Sal, fetele! Ma bag si eu in discutia asta cu hainele. Desi sunt la primul bebe nu mai sunt asa de mica si de naiva si am mai "cascat" si eu ochii si urechile in stanga si in dreapta; am cules informatii dupa care am facut cum am crezut eu ca e mai bine. Asa ca eu sunt si mai "dusa" cu capul; daca ar fi dupa mine si mi-as permite as lua masina de spalat special pt hainele lui bebe! Eu, in general, nici hainele mele nu le amestec cu ale sotului la spalat; in nici un caz lenjeria intima si sosetele (v-am zis ca sunt cam dusa cu
!). Fiecare are prosoapele lui si tin foarte tare la lucrul asta! Consider ca si lenjeria noastra ar trebui calcata. Recunosc cu
ca nu prea fac asta ca uraaasc sa calc. Dar la bebe nu se va pune problema sa nu aiba hainutele calcate!
In ceea ce priveste spalatul hainelor noi, indiferent ca sunt pt noi sau copil, iarasi nu se pune problema. Cum zicea Corina parca cine stie prin ce maini au trecut, cine le-a probat si, in plus, daca ati observat mai ales la cele colorate care ies foarte rau la prima spalare, sunt tratate cu tot felul de vopseluri care contin chimicale.
Am si eu o intrebare:
de ce trebuie camasa de noapte la spital cand nastem? Nu se poate cu pijamale? Eu nu suport camasile de noapte!
Nici eu n-o sa-mi cumpar sutien de alaptat sau camasa de alaptat; mai bine imi iau bluze de pijama cu nasturi! In rest sunt sigura ca o sa cumpar tot felul de lucruri, unele poate chiar nefolositoare in prima faza. Dar prefer sa fiu pregatita pe de o parte, si pe de alta parte, dragi mamici de al doilea bebe, trebuie sa intelegeti entuziasmul poate putin exagerat al celor care sunt la primul bebe. Eu una as cumpara toate prostiile! Ghinionul meu este ca nu ma mai pot deplasa din cauza durerilor de coloana. Altfel, cred ca la 2-3 zile, dadeam raite prin magazine. Oricum, ma tarasc eu cumva de vreo 2-3 ori, chiar asa "invalida"!
Corina, sa nu te superi pe mine ca-ti spun asta dar eu ma bucur ca mai mergi la serviciu! Daca ai fi stat acasa n-am mai fi putut vorbi pt ca tu ai zis ca nu ai acces la internet acasa. Iar de luni o sa fim colege de suferinta! Si inca ceva: ieri parca, mi-ai transmis ca ai terminat cu vaietatul. Ce sa spun: ma bucur ca ai devenit mai optimista dar asta nu inseamna ca de cate ori te sperie/supara/framanta ceva nu te poti "plange" aici. Pentru asta ne-am adunat toate: sa ne incurajam reciproc, sa ne ajutam cu sfaturi sau macar cu o vorba buna. Eu cand ti-am spus ca sunt persoane care au probleme mai mari decat a ta am vrut sa te incurajez sa treci peste frica ta si in nici un caz n-am vrut sa sune ca o interdictie de a te mai plange. Eu de multe ori prind curaj cand vad sau aud de persoane care sufera mai mult decat mine si reusesc cumva sa treaca peste probleme.
Pupici!