Intr-o seara am deschis o discutie oarecum paralela, dar care si-a atins tinta, in sensul ca el a reactionat si a negat cu vehemena ca ar fi fost ceva atunci si mai cu seama ca era ceva la momentul discutiei. Eu i-am spus ca mi-a atras atentia acea reactie a lui, ca in mod normal un om nevinovat nu reactioneaza asa la o gluma banala. Si i-am mai spus sa-l fereasca dumnezeu sa aflu ca minte si sa aibe incredere in mine ca daca e de aflat ceva am eu armele mele a aflu. El s-a uitat destul de ciudat la mine si mi-a zis ca nu e nimic de aflat.
- Eu am tacut si desi el credea ca eu m-am impacat cu explicatia lui eu inca ma framantam cu privire la asta chiar daca lui nu-i aratam nimic. M-am agatat de o chestie care-i scapase lui...imi spusese ca fostul prieten al colegei care l-a sunat a inventat si ca in ziua cand a spus el ca are alarma nu a fost la alarma ci a fost cu ea. Eu verificasem si stiam ca a fost alarma dar ca s-a terminat mai devreme decat venise el acasa. Era momentul unei noi alarme (el acum e la un curs, deci alarma nu era la unitarea unde e si colega). Am considerat ca este momentul adevarului si « am jucat tare » iar el a fost nevoit sa recunoasca ca in noaptea respectiva a fost cu ea. Bineinteles ca s-a prabuit totul peste mine si i-am zis ca intre noi nu va mai putea fi niciodata nimic. El a spus ca nu poate accepta asta ca el nu a vrut sa-si puna niciodata in pericol caminul, ca a fost doar o ispita careia i-a cedat, dar ca nu-si poate inchipui viata fara noi. Eu i-am zis ca nu accept asa ceva ca nu exista cale de intoarcere, ca a mintit prea mult. A plecat a alarma (stiu sigur ca a fost acolo si nu s-a intalnit cu ea). A venit a doua zi si parea daramat, pierdut si incerca tot posibilul sa ma faca sa-l iert. (tot timpul cat a fost la alarma imi trimitea mesaje de genul « viata mea nu are rost fara voi »). Ba mai mult am vazut ca suferea foarte mult fiind la un pas sa-i recidiveze o hepatita mai veche. ;
- Am acceptat sa-i mai dau o sansa, insa am aflat ca relatia lor a durat din primavara pana in momentul in care am aflat eu (24.11.2008) si ca s-a terminat printr-un telefon al lui catre ea prin care i-a spus ca eu am aflat si ca e timpul sa puna punct pentru ca nu vrea sa-si piarda familia. El spune ca e hotarat si ca e fericit ca s-a eliberat de tot intru-cat deja era pe niste nisipuri miscatoare si nici el nu mai suporta iar acum a avut motivul cel mai plauzibil pentru ea sa puna punct. Dupa spusele lui a mai incercat si alta data sa puna punct, dar a spus el ca a fost slab si nici nu avea securea deasupra capului, ca nu si-a inchipui niciodata ca eu voi putea afla asta. ;
- Acum ma ingrozeste gandul la momentul in care se va termina cursul si se va intoarce la munca unde se va intalni din nou cu ea ( lucreaza in acelasi birou...nu singuri, dar sunt in aceeasi incapere). Mi-a promis si a demarat procedura de mutare din acea unitate...dar acesta e un proces de durata. Am omis sa spun ca dupa ce a sunat-o sa-i spuna ca s-a terminat l-a sunat si ea sa-l intrebe cum evolueaza lucrurile, el i-a spus ca e in « reconstructie » iar ea l-a intrebat daca ei nici nu vor mai vorbi niciodata iar el i-a spus ca nu. De atunci nu l-a mai sunat si nici el pe ea.
- Intrebarea mea e : Oare chiar e sincer si vrea sa continuam fara minciuni ? Oare nu va ceda iar cand se va intoarce la munca ? Cum sa trec prin toate astea fara sa-mi pierd sanatatea psihica ?
Sper ca nu v-am plictisit si mai ales sper sa beneficiez de incurajarile si sfaturile voastre.
Versiune completa: M-a Inselat Cand Eram Gravida. Cum Mai Pot Continua?
Off draga de tine ...imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva!Ispitele astea se gasesc la tot pasul ...trebuie sa ai capul pe umar si sa sti sigur ce vrei de la viata...se pare ca sotul tau a cam uitat ...o aventura gasesti la tot pasul insa o familie cu doi copilasi (baiat si fetita)mai greu.Foarte urat din partea lui ca in loc sa-ti fie alaturi i clipele grele ale sarcinii ...el consola alta femeie...si in plus acasa cu tine avea si un baietel mititel...urat ,urat!Draga mea eu iti doresc ca Dumnezeu sa-ti lumineze gandurile si sa-ti dea putere sa mergi mai departe...iti spun sincer ca nu stiu si nici nu vreau sa-ti dau vreun sfat pentru ca este viata ta si a copiilor tai...deci tu esti singura in masura sa judeci totul si sa faci cum este mai bine pentru voi toti!Ar fi minunat ca el sa-si fi dat seama intradevar(nu doar vorbe goale)ce are de pierdut si ce de castigat.Numai bine iti doresc! 
e foarte trist si neplacut tot ceea prin ce ai trecut......imi pare foarte rau 
...........la fel cum spunea si g.raluca trebuie sa ai puterea sa alegi ceea ce vrei sa faci mai departe.......D-ZEU sa fie alaturi de tine si sa te ajute sa iei cea mai buna decizie pt tina si copilasii tai. 
...........la fel cum spunea si g.raluca trebuie sa ai puterea sa alegi ceea ce vrei sa faci mai departe.......D-ZEU sa fie alaturi de tine si sa te ajute sa iei cea mai buna decizie pt tina si copilasii tai.
faptul ca te-a lasat cu bebe de 3 ani singura este tare urat mai ales ca tb sa te duci la lucru si mai aveai un bebe in burtica...tare urat ,nici mie nu mi-ar plkacea asta!
referitor la intrebarile tale eu zic ca s-a invatat minte.eu zic ca nu te va mai insela mai ales cu aceea persoana dar cine are obiceiul sa minta va minti mereu...deci te poti astepta sa mai minta cateodata...eu asa zic ca nu te va mai insela sub nici o forma cu aceea persoana...acum alegerea este a ta...se intampla prostii de astea la tot pasul...tb sa iei in calcul si copiii.
referitor la intrebarile tale eu zic ca s-a invatat minte.eu zic ca nu te va mai insela mai ales cu aceea persoana dar cine are obiceiul sa minta va minti mereu...deci te poti astepta sa mai minta cateodata...eu asa zic ca nu te va mai insela sub nici o forma cu aceea persoana...acum alegerea este a ta...se intampla prostii de astea la tot pasul...tb sa iei in calcul si copiii.
Draga mea,
e foarte trist ce ai patit, dar din pacate nu trebuie sa te minti singura. Va repeta povestea cu alta femeie peste un timp(un an, doi....zece), cand va considera el ca nu ai cum sa mai aflii. Daca vrei o astfel de relatie stai cu el, daca nu....poti sa fii fericita si singura sau alaturi de un om care sa te aprecieze!
Sunt alaturi de tine si incerca sa fii puternica!
e foarte trist ce ai patit, dar din pacate nu trebuie sa te minti singura. Va repeta povestea cu alta femeie peste un timp(un an, doi....zece), cand va considera el ca nu ai cum sa mai aflii. Daca vrei o astfel de relatie stai cu el, daca nu....poti sa fii fericita si singura sau alaturi de un om care sa te aprecieze!
Sunt alaturi de tine si incerca sa fii puternica!
Draga Clauce,
Imi pare rau pentru ca a trebuit sa treci prin asa ceva, dar am sa-ti spun ceva ce s-a intamplat si in relatia cu sotul meu si care ne-a intarit casnicia si ne-a facut si pe noi mai puternici.
Acum 7 ani sotul meu a avut o relatie tot cu o colega de serviciu, eu am simtit ca este ceva in neregula si pana la urma am si aflat si i-am cerut explicatii. A fost foarte greu sa accept ca ma inseala, insa mi-am zis ca trebuie sa gandesc la rece, astfel de colege de serviciu vor aparea tot timpul iar eu trebuie sa fac ceva ca el sa ramana sotul meu fara sa mai trecem prin astfel de momente. Am discutat indelulg si am hotarat sa trec peste acest eveniment, sa-i mai dau o sansa si nu-mi pare rau. Acum suntem tot impreuna, avem un bebe care va veni pe lume luna aceasta si suntem mai mult decat fericiti. Eu cred ca si pentru el a fost o lectie de viata si a inteles ca nu poate face asa ceva familiei noastre, ca este pacat ca pentru o aventura sa isi piarda familia. Insa trebuie sa fi si tu foarte stapana pe tine, sa discuti calm pentru ca daca esti calma il vei face sa iti spuna tot, iar daca iti spune tot vei sti cum sa il pui la punct.
Cu siguranta trebuie sa faci cum simti si cum te indeamna inima, trebuie sa iti asumi aceasta impacare daca va exista si sa faci in asa fel incat sa nu mai recidiveze nici intamplarea, nici discutia.
Iti doresc succes si sunt sigura ca vei lua cea mai buna hotarare. Copii sunt cei mai importanti in viata ta.
Imi pare rau pentru ca a trebuit sa treci prin asa ceva, dar am sa-ti spun ceva ce s-a intamplat si in relatia cu sotul meu si care ne-a intarit casnicia si ne-a facut si pe noi mai puternici.
Acum 7 ani sotul meu a avut o relatie tot cu o colega de serviciu, eu am simtit ca este ceva in neregula si pana la urma am si aflat si i-am cerut explicatii. A fost foarte greu sa accept ca ma inseala, insa mi-am zis ca trebuie sa gandesc la rece, astfel de colege de serviciu vor aparea tot timpul iar eu trebuie sa fac ceva ca el sa ramana sotul meu fara sa mai trecem prin astfel de momente. Am discutat indelulg si am hotarat sa trec peste acest eveniment, sa-i mai dau o sansa si nu-mi pare rau. Acum suntem tot impreuna, avem un bebe care va veni pe lume luna aceasta si suntem mai mult decat fericiti. Eu cred ca si pentru el a fost o lectie de viata si a inteles ca nu poate face asa ceva familiei noastre, ca este pacat ca pentru o aventura sa isi piarda familia. Insa trebuie sa fi si tu foarte stapana pe tine, sa discuti calm pentru ca daca esti calma il vei face sa iti spuna tot, iar daca iti spune tot vei sti cum sa il pui la punct.
Cu siguranta trebuie sa faci cum simti si cum te indeamna inima, trebuie sa iti asumi aceasta impacare daca va exista si sa faci in asa fel incat sa nu mai recidiveze nici intamplarea, nici discutia.
Iti doresc succes si sunt sigura ca vei lua cea mai buna hotarare. Copii sunt cei mai importanti in viata ta.
Salutare!
Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns si m-au incurajat. Ideea e ca nu cred ca el va mai incerca ceva vis a vis de aceasta tipa. Dupa cum a reactionat cand a aflat ca vreau sa plec...ideea este alta: Ramane cu mine sau cu copii? daca nu ar fi fost copii, familia lui, care nu stie, dar care are principii solide ar fi ramas tot cu mine? Nu vreau nici in ruptul capului sa ramanem impreuna de fatada iar el sa fie cu sufletul si gandul la ea. El spune ca nu a reusit pana acum sa se desparta de ea pentru ca a fost prea slab si nu a stiut cum sa-i spuna ei asta (dar oare e asa), dar acum a inteles ca ne poate pierde si nu are rost. Mi-a mai spus ca daca eu plec, el nu se va duce la ea ci va face tot posibilul sa ne recucereasca. Dupa atatea minciuni, nu stiu exact ce sa mai cred... Acum vrea sa se mute de la locul de munca, chiar sa ne mutam in Bucuresti (sustine el ca ar fi mai bine profesional si pentru el si pentru mine (eu totusi lucrez aici la o companie mare si sunt bine platita - castig cam cat el)). Oare in spatele acestei mutari nu se afla frica lui ca nu va putea rezista tentatiei? El zice ca nu... ca pentru el s-a terminat totul si nu va mai ptea fi nimic (asa cum spune el vor fi Dl. capitan si Dna. maistru - atat si nimic mai mult).
Deasemenea ma mai framanta o chestie: Ea se va retrage asa fara sa aibe nicio pozitie? Eu cred ca in general persoana care este data la o parte se agata de to ce poate ca sa salveze ceva. El spune ca tot timpul a avertizat-o a nu are ce sa-i ofere, dar ea a spus ca se multumeste sa se vada la serviciu si asa cand reusea el sa fure o ora doua o data la 2 -3 saptamani. Mie una imi e imposibil sa cred ca o femeie normala, la 25 de ani poate sa se multumeasca doar cu atat si ca nu visa ca noi sa ne despartim...
Eu am numarul ei de telefon si o pot suna sau o pot gasi oricum, dar nu stiu daca are vreun rost sa stau de vorba cu ea ca sa-i aflu pozitia (ma rog, ma roade si curiozitatea de a o vedea cum arata), dar oare e cazul sa ma cobor la nivelul asta? Voi ce a-ti face in locul meu? Sper sa ma ajutati ca eu sunt intr-o ceata totala.
Multumesc mult pentru sfaturi!
Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns si m-au incurajat. Ideea e ca nu cred ca el va mai incerca ceva vis a vis de aceasta tipa. Dupa cum a reactionat cand a aflat ca vreau sa plec...ideea este alta: Ramane cu mine sau cu copii? daca nu ar fi fost copii, familia lui, care nu stie, dar care are principii solide ar fi ramas tot cu mine? Nu vreau nici in ruptul capului sa ramanem impreuna de fatada iar el sa fie cu sufletul si gandul la ea. El spune ca nu a reusit pana acum sa se desparta de ea pentru ca a fost prea slab si nu a stiut cum sa-i spuna ei asta (dar oare e asa), dar acum a inteles ca ne poate pierde si nu are rost. Mi-a mai spus ca daca eu plec, el nu se va duce la ea ci va face tot posibilul sa ne recucereasca. Dupa atatea minciuni, nu stiu exact ce sa mai cred... Acum vrea sa se mute de la locul de munca, chiar sa ne mutam in Bucuresti (sustine el ca ar fi mai bine profesional si pentru el si pentru mine (eu totusi lucrez aici la o companie mare si sunt bine platita - castig cam cat el)). Oare in spatele acestei mutari nu se afla frica lui ca nu va putea rezista tentatiei? El zice ca nu... ca pentru el s-a terminat totul si nu va mai ptea fi nimic (asa cum spune el vor fi Dl. capitan si Dna. maistru - atat si nimic mai mult).
Deasemenea ma mai framanta o chestie: Ea se va retrage asa fara sa aibe nicio pozitie? Eu cred ca in general persoana care este data la o parte se agata de to ce poate ca sa salveze ceva. El spune ca tot timpul a avertizat-o a nu are ce sa-i ofere, dar ea a spus ca se multumeste sa se vada la serviciu si asa cand reusea el sa fure o ora doua o data la 2 -3 saptamani. Mie una imi e imposibil sa cred ca o femeie normala, la 25 de ani poate sa se multumeasca doar cu atat si ca nu visa ca noi sa ne despartim...
Eu am numarul ei de telefon si o pot suna sau o pot gasi oricum, dar nu stiu daca are vreun rost sa stau de vorba cu ea ca sa-i aflu pozitia (ma rog, ma roade si curiozitatea de a o vedea cum arata), dar oare e cazul sa ma cobor la nivelul asta? Voi ce a-ti face in locul meu? Sper sa ma ajutati ca eu sunt intr-o ceata totala.
Multumesc mult pentru sfaturi!
QUOTE(maruta @ Dec 5 2008, 11:16 AM) 
Draga Clauce,
Imi pare rau pentru ca a trebuit sa treci prin asa ceva, dar am sa-ti spun ceva ce s-a intamplat si in relatia cu sotul meu si care ne-a intarit casnicia si ne-a facut si pe noi mai puternici.
Acum 7 ani sotul meu a avut o relatie tot cu o colega de serviciu, eu am simtit ca este ceva in neregula si pana la urma am si aflat si i-am cerut explicatii. A fost foarte greu sa accept ca ma inseala, insa mi-am zis ca trebuie sa gandesc la rece, astfel de colege de serviciu vor aparea tot timpul iar eu trebuie sa fac ceva ca el sa ramana sotul meu fara sa mai trecem prin astfel de momente. Am discutat indelulg si am hotarat sa trec peste acest eveniment, sa-i mai dau o sansa si nu-mi pare rau. Acum suntem tot impreuna, avem un bebe care va veni pe lume luna aceasta si suntem mai mult decat fericiti. Eu cred ca si pentru el a fost o lectie de viata si a inteles ca nu poate face asa ceva familiei noastre, ca este pacat ca pentru o aventura sa isi piarda familia. Insa trebuie sa fi si tu foarte stapana pe tine, sa discuti calm pentru ca daca esti calma il vei face sa iti spuna tot, iar daca iti spune tot vei sti cum sa il pui la punct.
Cu siguranta trebuie sa faci cum simti si cum te indeamna inima, trebuie sa iti asumi aceasta impacare daca va exista si sa faci in asa fel incat sa nu mai recidiveze nici intamplarea, nici discutia.
Iti doresc succes si sunt sigura ca vei lua cea mai buna hotarare. Copii sunt cei mai importanti in viata ta.
Imi pare rau pentru ca a trebuit sa treci prin asa ceva, dar am sa-ti spun ceva ce s-a intamplat si in relatia cu sotul meu si care ne-a intarit casnicia si ne-a facut si pe noi mai puternici.
Acum 7 ani sotul meu a avut o relatie tot cu o colega de serviciu, eu am simtit ca este ceva in neregula si pana la urma am si aflat si i-am cerut explicatii. A fost foarte greu sa accept ca ma inseala, insa mi-am zis ca trebuie sa gandesc la rece, astfel de colege de serviciu vor aparea tot timpul iar eu trebuie sa fac ceva ca el sa ramana sotul meu fara sa mai trecem prin astfel de momente. Am discutat indelulg si am hotarat sa trec peste acest eveniment, sa-i mai dau o sansa si nu-mi pare rau. Acum suntem tot impreuna, avem un bebe care va veni pe lume luna aceasta si suntem mai mult decat fericiti. Eu cred ca si pentru el a fost o lectie de viata si a inteles ca nu poate face asa ceva familiei noastre, ca este pacat ca pentru o aventura sa isi piarda familia. Insa trebuie sa fi si tu foarte stapana pe tine, sa discuti calm pentru ca daca esti calma il vei face sa iti spuna tot, iar daca iti spune tot vei sti cum sa il pui la punct.
Cu siguranta trebuie sa faci cum simti si cum te indeamna inima, trebuie sa iti asumi aceasta impacare daca va exista si sa faci in asa fel incat sa nu mai recidiveze nici intamplarea, nici discutia.
Iti doresc succes si sunt sigura ca vei lua cea mai buna hotarare. Copii sunt cei mai importanti in viata ta.
draga, clauce, imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci peste asa ceva...sincer nu stiu ce sfat sa iti dau insa daca as fi in locul tau cred ca i-as mai acorda o sansa...poate gandind la rece totul pare mai usor...tu fiind in situatie imi inchipui ca ti-e greu...subiectul acesta cu inselatul a fost indelung dezbatut aici pe forum, daca vrei citeste topicul si vei vedea cam care sunt parerile noastre, ale fetelor de pe forum...
eu sunt de parere ca orice om e supus greselii si merita iertat, merita o a doua sansa...daca el vrea sa va mutati inseamna ca vrea sa lase in urma trecutul, nu neaparat doar pt ca nu ar fi in stare sa ii spuna acelei femei "nu"...vrea sa fie cu tine...ea a fost o aventura, dar dragostea lui esti tu, altfel nu cred ca ar fi ramas cu tine iubind-o pe ea...trebuie sa va reinventati relatia...parerea mea
cat despre faptul de a o suna..hhmm..ce crezi ca vei castiga...va fio ea satisfacuta de faptul ca tu suferi si atat...nu cred ca merita...pastreaza-ti demnitatea si asa ii vei arata ca tu esti doamna, ea e doar amanta...o aventura...atat...
nu stiu cat de mult te-a ajutat ce ti-am scris...sper totusi ca macar cat de cat sa iti fie de ajutor... 
eu sunt de parere ca orice om e supus greselii si merita iertat, merita o a doua sansa...daca el vrea sa va mutati inseamna ca vrea sa lase in urma trecutul, nu neaparat doar pt ca nu ar fi in stare sa ii spuna acelei femei "nu"...vrea sa fie cu tine...ea a fost o aventura, dar dragostea lui esti tu, altfel nu cred ca ar fi ramas cu tine iubind-o pe ea...trebuie sa va reinventati relatia...parerea mea
cat despre faptul de a o suna..hhmm..ce crezi ca vei castiga...va fio ea satisfacuta de faptul ca tu suferi si atat...nu cred ca merita...pastreaza-ti demnitatea si asa ii vei arata ca tu esti doamna, ea e doar amanta...o aventura...atat...
nu stiu cat de mult te-a ajutat ce ti-am scris...sper totusi ca macar cat de cat sa iti fie de ajutor...
Draga mea nu stiu daca sfatul meu este unul potrivit, ce pot sa-ti spun este ca parintii mei au divortat din cauza faptului ca tatal meu avea si alte femei...iar eu ca si copil am suferit enorm..poate daca ai mei nu divortau aveam alt viitor, tata s-a recasatorit si automat banii lui au fost impartiti cu alta femeie, bani care mi se cuveneau mie ca si copil al sau, nu mai zic de suferinta provocata de lipsa tatalui. Eu consider ca atata vreme cat sotul tau este un tata bun pentru copii lui, ar trebui sa faci acest compromis de dragul copiilor, ei sunt nevinovati si orice sacrificiu merita facut de dragul lor, daca tatal lor ii neglijeaza pentru acea femeie, nu merita sa-l pastrezi ca sot...te pup
draga mea,....poate nu sunt in masura sa iti dau un sfat,cele care ma cunosc stiu de ce....
dar omul acela te iubeste si nu vrea sa te piarda, parerea mea este sa fii langa el, nu contra lui, si impreuna veti reusi sa va recladiti fericirea...am fost inselata, tradata...mintita.....si am iertat si e langa mine si azi dupa 7 ani, si nu am nici cea mai mica indoiala ca nu vor ramane lucrurile asa....
la inceputul relatiei noastre, el tocmai iesise dintr-o relatie,.....cu o femeie care il conducea psihic...ca deah...era psiholoaga...si a avut multe rataciri, ...pana sa inteleaga ca se juca cu sufletul si mintea lui....
iarta si lupta alaturi de el, un barbat nu sta langa o femeie pt copii, crede ma, o femeie e capabila de acest sacrificiu, dar un barbat NICIODATA....
dar omul acela te iubeste si nu vrea sa te piarda, parerea mea este sa fii langa el, nu contra lui, si impreuna veti reusi sa va recladiti fericirea...am fost inselata, tradata...mintita.....si am iertat si e langa mine si azi dupa 7 ani, si nu am nici cea mai mica indoiala ca nu vor ramane lucrurile asa....
la inceputul relatiei noastre, el tocmai iesise dintr-o relatie,.....cu o femeie care il conducea psihic...ca deah...era psiholoaga...si a avut multe rataciri, ...pana sa inteleaga ca se juca cu sufletul si mintea lui....
iarta si lupta alaturi de el, un barbat nu sta langa o femeie pt copii, crede ma, o femeie e capabila de acest sacrificiu, dar un barbat NICIODATA....
Si eu am fost inselata...Relatia a inceput cand eram insarcinata in 8 luni si s-a terminat cand Mathias avea 3 luni. In tot acest timp s-au vazut face to face de 4 ori (ea nu era din acelasi oras, ci de la vreo 300 si ceva de km departare). De vorbit...vorbeau in fiecare zi. S-au cunoscut pe net. Povestea e lunga, dar eu am vorbit cu tipa respectiva la telefon, dar de vazut, nu ne-am vazut niciodata. Eu am intrat pe fir cand ea devenise insistenta deoarece el incerca sa rupa relatia. Si atunci...ea m-a sunat si mi-a spus totul, mi-a trimis poze pe mail...etc. Bineinteles ca el nega absolut tot, zicea ca ea e nebuna. Dar cand a vazut pozele, nu a mai avut ce sa zica. Primul impuls a fost sa divortez. Am si stat separati o perioada. Dar, m-am gandit la copii, Miruna era si este foarte atasata de tatal ei si...am hotarat sa ii mai dau o sansa. Daca am facut bine sau nu...timpul va decide. Oricum, acum tine foarte mult la familia noastra, si-a luat chiar 2 job-uri sa nu duca copiii lipsa de nimic (pe cat posibil). Acum sunt insarcinata cu bebe 3 si el vrea bebelusul, a fost foarte incantat cand i-am aratat testul.
Despre aventura...zice ca a fost o ratacire, ca eu, fiind insarcinata, cu inca un copil de 3 ani si jumatate si cu un serviciu super solicitant, nu ii mai dadeam atentie si eram rece cu el. Si de aceea a cautat in alta parte ceea ce nu avea acasa. Ma rog...asta ca sa se scuze probabil...
Acum, tu faci cum te indeamna inima si instinctul. Deocamdata mie nu imi pare rau ca l-am iertat. Daca se va mai intampla si a doua oara...fii sigura ca nu voi mai trece cu vederea. Si am toate antenele deschise...voi stii sigur daca va mai calca stramb a doua oara.
Te pup si iti doresc multa putere!
Despre aventura...zice ca a fost o ratacire, ca eu, fiind insarcinata, cu inca un copil de 3 ani si jumatate si cu un serviciu super solicitant, nu ii mai dadeam atentie si eram rece cu el. Si de aceea a cautat in alta parte ceea ce nu avea acasa. Ma rog...asta ca sa se scuze probabil...
Acum, tu faci cum te indeamna inima si instinctul. Deocamdata mie nu imi pare rau ca l-am iertat. Daca se va mai intampla si a doua oara...fii sigura ca nu voi mai trece cu vederea. Si am toate antenele deschise...voi stii sigur daca va mai calca stramb a doua oara.
Te pup si iti doresc multa putere!
QUOTE(mirumati @ Dec 5 2008, 06:31 PM)
Si eu am fost inselata...Relatia a inceput cand eram insarcinata in 8 luni si s-a terminat cand Mathias avea 3 luni. In tot acest timp s-au vazut face to face de 4 ori (ea nu era din acelasi oras, ci de la vreo 300 si ceva de km departare). De vorbit...vorbeau in fiecare zi. S-au cunoscut pe net. Povestea e lunga, dar eu am vorbit cu tipa respectiva la telefon, dar de vazut, nu ne-am vazut niciodata. Eu am intrat pe fir cand ea devenise insistenta deoarece el incerca sa rupa relatia. Si atunci...ea m-a sunat si mi-a spus totul, mi-a trimis poze pe mail...etc. Bineinteles ca el nega absolut tot, zicea ca ea e nebuna. Dar cand a vazut pozele, nu a mai avut ce sa zica. Primul impuls a fost sa divortez. Am si stat separati o perioada. Dar, m-am gandit la copii, Miruna era si este foarte atasata de tatal ei si...am hotarat sa ii mai dau o sansa. Daca am facut bine sau nu...timpul va decide. Oricum, acum tine foarte mult la familia noastra, si-a luat chiar 2 job-uri sa nu duca copiii lipsa de nimic (pe cat posibil). Acum sunt insarcinata cu bebe 3 si el vrea bebelusul, a fost foarte incantat cand i-am aratat testul.
Despre aventura...zice ca a fost o ratacire, ca eu, fiind insarcinata, cu inca un copil de 3 ani si jumatate si cu un serviciu super solicitant, nu ii mai dadeam atentie si eram rece cu el. Si de aceea a cautat in alta parte ceea ce nu avea acasa. Ma rog...asta ca sa se scuze probabil...
Acum, tu faci cum te indeamna inima si instinctul. Deocamdata mie nu imi pare rau ca l-am iertat. Daca se va mai intampla si a doua oara...fii sigura ca nu voi mai trece cu vederea. Si am toate antenele deschise...voi stii sigur daca va mai calca stramb a doua oara.
Te pup si iti doresc multa putere!
Despre aventura...zice ca a fost o ratacire, ca eu, fiind insarcinata, cu inca un copil de 3 ani si jumatate si cu un serviciu super solicitant, nu ii mai dadeam atentie si eram rece cu el. Si de aceea a cautat in alta parte ceea ce nu avea acasa. Ma rog...asta ca sa se scuze probabil...
Acum, tu faci cum te indeamna inima si instinctul. Deocamdata mie nu imi pare rau ca l-am iertat. Daca se va mai intampla si a doua oara...fii sigura ca nu voi mai trece cu vederea. Si am toate antenele deschise...voi stii sigur daca va mai calca stramb a doua oara.
Te pup si iti doresc multa putere!
Sa inteleg ca e posibil ca ea sa mai incerce sa tina de legatura? Ce pot face in cazul asta?
QUOTE(Clauce @ Dec 6 2008, 01:19 AM)
Sa inteleg ca e posibil ca ea sa mai incerce sa tina de legatura? Ce pot face in cazul asta?
Daca ea se tine in continuare de capul lui...doar el trebuie sa fie cel care rupe orice legatura. Daca el e destul de puternic si isi iubeste familia mai presus de orice...atunci va pune capat. Dar atunci cand lucreaza in acelasi birou...nu stiu cum va face asta. Cel mai bine ar fi sa se mute de acolo cat mai repede.
offf... imi pare nespus de rau pt ce citesc... fetelor.. capul sus... trebuie sa fiti tari si sa luptati pt fam voastra. si eu am trait o pov ff urata, insa e vb de mama si tata.. urat....
iubta mea... poate k sotul tau simtea nevoia de ceva "proaspat", ceva ce de la tine nu putea obtine fiind insarcinata in 8 luni. nush zik si eu... subscriu tot ce-au zis fetele mai sus "el este sing ce trebuie sa puna capat ispitelor de isi vrea fam intreaga si unita".... nu cred k exista femeie pe lume neinselata, ia-o k pe o experienta urata, un cosmar kre a trecut si fi optimista.... la urmatorul pas gresit... fa-i bagajul.... desi nu cred si sper sa nu mai fie vb de asa ceva... multa bafta, sa te ajute bunul Dumnezeu si sa-ti dea incredere in tine, minte luminata sa poti vedea lucrurile asa cum trebuie, sanatate k ai nevoie mai mult k de orice... si iubire din partea lui ....
iubta mea... poate k sotul tau simtea nevoia de ceva "proaspat", ceva ce de la tine nu putea obtine fiind insarcinata in 8 luni. nush zik si eu... subscriu tot ce-au zis fetele mai sus "el este sing ce trebuie sa puna capat ispitelor de isi vrea fam intreaga si unita".... nu cred k exista femeie pe lume neinselata, ia-o k pe o experienta urata, un cosmar kre a trecut si fi optimista.... la urmatorul pas gresit... fa-i bagajul.... desi nu cred si sper sa nu mai fie vb de asa ceva... multa bafta, sa te ajute bunul Dumnezeu si sa-ti dea incredere in tine, minte luminata sa poti vedea lucrurile asa cum trebuie, sanatate k ai nevoie mai mult k de orice... si iubire din partea lui ....
QUOTE(Clauce @ Dec 5 2008, 10:05 AM)
Salutare!
Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns si m-au incurajat. Ideea e ca nu cred ca el va mai incerca ceva vis a vis de aceasta tipa. Dupa cum a reactionat cand a aflat ca vreau sa plec...ideea este alta: Ramane cu mine sau cu copii? daca nu ar fi fost copii, familia lui, care nu stie, dar care are principii solide ar fi ramas tot cu mine? Nu vreau nici in ruptul capului sa ramanem impreuna de fatada iar el sa fie cu sufletul si gandul la ea. El spune ca nu a reusit pana acum sa se desparta de ea pentru ca a fost prea slab si nu a stiut cum sa-i spuna ei asta (dar oare e asa), dar acum a inteles ca ne poate pierde si nu are rost. Mi-a mai spus ca daca eu plec, el nu se va duce la ea ci va face tot posibilul sa ne recucereasca. Dupa atatea minciuni, nu stiu exact ce sa mai cred... Acum vrea sa se mute de la locul de munca, chiar sa ne mutam in Bucuresti (sustine el ca ar fi mai bine profesional si pentru el si pentru mine (eu totusi lucrez aici la o companie mare si sunt bine platita - castig cam cat el)). Oare in spatele acestei mutari nu se afla frica lui ca nu va putea rezista tentatiei? El zice ca nu... ca pentru el s-a terminat totul si nu va mai ptea fi nimic (asa cum spune el vor fi Dl. capitan si Dna. maistru - atat si nimic mai mult).
Deasemenea ma mai framanta o chestie: Ea se va retrage asa fara sa aibe nicio pozitie? Eu cred ca in general persoana care este data la o parte se agata de to ce poate ca sa salveze ceva. El spune ca tot timpul a avertizat-o a nu are ce sa-i ofere, dar ea a spus ca se multumeste sa se vada la serviciu si asa cand reusea el sa fure o ora doua o data la 2 -3 saptamani. Mie una imi e imposibil sa cred ca o femeie normala, la 25 de ani poate sa se multumeasca doar cu atat si ca nu visa ca noi sa ne despartim...
Eu am numarul ei de telefon si o pot suna sau o pot gasi oricum, dar nu stiu daca are vreun rost sa stau de vorba cu ea ca sa-i aflu pozitia (ma rog, ma roade si curiozitatea de a o vedea cum arata), dar oare e cazul sa ma cobor la nivelul asta? Voi ce a-ti face in locul meu? Sper sa ma ajutati ca eu sunt intr-o ceata totala.
Multumesc mult pentru sfaturi!
Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns si m-au incurajat. Ideea e ca nu cred ca el va mai incerca ceva vis a vis de aceasta tipa. Dupa cum a reactionat cand a aflat ca vreau sa plec...ideea este alta: Ramane cu mine sau cu copii? daca nu ar fi fost copii, familia lui, care nu stie, dar care are principii solide ar fi ramas tot cu mine? Nu vreau nici in ruptul capului sa ramanem impreuna de fatada iar el sa fie cu sufletul si gandul la ea. El spune ca nu a reusit pana acum sa se desparta de ea pentru ca a fost prea slab si nu a stiut cum sa-i spuna ei asta (dar oare e asa), dar acum a inteles ca ne poate pierde si nu are rost. Mi-a mai spus ca daca eu plec, el nu se va duce la ea ci va face tot posibilul sa ne recucereasca. Dupa atatea minciuni, nu stiu exact ce sa mai cred... Acum vrea sa se mute de la locul de munca, chiar sa ne mutam in Bucuresti (sustine el ca ar fi mai bine profesional si pentru el si pentru mine (eu totusi lucrez aici la o companie mare si sunt bine platita - castig cam cat el)). Oare in spatele acestei mutari nu se afla frica lui ca nu va putea rezista tentatiei? El zice ca nu... ca pentru el s-a terminat totul si nu va mai ptea fi nimic (asa cum spune el vor fi Dl. capitan si Dna. maistru - atat si nimic mai mult).
Deasemenea ma mai framanta o chestie: Ea se va retrage asa fara sa aibe nicio pozitie? Eu cred ca in general persoana care este data la o parte se agata de to ce poate ca sa salveze ceva. El spune ca tot timpul a avertizat-o a nu are ce sa-i ofere, dar ea a spus ca se multumeste sa se vada la serviciu si asa cand reusea el sa fure o ora doua o data la 2 -3 saptamani. Mie una imi e imposibil sa cred ca o femeie normala, la 25 de ani poate sa se multumeasca doar cu atat si ca nu visa ca noi sa ne despartim...
Eu am numarul ei de telefon si o pot suna sau o pot gasi oricum, dar nu stiu daca are vreun rost sa stau de vorba cu ea ca sa-i aflu pozitia (ma rog, ma roade si curiozitatea de a o vedea cum arata), dar oare e cazul sa ma cobor la nivelul asta? Voi ce a-ti face in locul meu? Sper sa ma ajutati ca eu sunt intr-o ceata totala.
Multumesc mult pentru sfaturi!
nu te cobori s-o suni, ar fi foarte satisfacuta, da-ti seama...tatal meu a fost un barbat fain, i se spunea "radu cel frumos" in tinerete
; mi-amintesc ca eram mica si-a sunat una la maica-mea c-o fi c-o pati iar maica-mea i-a spus sec: doamna, nu am ce discuta cu dumneata, eu discut cu barbatul meu ! si i-a inchis gura...fusesera doar birfe atunci, din fericire, era o "binevoitoare" care sa-l pirasca...
din pacate si eu am trecut printr-o incercare de acest gen cu diferenta ca nu existau copii si nici nu eram casatoriti(o situatie oarecum mai simpla decat a voastra)
eu am sunat-o pentru ca nu m-am putut abtine ,dar nu eram la prima conversatie pentru ca devenise insistenta si il suna in afara programului(tot la serviciu sa-u cunoscut)
un amanunt important :era casatorita,
el incerca tot felul de scuze dar nu prea ii reusea
ideea este ca am iertat dar nu am uitat.
acum suntem casatoriti avem 2 baietei unul de 4 ani si piticul de 1 an.
a fost prima si ultima data cand a facut asa ceva,asa ca nu ai nici un motiv ca sa nu speri si tu ca nu se va repeta.
trebuiesa gandesti la rece si sa iei absolut tot in calcul.
eu zic sa il ierti ,dar sa ramai vigilenta un timp sa-r putea sa merite efortul.
te pup si iti doresc numai bine
eu am sunat-o pentru ca nu m-am putut abtine ,dar nu eram la prima conversatie pentru ca devenise insistenta si il suna in afara programului(tot la serviciu sa-u cunoscut)
un amanunt important :era casatorita,
el incerca tot felul de scuze dar nu prea ii reusea
ideea este ca am iertat dar nu am uitat.
acum suntem casatoriti avem 2 baietei unul de 4 ani si piticul de 1 an.
a fost prima si ultima data cand a facut asa ceva,asa ca nu ai nici un motiv ca sa nu speri si tu ca nu se va repeta.
trebuiesa gandesti la rece si sa iei absolut tot in calcul.
eu zic sa il ierti ,dar sa ramai vigilenta un timp sa-r putea sa merite efortul.
te pup si iti doresc numai bine
Salutare!
Dupa lungi discutii si cantariri pro si contra am ajuns la concluzia ca nu ar fi bine sa ne mutam la Bucuresti. Ar fi foarte greu sa vindem aici, sa cumparam acolo, sa mutam copii...fata de 5 luni jumate sta cu mama...acolo ar trebui sa gasesc bona...aici am un serviciu bun, foarte bine platit... A ramas ca dupa sarbatori (pentru ca s-a facut programarea si nu se mai poate schimba nimic) sa se mute pe alta tura si astfel sa nu se mai intalneasca. Nu stiu daca e buna decizia, dar ma gandesc totusi ca nici fuga nu-i o solutie.
Dupa lungi discutii si cantariri pro si contra am ajuns la concluzia ca nu ar fi bine sa ne mutam la Bucuresti. Ar fi foarte greu sa vindem aici, sa cumparam acolo, sa mutam copii...fata de 5 luni jumate sta cu mama...acolo ar trebui sa gasesc bona...aici am un serviciu bun, foarte bine platit... A ramas ca dupa sarbatori (pentru ca s-a facut programarea si nu se mai poate schimba nimic) sa se mute pe alta tura si astfel sa nu se mai intalneasca. Nu stiu daca e buna decizia, dar ma gandesc totusi ca nici fuga nu-i o solutie.
Buna!
Citeam ce ai scris tu despre ce ti s-a intamplat si cred ca multe femei au trecut prin asemenea situatii, este foarte neplacut sa afli ca ai fost inselata... Detest femeile care distrug casnicii..... E dureros sa afli ca barbatul pe care il iubesti si in care ai avut mereu incredere te-a inselat, dar tu trebuie sa decizi daca vrei sa mai ramai cu acest barbat in continuare sau nu. Daca tu te hotarasti sa ramai cu el si sa-l ierti atunci insista sa isi schimbe locul de munca, sa nu se mai vada cu acea femeie. Incearca mereu sa-l surprinzi cu ceva nou, sa il faci sa se simta meeu atras de tine, sa faci in asa fel ca atunci cand el vine acasa sa gaseasca o familie fericita, sa inteleaga ca familia lui e mai presus ca orice si ca locul lui e langa voi
Iti doresc multa sanatate tie si familiei tale! Sarbatori fericite! Mult curaj!
Citeam ce ai scris tu despre ce ti s-a intamplat si cred ca multe femei au trecut prin asemenea situatii, este foarte neplacut sa afli ca ai fost inselata... Detest femeile care distrug casnicii..... E dureros sa afli ca barbatul pe care il iubesti si in care ai avut mereu incredere te-a inselat, dar tu trebuie sa decizi daca vrei sa mai ramai cu acest barbat in continuare sau nu. Daca tu te hotarasti sa ramai cu el si sa-l ierti atunci insista sa isi schimbe locul de munca, sa nu se mai vada cu acea femeie. Incearca mereu sa-l surprinzi cu ceva nou, sa il faci sa se simta meeu atras de tine, sa faci in asa fel ca atunci cand el vine acasa sa gaseasca o familie fericita, sa inteleaga ca familia lui e mai presus ca orice si ca locul lui e langa voi
Iti doresc multa sanatate tie si familiei tale! Sarbatori fericite! Mult curaj!
Este foarte usor sa dai sfaturi,dar la noi in Maramures se zice:Ca cine iti da sfatul nu iti da si colacul";eu iti doresc din suflet ca bunul DD sa te lumineze!Isus a venit in lume pt noi toti ;si El ne a iertat !NOI DE CE SA NU IERTAM!
QUOTE(Clauce @ Dec 7 2008, 08:35 PM)
Salutare!
Dupa lungi discutii si cantariri pro si contra am ajuns la concluzia ca nu ar fi bine sa ne mutam la Bucuresti. Ar fi foarte greu sa vindem aici, sa cumparam acolo, sa mutam copii...fata de 5 luni jumate sta cu mama...acolo ar trebui sa gasesc bona...aici am un serviciu bun, foarte bine platit... A ramas ca dupa sarbatori (pentru ca s-a facut programarea si nu se mai poate schimba nimic) sa se mute pe alta tura si astfel sa nu se mai intalneasca. Nu stiu daca e buna decizia, dar ma gandesc totusi ca nici fuga nu-i o solutie.
Dupa lungi discutii si cantariri pro si contra am ajuns la concluzia ca nu ar fi bine sa ne mutam la Bucuresti. Ar fi foarte greu sa vindem aici, sa cumparam acolo, sa mutam copii...fata de 5 luni jumate sta cu mama...acolo ar trebui sa gasesc bona...aici am un serviciu bun, foarte bine platit... A ramas ca dupa sarbatori (pentru ca s-a facut programarea si nu se mai poate schimba nimic) sa se mute pe alta tura si astfel sa nu se mai intalneasca. Nu stiu daca e buna decizia, dar ma gandesc totusi ca nici fuga nu-i o solutie.
Salutare!
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
QUOTE(Clauce @ Dec 9 2008, 08:11 AM)
Salutare!
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
Clauce te admir...esti o curajoasa...putini sunt cei ce pot face ca tine...sper sa nu te dezamageasca si sa aveti o casnicie normala...asa cum o si meriti..iti tin pumnii...
QUOTE(Clauce @ Dec 9 2008, 10:11 AM)
Salutare!
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
te felicit pt curajul si puterea ta de a ierta, si iti doresc din tot sufletl sa fiti fericiti impreuna!
QUOTE(Clauce @ Dec 9 2008, 07:11 AM)
Salutare!
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
felicitari pentru alegerea facuta.va doresc numai bine si sarbatori fericite.
va rezista ai incredere.
imi pare rau pentru ce sa intamplat dar sa speram ca totul va fii bine si totul va decurge normal daca vrei si poti da un vot pt ingerasul asta mic [url="http://www.utilecopii.ro/copilul-anului/participant.asp?id=714
imi pare sincer rau pt tot ce sa intamplat dar si relatia mea este tot in genu la a ta dar am stat pt copii asta conteaza cel mai mult in viata daca poti da te rog un vot pentru ingerasu asta mic http://www.utilecopii.ro/copilul-anului/pa...pant.asp?id=714
QUOTE(Clauce @ Dec 9 2008, 10:11 AM)
Salutare!
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, fie cu sfaturi, fie doar citind. Am hotarat sa ii mai dau o sansa si vad ca sotul meu se poarta minunat cu mine si copii (nici inainte nu era total diferit, numai ca intre noi se simteau oaresce tensiuni). Nu pot sa spun ca nu ma mai gandesc la ce a facut si la faptul ca nu meritam asa ceva, dar cred ca putem merge mai departe si sa consideram acest fapt ca o revigorare a relatiei noastre, intru-cat parca datorita atentiei maxime pe care o acordam copiilor uitam deseori de noi. Voi ma trece printr-o perioada grea intre 23.12.2008 - 01.01.2009 cand se intoarce la munca si inca nu-si poate schimba tura (toata lumea si-a facut planurile functie de tura in care pica), dar ca sa zic asa va fi o incercare si pentru el: "fata in fata cu ispita". Sper sa iasa bine pana la urma...cred ca cel mai mult m-ar durea faptul ca eu i-am acordat incredere iar el nu a stiut sa pretuiasca acest lucru; pentru ca daca ar mai incerca ceva inseamna ca nu ma merita.
Buna,
Ma bucur pentru hotararea pe care ai luat-o. Trebuie sa ii mai dai o sansa si ai sa vezi ca o sa fie bine. Sa aveti sarbatori fericite si sa nu iti para rau nici o clipa!
Va pup
buna,stiu ca e greu sa traiesti cu sentimentu asta...ma bucur ca totu sa rezolvat,numai bine pooooop.
Draga mea Clauce, stiu exact prin ce treci... din pacate si eu am fost ina ceeasi situatie(aproximativ ) .
in 2005 am gasit in telefonul lui un mesaj de la o colega de serviciu " i miss you "... dupa care au urmat discutii, explicatii, confuntari cu individa(maritata si cu un copil) .mai ales ca o cunosteam din copilarie si pe ea si parintii ei .... nu stiu daca a avut el ceva cu ea sau ea cu el ... in sfarsit totul a trecut . In 2007 el a plecat in Afganistan (militar ca si al tau) si s-a intors in mai 2008 cand am avut parte de cea ma mare si ma urata surpriza din viata mea : am gasit in calculatorul lui niste mailuri pe care i le trimisese unei americance, cu care fusese acolo, prin care isi exprima sentimentele, ceva de genul "fluturasi, ma simt ca un adolescent indragostit, noul meu id de mess"(facut doar pt ea ca eu sa nu bag de seama) . Nu iti imaginezi ce scandal a izbucnit, .ce discutii si se framatari (care drept sa spun nici acum nu au trecut) . Dar vorba lui CIA, FBI si KGB sunt mici copii pe langa mine .. Nu se astepta ca eu sa ma pricep la calculator asa de bine ... A sustinut tot timpul ca nu a avut nimic cu ea, ca totul a fost o gluma , ca din plictiseala a trimis acele mesaje ...
in 2005 am gasit in telefonul lui un mesaj de la o colega de serviciu " i miss you "... dupa care au urmat discutii, explicatii, confuntari cu individa(maritata si cu un copil) .mai ales ca o cunosteam din copilarie si pe ea si parintii ei .... nu stiu daca a avut el ceva cu ea sau ea cu el ... in sfarsit totul a trecut . In 2007 el a plecat in Afganistan (militar ca si al tau) si s-a intors in mai 2008 cand am avut parte de cea ma mare si ma urata surpriza din viata mea : am gasit in calculatorul lui niste mailuri pe care i le trimisese unei americance, cu care fusese acolo, prin care isi exprima sentimentele, ceva de genul "fluturasi, ma simt ca un adolescent indragostit, noul meu id de mess"(facut doar pt ea ca eu sa nu bag de seama) . Nu iti imaginezi ce scandal a izbucnit, .ce discutii si se framatari (care drept sa spun nici acum nu au trecut) . Dar vorba lui CIA, FBI si KGB sunt mici copii pe langa mine .. Nu se astepta ca eu sa ma pricep la calculator asa de bine ... A sustinut tot timpul ca nu a avut nimic cu ea, ca totul a fost o gluma , ca din plictiseala a trimis acele mesaje ...
Dupa ceva vreo doua luni, timp in care el nu a mai folosit netul, a intrat iar si a gasit niste mailuri de la tipa respectiva care probabil dupa ce a vazut ca el nu ii mai raspunde la mesajele de pe id-ul nou, i-a trimis pe cel vechi , cel "oficial" . Atunci, el i-a trimis un mail prin care ii cerea sa il lase in pace, ca totul a fost doar o gluma, ca de fapt nu a vrut nimic serios de la ea...ca vrea sa isi vada de viata lui alaturi de mine si de copilul nostru (care are 7 ani) De atunci .....baiat cuminte ! Asa ca fii tare ! dar in acelasi timp fii vigilenta ! Succes !
QUOTE(Clauce @ Dec 4 2008, 11:12 AM)
Salutare!
Sper ca nu v-am plictisit si mai ales sper sa beneficiez de incurajarile si sfaturile voastre.
Sper ca nu v-am plictisit si mai ales sper sa beneficiez de incurajarile si sfaturile voastre.
Clauce am citit si m-am pus in situatia ta....eu nu as accepta asa ceva - chiar si 10 copii sa avem;
Am acceptat cu chiu cu vai cateva situatii (vreo 3-4) de violenta fizica si verbala, dar asa ceva i-am spus de la inceput, ca daca aflu nu e loc de intoarcere!
Gandeste-te bine ca o data ce a calcat stramb sigur o va mai face, cu toata parerea de rau iti spun...
Daca nu stai in situatia lui materiala nu te lasa, stiu ca te gandesti la copii, dar am rude care sufera de cca 20 de ani pt copii, iar copii cand au crescut i-au spus ca pt ea nu a plecat nu pt ei, si nu e singurul caz....Intotdeauna copii te condamna - indiferent de situatie.
In cazul tau nu afost doar o greseala, o ispita si atat, faptul ca a durat mai mult timp inseamna o greaseala enorma, inseamna sentimente ....
Iarta-ma daca gresesc dar gandeste-te bine si continua doar daca merita cu adevarat, altfel toata viata te vei gandi ca te minte si ca te inseala!
te pup si sa fiti sanatosi si tu si copii....
vad ca m-am bagat in seama mult mai tarziu de la data faptelor, mii de scuze.
sunt curioasa draga Clauce cum decurge relatia voastra in prezent....Daca a mai gresit fata de tine!
sunt curioasa draga Clauce cum decurge relatia voastra in prezent....Daca a mai gresit fata de tine!
QUOTE(banana @ Apr 30 2009, 09:19 AM)
Dupa ceva vreo doua luni, timp in care el nu a mai folosit netul, a intrat iar si a gasit niste mailuri de la tipa respectiva care probabil dupa ce a vazut ca el nu ii mai raspunde la mesajele de pe id-ul nou, i-a trimis pe cel vechi , cel "oficial" . Atunci, el i-a trimis un mail prin care ii cerea sa il lase in pace, ca totul a fost doar o gluma, ca de fapt nu a vrut nimic serios de la ea...ca vrea sa isi vada de viata lui alaturi de mine si de copilul nostru (care are 7 ani) De atunci .....baiat cuminte ! Asa ca fii tare ! dar in acelasi timp fii vigilenta ! Succes !
Te admir!Ai stiut sa pui piciorul in prag!Un singur lucru mai poti face daca vrei ca ei doi sa nu mai stie unul de celalalt pentru totdeauna iar tu sa ai aceasta certitudine:daca ii stii parola de email oficial, cum ii spui tu,intra si schimb-o.Astfel, o stii doar tu.Poti intra cand vrei sa verifici daca mai primeste "ceva".Cat despre el, sa-si faca alta adresa de mail oficiala.Bineinteles ca el stie emailul ei pe de rost dar sa speram ca nu-l va mai folosi niciodata.Tine doar de el sa-si respecte promisiunea.Sper ca ti-am fost de folos.Oricum, draga mea, poti sa incerci sa controlezi emailul dar pe el nu stiu daca poti sa-l controlezi tot timpul.Ce sa mai zic de incredere care o data distrusa nu ti-o mai recapeti asa usor sau poate niciodata.Depinde numai de el sa te respecte si sa te pretuiasca.In caz contrar, tu sa stii un singur lucru de la mine:EL PIERDE!Te pup!
Eu din fericire nu am fost pusa in acea situatie si sper sa ma fereasca Dumnezeu. Asa ca fara experienta te felicit pt alegerea facuta. Daca-l iubesti si el te iubeste si vrea sa fiti impreuna merita sa lupti pt relatia voastra si nu trebuie decat sa-ti iei o matura si sa alungi toate matrahuhele din calea voastra. In fiecare zi sa fi ispititoare pt el, proaspata, si niciodata nu merge la culcare in pijamale sau haine cu care stai in casa. Pt culcare fii mai frumoasa decat mergi la oricare petrecere poarta tinute sexi .......................... si lucrurile trebuie sa mearga.
QUOTE(delina_ale7 @ May 1 2009, 11:39 AM)
Eu din fericire nu am fost pusa in acea situatie si sper sa ma fereasca Dumnezeu. Asa ca fara experienta te felicit pt alegerea facuta. Daca-l iubesti si el te iubeste si vrea sa fiti impreuna merita sa lupti pt relatia voastra si nu trebuie decat sa-ti iei o matura si sa alungi toate matrahuhele din calea voastra. In fiecare zi sa fi ispititoare pt el, proaspata, si niciodata nu merge la culcare in pijamale sau haine cu care stai in casa. Pt culcare fii mai frumoasa decat mergi la oricare petrecere poarta tinute sexi .......................... si lucrurile trebuie sa mearga.
nu cred ca este normal sa joc un asa teatru. daca nu-i place de mine naturala, se va satura si de toate aranjamentele astea.
dar in fine, daca m-ar insela nu ar exista cale de intoarcere. asta daca as afla bineinteles, ca nu am de unde sa stiu daca nu a si facut-o. dar atata timp cat eu nu simt nimic diferit este ok. si sa ma insele cand sunt si gravida mi se pare de neiertat!!!
QUOTE(mykyiy81 @ Apr 30 2009, 10:00 AM)
Clauce am citit si m-am pus in situatia ta....eu nu as accepta asa ceva - chiar si 10 copii sa avem;
Am acceptat cu chiu cu vai cateva situatii (vreo 3-4) de violenta fizica si verbala, dar asa ceva i-am spus de la inceput, ca daca aflu nu e loc de intoarcere!
Gandeste-te bine ca o data ce a calcat stramb sigur o va mai face, cu toata parerea de rau iti spun...
Daca nu stai in situatia lui materiala nu te lasa, stiu ca te gandesti la copii, dar am rude care sufera de cca 20 de ani pt copii, iar copii cand au crescut i-au spus ca pt ea nu a plecat nu pt ei, si nu e singurul caz....Intotdeauna copii te condamna - indiferent de situatie.
In cazul tau nu afost doar o greseala, o ispita si atat, faptul ca a durat mai mult timp inseamna o greaseala enorma, inseamna sentimente ....
Iarta-ma daca gresesc dar gandeste-te bine si continua doar daca merita cu adevarat, altfel toata viata te vei gandi ca te minte si ca te inseala!
te pup si sa fiti sanatosi si tu si copii....
Am acceptat cu chiu cu vai cateva situatii (vreo 3-4) de violenta fizica si verbala, dar asa ceva i-am spus de la inceput, ca daca aflu nu e loc de intoarcere!
Gandeste-te bine ca o data ce a calcat stramb sigur o va mai face, cu toata parerea de rau iti spun...
Daca nu stai in situatia lui materiala nu te lasa, stiu ca te gandesti la copii, dar am rude care sufera de cca 20 de ani pt copii, iar copii cand au crescut i-au spus ca pt ea nu a plecat nu pt ei, si nu e singurul caz....Intotdeauna copii te condamna - indiferent de situatie.
In cazul tau nu afost doar o greseala, o ispita si atat, faptul ca a durat mai mult timp inseamna o greaseala enorma, inseamna sentimente ....
Iarta-ma daca gresesc dar gandeste-te bine si continua doar daca merita cu adevarat, altfel toata viata te vei gandi ca te minte si ca te inseala!
te pup si sa fiti sanatosi si tu si copii....
prefer sa ma insele... decat sa ma bata sau sa-mi vorbeasca urat...
QUOTE(mykyiy81 @ Apr 30 2009, 10:00 AM)
Clauce am citit si m-am pus in situatia ta....eu nu as accepta asa ceva - chiar si 10 copii sa avem;
Am acceptat cu chiu cu vai cateva situatii (vreo 3-4) de violenta fizica si verbala, dar asa ceva i-am spus de la inceput, ca daca aflu nu e loc de intoarcere!
Gandeste-te bine ca o data ce a calcat stramb sigur o va mai face, cu toata parerea de rau iti spun...Daca nu stai in situatia lui materiala nu te lasa, stiu ca te gandesti la copii, dar am rude care sufera de cca 20 de ani pt copii, iar copii cand au crescut i-au spus ca pt ea nu a plecat nu pt ei, si nu e singurul caz....Intotdeauna copii te condamna - indiferent de situatie.
In cazul tau nu afost doar o greseala, o ispita si atat, faptul ca a durat mai mult timp inseamna o greaseala enorma, inseamna sentimente ....
Iarta-ma daca gresesc dar gandeste-te bine si continua doar daca merita cu adevarat, altfel toata viata te vei gandi ca te minte si ca te inseala!
te pup si sa fiti sanatosi si tu si copii....
Am acceptat cu chiu cu vai cateva situatii (vreo 3-4) de violenta fizica si verbala, dar asa ceva i-am spus de la inceput, ca daca aflu nu e loc de intoarcere!
Gandeste-te bine ca o data ce a calcat stramb sigur o va mai face, cu toata parerea de rau iti spun...Daca nu stai in situatia lui materiala nu te lasa, stiu ca te gandesti la copii, dar am rude care sufera de cca 20 de ani pt copii, iar copii cand au crescut i-au spus ca pt ea nu a plecat nu pt ei, si nu e singurul caz....Intotdeauna copii te condamna - indiferent de situatie.
In cazul tau nu afost doar o greseala, o ispita si atat, faptul ca a durat mai mult timp inseamna o greaseala enorma, inseamna sentimente ....
Iarta-ma daca gresesc dar gandeste-te bine si continua doar daca merita cu adevarat, altfel toata viata te vei gandi ca te minte si ca te inseala!
te pup si sa fiti sanatosi si tu si copii....
eu cred ca ar trebui sa pui si tu in balanta violenta fizica si verbala cu inselatul...vezi incotro se inclina cantarul?
gandeste-te bine!tu singura spui ca daca a facut-o o data o va face iar...la tine au fost deja 3-4 cazuri...nu cumva iti da de gandit?
ce usor ii spui ei sa il lase pt ca sotul ei a calcat stramb o data, dar tu care ai fost batuta de vreo 3-4 ori de ce nu il lasi?
e mult mai usor sa dai sfaturi decat sa iti faci ordine in viata ta, nu-i asa?
QUOTE(alisi_1 @ May 12 2009, 06:55 PM)
prefer sa ma insele... decat sa ma bata sau sa-mi vorbeasca urat...
ai pus punctul pe i, multumesc!
Eu....nu accept sa insele.......stim amandoi......si el e de aceeasi opinie......nu au rost explicatii, scuze.....idei..etc.....e punct...si e foarte clar asta intre noi!..sper sa nu ajungem ever la acel punct!
QUOTE(alisi_1 @ May 12 2009, 06:55 PM)
prefer sa ma insele... decat sa ma bata sau sa-mi vorbeasca urat...
Adica....sa o plimbe pe la alta/altele..si apoi pe la tine.....mi se pare total inacceptabil...
QUOTE(mirela1974 @ May 3 2009, 12:34 PM)
nu cred ca este normal sa joc un asa teatru. daca nu-i place de mine naturala, se va satura si de toate aranjamentele astea.
dar in fine, daca m-ar insela nu ar exista cale de intoarcere. asta daca as afla bineinteles, ca nu am de unde sa stiu daca nu a si facut-o. dar atata timp cat eu nu simt nimic diferit este ok. si sa ma insele cand sunt si gravida mi se pare de neiertat!!!
dar in fine, daca m-ar insela nu ar exista cale de intoarcere. asta daca as afla bineinteles, ca nu am de unde sa stiu daca nu a si facut-o. dar atata timp cat eu nu simt nimic diferit este ok. si sa ma insele cand sunt si gravida mi se pare de neiertat!!!
Imi pare rau poate am fost inteleasa gresit sau ma rog............ a fi ispititoare, proaspata si a nu merge la culcare cu haine cu care stai prin casa sau pijamale nu inseamna sa joci teatru. Nu ma refeream neaparat la fond de ten si machiaje, ma refeream la o rochita sexy, si la lenjerie speciala. Unele femei fac greseala de a dormi chiar cu haine care stau prin casa. Ma refeream sa fii proaspata adica mereu dusuita, mereu sa mirosi proaspat, mereu sa fii pieptanata atunci cand mergi seara la culcare. O sa te surprinda dar acele matrahuhe asa il asteapta, si barbatii mai merg si dupa miros. Cunosc multe femei care se plang ca le inseala sotu dar cand ma uit la ele sincer ma mir ca mai stau cu ele. Nu se ingrijesc si miros ba a cratita ba ................... a nu stiu mai ce. Pe strada se dichisesc si acasa umbla ca si cum sotul ar trebui sa le pleaca asa. Poii da naturala dar si naturaletea asta are o limita. IMI SPUNEAM PAREREA SI-TI DADEAM UN SFAT NU INSEAMNA CA TU NU FACI NEAPARAT ASTA. Mie mi se pare de neiertat oricand nu numai gravida sa te insele. Oricum sunt de parere ca si daca ma inseala daca simt ca ma mai iubeste lupt pt el si lupt pt familia mea pana la capat. Daca vine la mine si zice pa ii respect decizia. Daca sustine ca ma iubeste si arata asta atunci ma fac coafeza si le aranjez eu pe ispititoare. Dar inainte de toate incerc sa nu-i dau motiv si incerc sa fiu cat mai aproape de femeia care si-o doreste. MI se pare normal sa lupt incontinoare pt el. Casatoria nu este o garantie, Nu inseamna ca daca a spus ca ma iubeste pot sa las ancora jos linistita toata viata. Trebuie sa lupt sa-i pastrez dragostea. Asa cum am si eu pretentia de la el. PLus ca nu am degand dupa atatea sacrificii sa ma iau si sa plec si sal las la alta asa pur si simplu. NU NU
CU O SINGURA CONDITIE ASA RENUNTA LA CASNICIA SI LA RELATIA MEA. Atunci cand simt ca sotu nu ma mai vrea, sau nu ma mai iubeste, sau ma respinge ca si cum as fi un lucru care pe el il incomodeaza sau ias fi indiferenta.
QUOTE(USA @ May 12 2009, 07:13 PM)
Adica....sa o plimbe pe la alta/altele..si apoi pe la tine.....mi se pare total inacceptabil...
Si de neiertat!
Salut tuturor!
Sunt noua pe aici, dar am intrat cu speranta ca poate cineva imi va raspunde. Iubesc un om de doi ani. Cand ne-am cunoscut el era pe punctul de a pleca dintr-o relatie de 14 ani. Am intrat in discutii si in final a ajuns noi doi impreuna. A pastrat legatura cu tipa cu care era de dragul vremurilor demult apuse, insa am senzatia ca ea a inteles gresit. Nu l-a lasat niciodata in pace, il suna mereu, pana la urma el a cedat, s-a dus la ea, l-a ademenit cumva iar acum ea e gravida si vrea sa pastreze copilul cu speranta ca el sa se intoarca la ea. El nu vrea sa ne despartim, iar la ea mi-a jurat ca nu se intoarce. Din pacate increderea mea e sub zero, nu prea stiu ce sa fac. Il iubesc si stiu ca acum mai mult ca oricand isi doreste sa fiu langa el, dar oare mai pot sa am incredere in el? Merita sa raman langa un om care nu prea stie ce vrea de la viata? In plus imi doresc foarte mult un copil si nu mai stiu daca are sens sa fac unul avand in vedere situatia....
Va multumesc!
PS: Sunt multe de spus, insa nu stiu cine ar avea rabdare sa ma asculte, oricum va multumesc pt ca asa am reusit sa spun si eu cuiva framanarile mele, nu mai am incredere in nimeni, imi vine sa ma iau la palme pt ca mi-am dorit sa am si eu pe cineva
Sunt noua pe aici, dar am intrat cu speranta ca poate cineva imi va raspunde. Iubesc un om de doi ani. Cand ne-am cunoscut el era pe punctul de a pleca dintr-o relatie de 14 ani. Am intrat in discutii si in final a ajuns noi doi impreuna. A pastrat legatura cu tipa cu care era de dragul vremurilor demult apuse, insa am senzatia ca ea a inteles gresit. Nu l-a lasat niciodata in pace, il suna mereu, pana la urma el a cedat, s-a dus la ea, l-a ademenit cumva iar acum ea e gravida si vrea sa pastreze copilul cu speranta ca el sa se intoarca la ea. El nu vrea sa ne despartim, iar la ea mi-a jurat ca nu se intoarce. Din pacate increderea mea e sub zero, nu prea stiu ce sa fac. Il iubesc si stiu ca acum mai mult ca oricand isi doreste sa fiu langa el, dar oare mai pot sa am incredere in el? Merita sa raman langa un om care nu prea stie ce vrea de la viata? In plus imi doresc foarte mult un copil si nu mai stiu daca are sens sa fac unul avand in vedere situatia....
Va multumesc!
PS: Sunt multe de spus, insa nu stiu cine ar avea rabdare sa ma asculte, oricum va multumesc pt ca asa am reusit sa spun si eu cuiva framanarile mele, nu mai am incredere in nimeni, imi vine sa ma iau la palme pt ca mi-am dorit sa am si eu pe cineva
QUOTE(toosad83 @ Aug 17 2009, 05:16 PM)
Salut tuturor!
Sunt noua pe aici, dar am intrat cu speranta ca poate cineva imi va raspunde. Iubesc un om de doi ani. Cand ne-am cunoscut el era pe punctul de a pleca dintr-o relatie de 14 ani. Am intrat in discutii si in final a ajuns noi doi impreuna. A pastrat legatura cu tipa cu care era de dragul vremurilor demult apuse, insa am senzatia ca ea a inteles gresit. Nu l-a lasat niciodata in pace, il suna mereu, pana la urma el a cedat, s-a dus la ea, l-a ademenit cumva iar acum ea e gravida si vrea sa pastreze copilul cu speranta ca el sa se intoarca la ea. El nu vrea sa ne despartim, iar la ea mi-a jurat ca nu se intoarce. Din pacate increderea mea e sub zero, nu prea stiu ce sa fac. Il iubesc si stiu ca acum mai mult ca oricand isi doreste sa fiu langa el, dar oare mai pot sa am incredere in el? Merita sa raman langa un om care nu prea stie ce vrea de la viata? In plus imi doresc foarte mult un copil si nu mai stiu daca are sens sa fac unul avand in vedere situatia....
Va multumesc!
PS: Sunt multe de spus, insa nu stiu cine ar avea rabdare sa ma asculte, oricum va multumesc pt ca asa am reusit sa spun si eu cuiva framanarile mele, nu mai am incredere in nimeni, imi vine sa ma iau la palme pt ca mi-am dorit sa am si eu pe cineva
Sunt noua pe aici, dar am intrat cu speranta ca poate cineva imi va raspunde. Iubesc un om de doi ani. Cand ne-am cunoscut el era pe punctul de a pleca dintr-o relatie de 14 ani. Am intrat in discutii si in final a ajuns noi doi impreuna. A pastrat legatura cu tipa cu care era de dragul vremurilor demult apuse, insa am senzatia ca ea a inteles gresit. Nu l-a lasat niciodata in pace, il suna mereu, pana la urma el a cedat, s-a dus la ea, l-a ademenit cumva iar acum ea e gravida si vrea sa pastreze copilul cu speranta ca el sa se intoarca la ea. El nu vrea sa ne despartim, iar la ea mi-a jurat ca nu se intoarce. Din pacate increderea mea e sub zero, nu prea stiu ce sa fac. Il iubesc si stiu ca acum mai mult ca oricand isi doreste sa fiu langa el, dar oare mai pot sa am incredere in el? Merita sa raman langa un om care nu prea stie ce vrea de la viata? In plus imi doresc foarte mult un copil si nu mai stiu daca are sens sa fac unul avand in vedere situatia....
Va multumesc!
PS: Sunt multe de spus, insa nu stiu cine ar avea rabdare sa ma asculte, oricum va multumesc pt ca asa am reusit sa spun si eu cuiva framanarile mele, nu mai am incredere in nimeni, imi vine sa ma iau la palme pt ca mi-am dorit sa am si eu pe cineva
salut,bine ai venit!
la prima vedere pare ca ar trebui sa il lasi sa se duca la ea!!!pentru ca va vea un copil, pentru ca sunt deja de foarte multi ani si se cunosc bine, banuiesc,stiu cam ce vor de la viata!a lor!eu cred ca desi va fi greu ,trebuie sa-l lasi pe el sa se duca la cea care ii va darui un copil, e obligatia lui!!nici tu nu ai vrea ca sa plece tatal copilului tau la o alta,nu?
lasa-l sa-si urmeze drumul si tu urmeaza-l pe al tau ,fericirea poate fi langa tine,insa nu ai timp sa o vezi............
iti dau aceste sfaturi cu mare drag,cu toate ca nu te cunosc!!!
iti doresc sa ai putere sa ieei decizia cea mai buna,ceea ce am scris eu aici sunt doar parerile mele,nu tebuie neaparat sa afci asa cum am scris eu............SUCCES!SI SA REVII!!!SA E POVESTESTI CUM ESTI!!!
QUOTE(toosad83 @ Aug 17 2009, 06:16 PM)
Salut tuturor!
Sunt noua pe aici, dar am intrat cu speranta ca poate cineva imi va raspunde. Iubesc un om de doi ani. Cand ne-am cunoscut el era pe punctul de a pleca dintr-o relatie de 14 ani. Am intrat in discutii si in final a ajuns noi doi impreuna. A pastrat legatura cu tipa cu care era de dragul vremurilor demult apuse, insa am senzatia ca ea a inteles gresit. Nu l-a lasat niciodata in pace, il suna mereu, pana la urma el a cedat, s-a dus la ea, l-a ademenit cumva iar acum ea e gravida si vrea sa pastreze copilul cu speranta ca el sa se intoarca la ea. El nu vrea sa ne despartim, iar la ea mi-a jurat ca nu se intoarce. Din pacate increderea mea e sub zero, nu prea stiu ce sa fac. Il iubesc si stiu ca acum mai mult ca oricand isi doreste sa fiu langa el, dar oare mai pot sa am incredere in el? Merita sa raman langa un om care nu prea stie ce vrea de la viata? In plus imi doresc foarte mult un copil si nu mai stiu daca are sens sa fac unul avand in vedere situatia....
Va multumesc!
PS: Sunt multe de spus, insa nu stiu cine ar avea rabdare sa ma asculte, oricum va multumesc pt ca asa am reusit sa spun si eu cuiva framanarile mele, nu mai am incredere in nimeni, imi vine sa ma iau la palme pt ca mi-am dorit sa am si eu pe cineva
Sunt noua pe aici, dar am intrat cu speranta ca poate cineva imi va raspunde. Iubesc un om de doi ani. Cand ne-am cunoscut el era pe punctul de a pleca dintr-o relatie de 14 ani. Am intrat in discutii si in final a ajuns noi doi impreuna. A pastrat legatura cu tipa cu care era de dragul vremurilor demult apuse, insa am senzatia ca ea a inteles gresit. Nu l-a lasat niciodata in pace, il suna mereu, pana la urma el a cedat, s-a dus la ea, l-a ademenit cumva iar acum ea e gravida si vrea sa pastreze copilul cu speranta ca el sa se intoarca la ea. El nu vrea sa ne despartim, iar la ea mi-a jurat ca nu se intoarce. Din pacate increderea mea e sub zero, nu prea stiu ce sa fac. Il iubesc si stiu ca acum mai mult ca oricand isi doreste sa fiu langa el, dar oare mai pot sa am incredere in el? Merita sa raman langa un om care nu prea stie ce vrea de la viata? In plus imi doresc foarte mult un copil si nu mai stiu daca are sens sa fac unul avand in vedere situatia....
Va multumesc!
PS: Sunt multe de spus, insa nu stiu cine ar avea rabdare sa ma asculte, oricum va multumesc pt ca asa am reusit sa spun si eu cuiva framanarile mele, nu mai am incredere in nimeni, imi vine sa ma iau la palme pt ca mi-am dorit sa am si eu pe cineva
Draga mea..LASA-L!!!Poate pare mai dur,dar gandeste-te,in curand va avea un copil cu ea si se va atasa de el,,tu la randu-ti ii doresti un copil...concluzia el este in castig..are 2 femei si 2 copii ptr care nu va trebui sa fie nici tata nici sot 24 /24!!
Ce dragoste ti-a aratat el cazand in bratele fostei..daca tu i-ai fi facut asta el te-ar fi acceptat inapoi?
Va multumesc din suflet pentru raspunsuri! :*
Daca as fi facut la fel clar el n-ar mai fi fost langa mine. M-am tot gandit si a facu "n" scenarii, insa din pacate concluzia e aceeasi: daca raman va trebui sa suport ideea ca el trebuie sa isi indeplineasca datoria de tata tot restul vieti, in plus daca fac si eu un copil s-ar putea sa se complice si sa-mi doresc sa dea atentie doar noua, iar daca plec raman singura si poate cinestie intr-un final gasesc pe altcineva. Singura mea problema aici este ca am avut numai relatii dezastru si nu mai am incredere deloc in barbati. Cum va fi mai bine ? Cu raul pe care-l cunosc sau cu un rau pe care nu-l cunosc? Si totusi imi doresc enorm de mult un copil.....
Va multumesc pt raspunsuri, stiu ca totul depinde de mine, insa ma ajuta mult sa pot discuta cu cineva, mi-e greu sa spun cuiva pt ca stiu ca oamenii judeca....azi le spun, iar maine va afla tot "satul" si vor si distorsiona subiectul
Daca as fi facut la fel clar el n-ar mai fi fost langa mine. M-am tot gandit si a facu "n" scenarii, insa din pacate concluzia e aceeasi: daca raman va trebui sa suport ideea ca el trebuie sa isi indeplineasca datoria de tata tot restul vieti, in plus daca fac si eu un copil s-ar putea sa se complice si sa-mi doresc sa dea atentie doar noua, iar daca plec raman singura si poate cinestie intr-un final gasesc pe altcineva. Singura mea problema aici este ca am avut numai relatii dezastru si nu mai am incredere deloc in barbati. Cum va fi mai bine ? Cu raul pe care-l cunosc sau cu un rau pe care nu-l cunosc? Si totusi imi doresc enorm de mult un copil.....
Va multumesc pt raspunsuri, stiu ca totul depinde de mine, insa ma ajuta mult sa pot discuta cu cineva, mi-e greu sa spun cuiva pt ca stiu ca oamenii judeca....azi le spun, iar maine va afla tot "satul" si vor si distorsiona subiectul
QUOTE(toosad83 @ Aug 18 2009, 02:02 PM)
Va multumesc din suflet pentru raspunsuri! :*
Daca as fi facut la fel clar el n-ar mai fi fost langa mine. M-am tot gandit si a facu "n" scenarii, insa din pacate concluzia e aceeasi: daca raman va trebui sa suport ideea ca el trebuie sa isi indeplineasca datoria de tata tot restul vieti, in plus daca fac si eu un copil s-ar putea sa se complice si sa-mi doresc sa dea atentie doar noua, iar daca plec raman singura si poate cinestie intr-un final gasesc pe altcineva. Singura mea problema aici este ca am avut numai relatii dezastru si nu mai am incredere deloc in barbati. Cum va fi mai bine ? Cu raul pe care-l cunosc sau cu un rau pe care nu-l cunosc? Si totusi imi doresc enorm de mult un copil.....
Va multumesc pt raspunsuri, stiu ca totul depinde de mine, insa ma ajuta mult sa pot discuta cu cineva, mi-e greu sa spun cuiva pt ca stiu ca oamenii judeca....azi le spun, iar maine va afla tot "satul" si vor si distorsiona subiectul
Daca as fi facut la fel clar el n-ar mai fi fost langa mine. M-am tot gandit si a facu "n" scenarii, insa din pacate concluzia e aceeasi: daca raman va trebui sa suport ideea ca el trebuie sa isi indeplineasca datoria de tata tot restul vieti, in plus daca fac si eu un copil s-ar putea sa se complice si sa-mi doresc sa dea atentie doar noua, iar daca plec raman singura si poate cinestie intr-un final gasesc pe altcineva. Singura mea problema aici este ca am avut numai relatii dezastru si nu mai am incredere deloc in barbati. Cum va fi mai bine ? Cu raul pe care-l cunosc sau cu un rau pe care nu-l cunosc? Si totusi imi doresc enorm de mult un copil.....
Va multumesc pt raspunsuri, stiu ca totul depinde de mine, insa ma ajuta mult sa pot discuta cu cineva, mi-e greu sa spun cuiva pt ca stiu ca oamenii judeca....azi le spun, iar maine va afla tot "satul" si vor si distorsiona subiectul
parerea mea sincera este ca locul lui este langa copilul pe care o sa il aiba...
acum inca poate nu suferi, dar cand va veni pe lume bb o sa vrea sa il vada, sa petreaca timp cu el, si asta presupunand intalniri si cu mama copilului....si nu stiu cat vei suporta, atata timp cat deja nu mai ai incredere in el
bafta in luarea unei decizii
QUOTE(toosad83 @ Aug 18 2009, 01:02 PM)
Va multumesc din suflet pentru raspunsuri! :*
Daca as fi facut la fel clar el n-ar mai fi fost langa mine. M-am tot gandit si a facu "n" scenarii, insa din pacate concluzia e aceeasi: daca raman va trebui sa suport ideea ca el trebuie sa isi indeplineasca datoria de tata tot restul vieti, in plus daca fac si eu un copil s-ar putea sa se complice si sa-mi doresc sa dea atentie doar noua, iar daca plec raman singura si poate cinestie intr-un final gasesc pe altcineva. Singura mea problema aici este ca am avut numai relatii dezastru si nu mai am incredere deloc in barbati. Cum va fi mai bine ? Cu raul pe care-l cunosc sau cu un rau pe care nu-l cunosc? Si totusi imi doresc enorm de mult un copil.....
Va multumesc pt raspunsuri, stiu ca totul depinde de mine, insa ma ajuta mult sa pot discuta cu cineva, mi-e greu sa spun cuiva pt ca stiu ca oamenii judeca....azi le spun, iar maine va afla tot "satul" si vor si distorsiona subiectul
Daca as fi facut la fel clar el n-ar mai fi fost langa mine. M-am tot gandit si a facu "n" scenarii, insa din pacate concluzia e aceeasi: daca raman va trebui sa suport ideea ca el trebuie sa isi indeplineasca datoria de tata tot restul vieti, in plus daca fac si eu un copil s-ar putea sa se complice si sa-mi doresc sa dea atentie doar noua, iar daca plec raman singura si poate cinestie intr-un final gasesc pe altcineva. Singura mea problema aici este ca am avut numai relatii dezastru si nu mai am incredere deloc in barbati. Cum va fi mai bine ? Cu raul pe care-l cunosc sau cu un rau pe care nu-l cunosc? Si totusi imi doresc enorm de mult un copil.....
Va multumesc pt raspunsuri, stiu ca totul depinde de mine, insa ma ajuta mult sa pot discuta cu cineva, mi-e greu sa spun cuiva pt ca stiu ca oamenii judeca....azi le spun, iar maine va afla tot "satul" si vor si distorsiona subiectul
Draga mea, de unde stii tu RAUL PE CARE NU-L CUNOSTI? De unde stii ca Dzeu nu ti-a pregatit ceva MAI BUN? TREBUIE doar sa AI INCREDERE IN TINE....nu toti barbatii sunt ca cei pe care i-ai intalnit pana acum....se zice ( si nu EU ZIC) ca daca in mai multe randuri relatiile evolueaza/involueaza la fel, inseamna ca TU CAUTI INCONSTIENT ACELASI TIP DE OM....din pacate, pe cei care in final se dovedesc a fi altfel decat iti doresti. Schimba-ti modul de a gandi, incearca sa schimbi TIPARUL omului pe care il cauti...e ushor de dat "sfaturi", stiu ca mult mai greu e SA FACI, insa analizeaza-te, reflecteaza si in final VEI REUSI!
In privinta a "CEEA CE ZICE GURA LUMII" ...nu lumea traieste cu tine in casa...O VIATZA AI si E BINE SA O TRAIESTI FARA SA TE CHINUI PREA MULT!
"IUBESTE SI FA CE VREI!" -Fericitul Augustin
QUOTE(laguna.blue @ Aug 18 2009, 03:52 PM)
Draga mea, de unde stii tu RAUL PE CARE NU-L CUNOSTI? De unde stii ca Dzeu nu ti-a pregatit ceva MAI BUN? TREBUIE doar sa AI INCREDERE IN TINE....nu toti barbatii sunt ca cei pe care i-ai intalnit pana acum....se zice ( si nu EU ZIC) ca daca in mai multe randuri relatiile evolueaza/involueaza la fel, inseamna ca TU CAUTI INCONSTIENT ACELASI TIP DE OM....din pacate, pe cei care in final se dovedesc a fi altfel decat iti doresti. Schimba-ti modul de a gandi, incearca sa schimbi TIPARUL omului pe care il cauti...e ushor de dat "sfaturi", stiu ca mult mai greu e SA FACI, insa analizeaza-te, reflecteaza si in final VEI REUSI!
In privinta a "CEEA CE ZICE GURA LUMII" ...nu lumea traieste cu tine in casa...O VIATZA AI si E BINE SA O TRAIESTI FARA SA TE CHINUI PREA MULT!
"IUBESTE SI FA CE VREI!" -Fericitul Augustin
In privinta a "CEEA CE ZICE GURA LUMII" ...nu lumea traieste cu tine in casa...O VIATZA AI si E BINE SA O TRAIESTI FARA SA TE CHINUI PREA MULT!
"IUBESTE SI FA CE VREI!" -Fericitul Augustin
Cata dreptate ai! Sunt constienta ca si eu gresesc undeva, insa mai greu de facut....
Va multumesc tuturor pt sfaturile date. Din ce in ce mai mult imi dau seama ca cel mai bine mi-ar fi daca as pleca de langa el, cu cat timpul trece realizez ca mai mereu ne certam, ca el mereu imi spune ca vorbeste cu ea datorita copilului ce va urma sa vina. Si deja parca e prea mult pt mine, o asemenea relatie nu vreau. Imi doresc sa ama un copil dar vreau ca tatal sa fie alaturi de mine, sa stie ce vrea si sa ma iubeasca. Probabil voi mai avea de asteptat pana voi gasi persoana potrivita
Oricum va mutumesc
Aceasta este o versiune "lo-fi" a continutului principal. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formate si imagini, va rugam sa dati clic aici.