Visezi? Cu ochii deschisi. E o intrebare retorica -stiu ca toata lumea viseaza, extrem de frumos
Visezi la o viata mai buna, la fericire, la lucruri care te-ar defini ca om, te-ar face sa te simti implinit.
Este firesc ca visele sa iti depaseasca propiile puteri. Asta te motiveaza, iti da sperante si te face sa iti depasesti conditia, de multe ori. Visele sunt aripile tale, ingerii calauzitori, te ridica, te coboara, te ajuta sa zbori. Dar cat de sus reusesti sa zbori? Reusesti sa atingi zenitul pe care il visezi odata cu fiecare dorinta? Cum? Esti dispus la sacrificii, la riscuri?

Care a fost cel mai nebunesc lucru pe care l-ai facut sa iti indeplinesti un vis?

Offf, Dyenush, ce probleme pui si tu! Pai visele sint mai mult pentru copilandri ca tine, care poate ca nu au zarurile aruncate-definitiv. Pentru noi astia mai tomnatici-peste 35, visele sint de domeniul somnului-cu ochii inchisi!
Doamne daca ai stii ce am mai visat! Si cit de tare m-a speriat si provocat in acelasi timp plecarea mea in Americhnaia. Si atunci chiar credeam ca lumea este a mea si .... .
Acum e bine! Si de multe ori nu-mi dau seama de binele asta-care poate ar merita sa fie ridicat la rang de vis implinit. Si atunci ma rog lui Dumnezeu sa ma ierte si sa nu ma incerce in asa fel incit sa ajung sa apreciez fortat ceea ce am.
Visele sint bune, sint motivatoare-pentru majoritatea. Fara ele ar fii foarte trist. Si realizarea lor implica asumarea de mare risc -de cele mai multe ori. Avem sau nu curaj?
Eu pot spune ca am avut si poate nu chiar atit cit ar fii trebuit ca sa fac un pas in plus. Dar e bun si punctul in care am ajuns. Visul meu e normalitatea si pot spune ca l-am implinit. Bineinteles ca as fi vrut sa ajung o pianista cunoscuta sau o scriitoare celebra de romane - dar cine stie poate nu-i timpul pierdut! Ar trebui poate sa ies la pensie prematur, sau poate sa fiu concediata ca sa ma pot concentra pe altceva. Dar pina atunci ma delectez cu contabilitatea mea, cu sotul si copiii mei si ii consider visul meu-de cele mai multe ori, implinit!
David are si el ceva de spus deci acuma el:

hhhhjjjde3gtfgbjikiuygfd

asta e parerea lui despre vise!
Oricum e prima scrisoare pe care o scrie si aceea este pentru tine!

eu traiesc inca visul.si ca sa fie mai frumos viatza mea a dat dintr-un vis in altul... mi-am implinit majoritatea si restul inca sunt planuite in viitor. nu renuntz la vise. sunt tzelurile mele pe care le voi atinge mai devreme sau mai tarziu. Fara vise suntem clepsidre fara nisip. Pentru ce oare sa mergem mai departe?Trebuie sa stim ca visele sunt dorintzele cele mai adanci si mai pure. Visam cu ochii deschishi la o viatza buna, sa ne vedem copii mari, sa ma vad batrana mergand alene prin parc tzinandu-l de mana pe batraniorul meu iubit... astea sunt vise nepretzuite.Visele tineretzii deja le-am trait- sunt in cutia cu amintiri atat de dragi. ... Si am avut vise maretze.

Pai ce ar fi omul fara vise ?Visez de cand ma stiu, si voi continua sa o fac.Am avut visuri realizabile si irealizabile(dar asta nu m-a oprit sa am vise in continuare). Visul meu cel mare este sa calatoresc mai mult.
Dar oare care este pragul dintre dorinta si vis ?

bun aintrebare care este dif intre vis si dorinta?mie mi se pare ca a visa e deja prea mult...a dori e ceva modest!
aveam o colega de liceu care intodeauna a visat(pe drept)sa ajunga sa cante alaturi de o trupa cunoscuta in romania!a trecut pana acum prin apa si prin foc dar am aflat ca acum canta la hi-q!deci visul i s-a implinit!
eu doar mi-am dorit cate ceva....si am ajuns la concluzia ca ....nu-ti dori ca se poate intampla
tot ce mi-am dorit s-a implint si nu sunt multumita pt ca nu am pus la punct anumite amanunte asta e cu dorintele...la vise iei totul in calcul...

Pai Sara, cam asta era si scopul meu ascuns pentru care am deschis subiectul: sa ma inspir cat mai mult din experientele "tomnaticilor" cum ii numesti tu, si sa prind curaj

Mie uneori orice imi pare usor, dar sa imi ating visul....extrem de greu! Nu stiu de ce....

Esti cumva introvertita? Te gindesti muult pina sa treci la actiune, le intorci pe toate fetele si pina sa zici..."jumpin" cum zice David... . Ai complexe? Esti extrem de sensibila? Sau pur si simplu ai ghinion? Ori poate reusita tine mult de conjunctura, de factori externi?
SI apropos, da, imi place G.G.Marquez foarte mult. Am si citit povestioara ta favorita-dar doar pe jumatate, caci am adormit cu cartea in mina. O sa recidivez cindva. Ani de zile cartea mea de capatii a fost "Un veac de singuratate" . A fost singura carte pe care am luat-o din Ro. cind am plecat de acasa. Dar, mi s-a intimplat ceva: am recitit-o acum vreo 3 ani si nu am regasit lumea aceea imensa fantastica, in care ma refugiam in capul meu. Am avut o senzatie ciudata de tot, ca atunci cind camasa preferata a intrat foarte tare la apa si te stringe din toate incheieturile! Ce crezi ca s-a intimplat? M-am imbicsit?
Iar apropos de curaj "NOW or never. baby!" Asculta la o tomnatica cu suflet de 18 ani!
PS. SI de fapt, zici ca iti atingi visul-greu sau usor, important e sa-l atingi. Cu cit visul e mai maret, cu atit mai greu il atingi-dar daca o faci, poti zimbi!

Cam asta am traiesc eu-my dream.....am visat de mica sa viu cow-girl..inebuneam dupa muzica country.....ma ofticam-de ce parintii mei nu sunt americani sa ma fii nascut vorbind engleza..etc.....eee..au trecut anii..si destinul ma adus unde am visat sa fiu de cand ma stiu.....si asa cum spune si Sara....uneori parca imi trebuie asa o bata sa ma loveasca sa realizez unde sunt si ce am.....oboseala+rutina+lipsa celor dragi te face sa pici in melancolie..depresie uneori.....

Acum visez..cum Babys e mare....am nepoti....noi sa putem colinda oriunde si oricand...stau pe o bancuta la curtea casei mele..alaturi de mosul meu drag..si depanam amintiri in timp ce urmarim nepotii la joaca.....visez cu Babys are o casa superba...e fericita....iubita si implinita.....

In una din zile mai in vara..mergeam cu carutul cu Babys prin cartier...am trecut pe langa niste case de am rams cu gura cascata precum cei mici..atat am putut murmura...."Doamne, sa ajunga Babys sa traisca intr-o asa casa..daca noi nu om putea...ca de aia am sacrificat tot sa venim aici..ptr ea!"...vorbe care mi-au sunat mult timp in minte!

Draga mea USA, roaga-te ca Babys sa fie fericita si iubita, daca sta intr-un palat (vorba vine) si sta singura sau e bolnava , crezi ca va fii fericita ?cu tot aurul din lume......
Sper ca nu te-ai suparat pe mine, fiecare isi doreste ptr.copilul lui tot binele, si sper din suflet ca DD SA VA AIBA IN GRIJA PE TOTI TREI!

nooo ever....ai mare dreptate....normal sa fie sanatoasa..iubita....si implinitaaaa.....dar sti la ora aia gandeam influentata de imagine!

Stiu USA, si eu am gandit la fel, vazand niste vile de-ti taiau rasuflarea, erau......suuuperbe.

Sara daca as fi introvertita, mi-ar lua mult sa trec la actiune, as fi complexata de fiecare nereusita.......si cred ca as lasa totul in voia sortii. Nici macar nu m-as mai intreba ce imi poate rezerva viitorul, ce va fi maine, ce s-ar intampla daca as lua o anumita decizie...Nu as mai avea curaj sa fac nimic.
Dar acum nu cred ca imi permit sa mai trag mult de timp..
Sa iti dau un exemplu...este un lucru pe care nu cred ca l-am mai spus pe aici: e vorba despre sarcina mea. Cand am ramas gravida, nimeni nu m-a sustinut; toti mi-au spus ca sunt prea tanara, ca sunt nerealizata ca habar nu am ce inseamna sa cresc un copil si ca imi mai lipsesc multe...Singura persoana care a fost alaturi de mine si m-a convins ca vom reusi a fost tatal Larei, care era si el tot la inceput. Doar ca el era atunci la un pas foarte mic de realizarea visului sau. I s-a indeplinit chiar in ziua nasterii fetitei noastre. Si a avut dreptate: chiar am REUSIT. Asta in mare parte si pentru ca era parte din visele mele: sa am o familie, sa fiu o mamica tanara si sa am puterea sa fac orice pentru cei dragi.
Inca mai simt puterea asta in mine: simt ca pot face orice si ca...mai am enorm de multe de facut.
De asta ma intrebam...cat de departe merg oamenii obisnuiti pentru a-si indeplini visele?

Despre vile...la noi inca mai circula vorba aia "are vila, masina, e un om implinit, ce mai!"
Si toate statiunile nostre, mai mult sau mai putin cunoscute sunt inca sufocate de vile. Chiar si in zona in care am copilarit, odinioara plina de case batranesti, de tara s-a impanzit de vile! Asa ca am ajuns sa imi doresc de la viata sa nu am vila! Poate o casuta cu etaj, cu mansarda, cu gradinita de flori... ; dar sa nu aud lumea pe strada "vezi copacul ala de langa vila aia?"
E drept si ca vilele din America nu le-am vazut dar.........eu visez la o viata linistita

un vis mai recent la care visam amandoi...Sa ne mutam in Noua Zeelanda , sa avem o casa si pamant destul cat sa avem un cal....Ce vis verde... Acum vi-l zic ca poate peste 10 ani vom ajunge acolo si va voi avea martori... ca visele devin realitate...

Pay Diana...daca are etaj si mansarda...tot vila ii spun oamenii...acum depinde ce simti si tu ca ai...si cum o consideri...eu casei mele nu-i spun vila, desi are si etaj si mansarda asa cum ai descris-o tu ...ci casuta mea ...casuta mea linistita ah si am si o micuta gradinita de trandafiri....micuta , bine spus

ce vis frumos....

"Nu-i sa ca te-ai intrebat, macar o data , de ce unora pare sa le reuseasca tot ce-si propun, iar altora nu le iese nimic ?
Cam asa suna la modul serios, multe dintre cererile pe care oamenii le adreseaza divinitatii. Nu-i nimic rau in a ne dori mai mult decat avem sau suntem, dar e mai la indemana sa invocam divinitatea decat propria persoana. Si, pentru ca ne este teama sa dam vina pe Dumnezeu cand nu ne iese ceva, plangem ca n-avem noroc si ne revoltam pe bafta chioara a celor care reusesc.Dar ce-ar fi sa demonstram acest mecanism si sa ne gandim mai bine cum sa ne implinim visele ?
Inca din copilarie ne stabilim parcursul in viata, macar teoretic, atunci cand raspundem la celebra intrebare :ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Chiar daca raspunsurile copilaresti se modifica de la an la an pana luam hotararea adulta de a opta constient, o parte din visele copilariei raman in noi.De cele mai multe ori, ne luam cu viata si uitam de ele, ba nici macar nu mai avem timp sa ne fabricam altele. Ne-am obisnuit sa ne dorim strictul necesar, adica o familie reusita, copii, o vila, o masina, o firma, niste haine cool si vacante exotice.Unii isi bat capul cel mai tare sa aiba o cariera reusita, pe care sa "lipeasca" viata personala, pe parcurs.Din cauza lucrurilor mari, uitam de cele simple, de micile bucurii pe care mintea noastra relaxata de odinioara le-a fabricat.Sunt oameni care viseaza sa scrie carti si carora li s-a tot spus ca au talentul necesar, dar, cinstit vorbindnu i-a prins vremea in fata unei pagini albe.Altii au talent la desen, si ar putea sa-ssi vada visul pe peretii unei expozitii, dar nimic din ei nu-i ajuta sa se mobilizeze intr-atat incat visul lor sa fie inramat....
Cate lucruri nu visam in taina? Cate planuri nu ne facem, pentru ca apoisa le ucidem din lene, delasare, lipsa de consecventa sau preocupari zilnice? Stim ca putem face si altceva decat ceea ce ne asigura traiul zilnic, dar ne e frica sa ne exprimam, ne e frica de gura lumii sau, pur si simplu, ne e frica de un esec dureros.uitam adesea ca usa trantita in nas e mai degraba prilej de amplificare a ambitiei decat renuntare, intr-o lume a succesului.Uitam ca poate eram pasionati de fotografie sau pictura, poezie sau istorie, grafica...sculptura, muzica, natura....si traim regulamentar, conform agendei zilnice, fara sa indraznim sa trecem reperele sufletului:ora 16-intalnire cu mine!
Noi suntem singurii dusmani ai visului nostru, iar Dumnezeu exista ca sa ne aduca aminte ca forta noastra e infinita...Nu Dumnezeu ne rezolva angoasele, frustrarile, lipsa de perspectiva sau lenea, ci mai curand subconstientul nostru, bine certat de constient, de ceea ce a ramas intreg din noi dupa ce ne-am rupt viata in bucati utile doar pentru a completa puzzle-ul supravietuirii.
Pune-ti o dorinta si roaga-te la tine....repereaza nenorocul din viata ra, ca sa intelegi unde gresesti, fa un plan si un pact cu tine, si cred ca norocul va sti sa te gaseasca....."
Este un citat dintr-o carte, Dyana sper sa gasesti o parte din raspunsurile la intrebarile tale....

Frumos mesaj OKtavia. Eu mi-am dorit sa devin arheolog. Intre timp m-am casatorit si am renuntat la acest vis deocamdata. Acum visez la o familie frumoasa cu 2 copii, o casuta frumoasa cu gradina de flori si o masina.

si mie mi-a furat inima Noua Zeelanda, dupa ce am vazut imaginile din Stapanul Inelelor Poate o sa si ajung vreodata sa te vizitez...

eu ii spun "casuta ta" daca vrei si daca ii vei spune si tu alei mele la fel
A, o sa lipesc o poza cu casuta visurilor mele, care acum se afla in paragina, in inima Bucurestiului.
Din fericire pt mine, inca mai exista o diferenta intre vila si casuta, fie ea si cu 2 etaje

Sa-ti ajute Dumnezeu, ai incredere totala si vei reusi.!
Si eu am visat sa scriu...mult...orice:poezie, beletristica......Si stii ceva?, am scris, chiar daca nu va fi citit de public niciodata,chiar daca sunt tampenii.... am scris si continui cand si cand sa o fac....pentru mine !

Poate intr-o zi o sa si publici. Nu poti sa stii niciodata ce te asteapta in viata.
Eu am avut o perioada in viata cand realitatea a depasit visul, asa ca stiu ca se poate.

mersi pentru pasaj Oktavia, intr-adevar exprima foarte bine cam ce se intampla cu sufletele noastre.
Eu, m-am aflat in categoria copiilor care atunci cand sunt mici ii intrebi ce vor sa fie cand vor fi mari, nu am stiut ce sa raspund. Dar, de obicei, copii se 'inspira' si din cariera parintilor; si cum la mine cei apropiati erau in domenii total opuse, mi-a fost mereu greu sa aleg...intre ei, de fapt (nuitimai spun ce se mai suparau ceilalti cand imi alegeam totusi una dintre meseriile lor, sau ce se mai suparau toti daca alegeam ceva 'neincercat' inca in familie )

Insa cand m-am facut mare, visele au inceput sa imi dea tarcoale: in anul 2 de facultate, mi-am dat seama cat de mult imi placea mie literatura si cat imi doream sa intru in contact cu lumea asta. Asa ca am renuntat la tot si am dat la Litere. Nu stiu daca am neaparat talent la scris sau daca voi scie vreodata ceva, dar ca fologol, acum am alte perspective. Mi se deschid altfel de usi.
Sarcina, iarasi mi-a aprins in suflet un alt vis. Si acum il urmez, chiar daca asta ma va costa multi ani din viata iar multora chiar li se pare un vis nebunesc

foarte frumos vis.... Felicitari ca ti-l urmezi!

Nu, nu, nu...nu am curaj dar am din plin simtul ridicolului.!
Iti multumesc.

Bine ca ai facut ce-ti place(facultatea), eu una nu-mi place ce facultatati am facut :una de sport ( cu care sincer muream de foame) si una de Finante de Contabilitate(pe care o urasc) dar cu care poti trai decent.
Am rezistat cativa ani si acum lucrez in cu totul alta parte....ironic , nu ?

Si pentru mine la fel...casuta e ceva cu "suflet"....si asta e cel mai important Si astept fotografia

Candva, cu ani in urma...mi-am dorit nebuneste sa fac literatura...si am fost usor usor indepartata de acest vis chiar de profesoara mea de romana...pe care o indrageam nespus...ii aud si acum vorbele: " Ce vrei sa faci cu ea?....sa ajungi profesoara la tara?"...am renuntat la vis...care dupa un timp...s-a concretizat in jurnalism ...am facut-o de placere....si-n amintirea visului trecut
Urmeaza-ti calea Dyana...si nu renunta niciodata...

Dyana,am citit mai tot ce ai postat si-mi place mult cum scri.Felicitarile mele!BRAVO !

Visul meu este ca intr-o zi sa ma pot intoarce acasa in tara mea,ca toate lucrurile sa mearga bine,mi-ar place ca oamenii sa fie mai buni,mi-ar place sa-mi revad locurile copilariei...dar toate visele se realizeaza,sper ca se va realiza si al meu intr-o zi.

iti multumesc mult, channel!

cred ca si eu daca as fi plecata, as visa la acelasi lucru; acasa e intr-un singur loc!

Draga mea Oktavia,acelasi vis l-am avut si eu,sa scriu si sa devin poeta,chiar si acum imi aduc amintesc ca aveam vreo 7-8 ani si la scoala doamna,pe atunci"tovarasa" invatatoare m-a intrebat ce vreau sa devin cand ma fac mare,iar eu am raspuns plina de mandrie:poeta !Scriu in continuare tot felul de poezioare si un pic de beletristica dar de cand cu cea micuta m-am hotarat sa scriu povesti pt.copiii(surorii mele mai micute ii inventam tot timpul fel de fel de povesti si era atat de incantata,sper ca va fi si puiul meu mic),iar tot ce scriu e doar pt.sufletul meu,exact ca si tine,este modul meu de a ma exprima mai bine,de a ma refugia in lumea mea,acolo unde nimeni nu ma poate judeca pt.absolut nimic,acolo unde doar eu si cu mine putem fi stapanii literelor si a cuvintelor,fara a judeca sau a fi judecati...

eu am avut multe vise,de mica, am visat sa devin invatatoare........am devenit,chiar daca doar 10 ani,acum tot in invatamant sunt,deci visul e realizat
am visat sa gasesc jumatatea,....am gasit-o, e bine asa cum e
am visat sa am 2 copii,voiam un baiat si o fetitza,am doi baieti,e bine si asa
am visat sa am casa mea....o am
am visat mereu o masina rosie,decapotabila.....am masina,e rosie,dar nu decapotabila,dar exista!!e bine si asa!!
acum visez sa-mi renovez locuinta,sa-mi remobilez toate camerele,bucataria ,baia,si visez sa calatoresc!!!!!!!!!!!!!!!!1in jurul lumii,daca s-ar putea!!!
cam atat!!
ar trebui sa ma pun pe somn ca sa pot visa mai mult!!!!!!!!!!!!!!

sincera pana acum mi sa-u implinit doar 2 : sa am parte de un om bun cu care sa impart bune si rele si raza mea de soare care imi lumineaza viatza zi de zi ....Bogdanelul meu

cred ca DD a fost generos cu mine-mi-a dat un sot minunat
-o fetita ca o raza de soare
-o familie iubitoare
si tot cu ajutorul lui cred ca o sa ne implinim toate visele pe care le mai avem
unul ar fi o calatorie intr-un loc exotic.....

sa-ti traiasca!!!!!!!!!

multumesc si tie la fel

mai am 2 si gata sa pot sa-mi renovez apartamentul si sa fac nunta , sper sa-mi ajute DD

Poti sa o faci decapotabila...baga drujbaa..... ....iar de dormit..dormi dar vezi sa iti raman timp sa si realizezi ce visezi!

vorba aia: cine se scoala de dimineata...... abia asteapta sa mearga iar la nani

Nat King Cole - O Holy Night


La Multi ani Dyana!...Fie ca visul inimii tale sa prinda viata in aceasta Noapte Sfanta!

Iti multumesc, rux pentru urare. Sa ni se indeplineasca la toti toate visurile!

am plecat noaptea intr-un oras la 50 km de casa pt a-mi vedea iubitul de la departare Eu vroiam atat doar: sa il vad!!!!

Am plecat la mare in timpul sesiunii, chiar imediat ce am iesit din sala de exam, ca deh, era prima ocazie din viata mea de a ajunge acolo si de a ma intoarce la timp pt restul de exam!

Ai fost o adolescenta nebunatica si romantica!

eu, mare????????
merci draga mea, dar romantica....nu mi s-a parut. in schimb topita dupa un baiat care mi=a luat capul....DA!!!!!!!!!!

Toate...visam...la ce spun versurile acestui cantec...poate pentru unele...visul a devenit realitate, insa toate avem dreptul la....a visa !

Da, cred ca toate visam la asa ceva
Dar daca e sa o iau ad literam, eu nu mai visez la asta: nu as renunta la nimeni pentru o rochie...

Eu am plecat la 2000 km departare doar ca sa-i fac o surpriza de ziua lui Imi era atat de dor de el
Si chiar a fost surpriza...pentru ca stia ca nu am pasaport...si pe vremea aia trebuia sa stai zile intregi la coada pentru un amarat de pasaport...si inca o luna ca sa-l ridici (traiasca spaga )...nu a banuit nimic... s-a trezit cu mine acolo

Tu porti deja o rochie : "rochia"....de mama oare cum ar trebui sa fie?

mai esti cu el???????????????? eu nu! si nici atunci nu eram cu el!! eram demult despartiti dar am simtit nevoia ca vreau sa il vad!!

pt sotul meu am facut alte lucruri!!! mai frumoase!!

Cum ar trebui sa fie ce anume?
Cum e sa port rochia de mama tu stii mult mai bine decat mine, doar o porti "la patrat"
Cat despre casatoria in sine...ti-m zis: nu o mai vad ca pe un act absolut necesar

Da...mai sunt cu el...este dragostea vietii mele
Dupa 5 ani de la "calatoria" mea...ne-am casatorit...si suntem la fel de fericiti si indragostiti



Asa este Dyana...eu nu simt nici o diferenta...nu ne-a legat mai mult acel act (chiar..pe unde l-am pus??? )