QUOTE(denysa81 @ Aug 3 2011, 10:17 PM)
Andri o mamica draguta ti-a raspuns pe facebook in legatura cu streptococ B. Dau un copy paste. Mamica este Cori Costina si e foarte suparata cu nu se poate loga pe forum:
"Ce vroiam de fapt : sa-i raspund fetei cu streptococ B. Scriu aci, daca va milostiviti vreuna, copiati pe forum, pliz! Io am avut streptococ B si l-am gasit la analize in luna 7, am luat antibiotic augmentin 10 zile, in luna 8 nu mai era, i...n a 9-a din nou a aparut. Am preferat cezariana ca sa nu-i faca copilului antibiotic la nastere...plus ca aveam dubla circulara de cordon. Dupa 1 an, la analize, a iesit iar, apoi a disparut, acu' e iar....mi s-a spus ca exista la help net streptococcinum (homeopat), care-l face sa nu mai reapara, luat dupa urmat schema : cea mai mica concentratie 2 sapt, urmatoarea alte 2 sapt...si tot asa pana la cea mai mare concentratie. Ma apuc de luna urmatoare. Sper sa mearga. Succes!"
Am dat copy la toata postarea. Acum trec si eu la citit din urma pe forum.
Denisa, multumesc tare mult! am sa o contactez si eu pe Cori pe Facebook, si o sa continui conversatia un pic pe tema asta.
QUOTE(crysstynatm @ Aug 6 2011, 10:50 PM)
hello mamici!!
am aparut si eu pe aici dupa o peroada de timp
Dupa cum v-am mai spus, noi ne-am mutat...si...cred ca e ultima data in viata mea cand mai fac asta, a fost groaznic. Inca nu am reusit sa le aranjam pe toate, sotul meu mai are ceva lucrari d efacut pe la casa, asa ca o taraganam.....
Ana-Maria azi face 2 anisori, am inceput sa o sarbatorim, mai continuam si maine..
sa va povestesc si perietiile noastre, apropo de spitalele romanesti....... totul a inceput intr-o joi imineata la ora 4 cand Ana-Maria s-a trezit vomitand. A fost prima data cand a vomitat, saracuta era speriata, nici nu stia ce sa faca. Eu eram la fel de speriata, trezita din somn de zgomot, socata ca nu stiam ce are. Am ramas langa ea in pat, pana pe la 9 tot mai scotea cate putin cand se ridica. Am mers la dr, a consultat-o cu mare chin, nu olasa nicicum pe dr sa se apropie de ea. In final, rosu in gat. Tratament antibiotic, nurofen, etc
A venit ziua de vineri, dimineata m-am trezit rau. Ana-Maria nu a mai vomat, dar se vedea ca nu era ok, era apatica, febrila. Pe la 10 dimineata a trebuit a ma pun in pat ca nu mi-era bine deloc, greata, durere de cap, de stomac. starea mi s-a agravat, ameteam, nu mai puteam respira bine, am plecat spre spital (sotul la volan) drumul ana acolo mi s-a parut nesfarsit, a trebuit sa o luam e Ana cu noi ca n-aveam cu cine s ao lasam, soacramea nu era acasa, ea vroia tot in brate a mine, eu simteam ca mor. Am ajuns la urgente, aratam groaznic, ma simteam si mai roaznic. Ne-am intalnit acolo cu soacramea, am sunat-o intre timp, si a preluat-o ea pe Ana. M-au consultat.....raspuns "n-aveti nimic", mi-au luat sange pt analize, mi-au facu eco, toate bune. Eu simteam nevoia s avars, si o asistenta zice.."dar doamna, nu va mai agitati ca si asa nu vomitati", moment in care am scos din mine (scuzati explicitatea) o gramada de lichid verde maroniu. N-a mai zis nimic asistenta. Iar a venit dr, m-a palpat, mi-a facut teste de sarcina, negativ, mi-a bagat metroclopramid. M-am mai linistit. Il vad pe sotul meu ca intra si el, ia un pat alaturat ca se simte rau. Atunci m-am speriat, na ce-o mai fi si asta. Atnci mi-a zis ca el a vomat acasa, ar nu a vrut sa ma mai sperie. am stat acolo cam o ora, timp in care mie iar mi s-a facut rau, dupa putin truda am mai scos o cantitate imensa de lichid verde maroniu. Atunci s-au hotarat sa ne trimita la boli infectioase ca "e ceva in familie".am ajuns acolo stravezie, superdeshidratata, fara sa mi se faca o perfuzie ceva, si cica sa nu beau lichide ca le vars. Acolo n-ea dat antibiotic, si ne- trimis acasa. Peste vre 4-5 ore eram inapoi acolo, sotul cu febra mare si durere de cap, eu cu o durere de spate ingrozitoare, cum nici cand am nascut nu am avut, efectiv nu puteam s astau nicicum, eram chircita cand a venit dr.
ne-a perfuzat pe amandoi, si in 10 minute am fost ca noua, nu ma mai durea nimic, eram slabita si deshidratata dar nu ma mai durea nimic.
A doua zi am facut analizr de scaun, a iesit helicobacter pilori, dar dr zice ca asta nu face asa ravagii, ci ca mai degraba a fost ceva, un aliment contaminat, organismele noastre au reactionat ca la o otrava. Ca sa nu mai spun ca vineri noaptea a venit randul soacrei mele sa ajunga la urgenta, aceeasi poveste.
Acum vreau sa repet analiza, nu cred sa fie HP pt ca din ce m-am mai nformat aceasta bacterie "tace si face", nu da asa reactii.
concluzia: numai in spitale sa nu fii. Chiar daca ai norocul sa dai este vreun dr caruia sa ii pese, tot nu te poate ajuta prea mult ca..."nu are" sau "nu se pot face in spital".
Cu Ana am mai ajuns la dr de 2 ori apoi, nu din cauza burticii ci din cauza faptului ca a muscat-o ceva si a facut o alergie asa de urata ca ne-am speriat, si tot cu rosul ala in gat.
Oricum, a fost si pt ea traumatizant, m-a vazut pe mine asa daramata, a fost si chestia cu mutatul, apoi si ea la dr, e prea mult pt ea. La dr e jale mare cand mergem, nu se poate apropia nimeni de ea, urla si se zbate.
Cristina, groaznic!!! Ce ati patit este socant as putea spune. Daca inteleg bine din ce ai povestit, Ana a fost prima care a avut reactiile respective, doar ca totusi la ea a fost un pic mai usor, nu a vomitat chestia aia verde maronie.
Nu mi se pare a fi ceva de la alimentatie, pentru ca nu se explica de ce au aparut simptomele si la soacra ta, nu?
Nu stiu daca o sa va lamuriti pana la urma ce v-a lovit, dar sper ca o sa va treaca in curand si definitiv si ca o sa ramana doar o amintire urata.
Cu mutatul inteleg ca acum v-ati linistit cat de cat, desi cu siguranta vor mai fi multe de facut mult timp de acum incolo. Oricum, la casa treaba nu se termina niciodata
. Cand se mai aseaza lucrurile sa ne spui daca e mai bine decat unde erati inaine
Si inchei cu urarile pentru Ana
LA MULTI ANI! Sa iti traiasca si sa fie sanatoasa!!