Eu sunt casatorita de 7ani si am o fetita de 4anisori si un baietel de o luna...Ar trebui sa fiu o sotie si o mamica fericita dar din pacate nu sunt....Sotul munceste foarte mult pt noi si cand ajunge acasa vrea doar sa se odihnesca si il inteleg si il respect pt tot ce face dar in felul asta eu sunt incredibil de singura...Si cumva acum ceva timp m-am indragostit de un baiat ceva mai tanar decat mine,o relatie imposibila pt ca pe el il iubesc dar pe sotul meu il respect si nu i-as face rau niciodata...Uneori cred ca cuvintele destule de reci si dure izvorate din oboseala ale sotului meu m-au adus in situatia asta,nu mai stiu....Si cel de care m-am indragostit mi-a fost alaturi cat de mult a putut fara sa ma judece dar la varsta lui trebuie sa-si faca un viitor si asa ne straduim sa renuntam unul la altul pt binele tuturor...Am mai incercat odata sa facem asta si el a reusit doar 7luni cat a fost plecat din tara..pe urma am luat-o de la inceput...Acum are o prietena de varsta lui si incercam sa ne vedem fiecare de viata lui...Oare cat va tine? Dati-mi un sfat...cum sa fac sa fie bine? Cum sa-mi impac sufletul?

Numai Dumnezeu stie cum...stai de vorba cu El

Adriana,inimii nu-i poti ordona sa faca sau nu ceva...pe fonful lipsei sotului de acasa,e de inteles ca nevoia afectiva si-a spus cuvantul si te-ai indragostit de primul barbat care ti-a aratat un minim interes.
Ce sa spun?Doar refacand relatia cu sotul:intima,la nivel de discutii,planuri pentru voi 2,vei reusi sa scapi de situatia care te macina acum.Incearca sa ramai singura mai mult cu el,sa reinvii sexualitatea inceputului vostru...si cred cu tarie ca-l vei uita pe celalalt.Plecati impreuna intr-un concediu,daca se poate...asta ar ajuta enorm.
Iti urez numai bine!

poate nu esti indragostita,poate doar cersesti putina afectiune?!incearca sa vorbesti cu sotul tau,sa incercati sa reaprinde-ti flacara..

Si parerea mea sincera este.....ca ar fi mare pacat sa-ti distrugi casnicia....ar fi o imensa pierdere ptr fiecare membru al familiei.....eu nu cred ca poti sa respecti decat o persoana pe care o si iubesti.E adevarat,sunt mai multe feluri de iubiri;...dar sta in puterea ta si in mainile tale sa gasesti iubirea adevarata sau sa te intorci la iubirea care v-a legat la inceput.O femeie are multe atuuri....trebuie doar sa-ti aduni puterile sa urnesti din locul unde s-a impotmolit,caruta dragostei voastre.Nu prea ai alta alternativa,decat sa stai de vorba cu sotul tau,sa-i spui sincer ce simti si eventual poti sa-i spui ca te tenteaza sa cauti afectiune in alta parte,dar tu il vrei pe el....,doresti sa ramaneti impreuna dar ,nu poti fara afectiune din partea lui.In viata asta nu conteaza doar partea materiala....,de multe ori fara iubire bogatiile nu au nici o valoare.In Biblie in cartea Proverbe este un verset care zice asa:"Mai bine o coaja de paine cu pace,decat o masa imbelsugata cu cearta"
Mai stiu o vorba care zice:"Nu poti opri pasarile sa zboare deasupra casei tale,dar le poti opri sa-si faca cuib pe casa ta"
Se pare ca la tine,au inceput deja sa-si faca cuib(tot gandindu-te si alimentandu-ti dorintele sau lipsurile)dar cred ca inca nu este tarziu sa le strici cuibul.
Daca el este prea obosit sa initieze momente de afectiune si iubire,fa-o tu si oricat ar fi de obosit,eu cred ca se v-a da pe brazda.Nu-ti fie greu;astfel iti vei face un mare bine si tie si lui.Sunt multi barbati care prefera ca sotiile sa aiba initiativa....si iti spun asta si din perspectiva propriei experiente.
Si inca ceva....,ca sa fii sigura de reusita si sa ai incredere in tine....roaga-te mult.....si cred ca in primul rand ar trebui sa-i ceri iertare lui D-zeu ptr ca ai inceput sa iubesti alt barbat si pe urma sa-L rogi sa-ti dea putere sa gasesti din nou iubire si afectiune alaturi de sotul tau.Fa-o ptr tine si ptr ingerasii tai,ptr familia ta.
Iti doresc mult mult succes si multa putere si intelepciune,sa-ti dea D-zeu

dar cum s-a ajuns ca tu sa te indragostesti de un alt barbat?spui ca ai un copil,cred ca ar fi pacat sa sufere pentru o ratacire a voastra!sau mai bine zis, a ta!incearca sa analizezi bine situatia.si cum spuneai si tu,baiatul si-a gasit o prietena,are si el dreptul sa aiba viata lui...incerca sa revii in canicia ta si repara ce se mai poate pana nu e prea tarziu...............succes!

Are chiar 2 copii!

Am 28de ani si poate nu sunt suficient de inteleapta...toate aveti dreptate...si chiar am sa ma stradui eu mai mult (dar e tare greu)...Inima mea e tare neascultatoare dar am sa ma stradui foarte tare pt sotul meu,sper sa reusesc....va multumesc sincer sincer pentru sfaturi..nu ma asteptam la atatea...multumesc

adriana ca si tine am 2 baieti .unul are 4 ani iar piticu 9 luni.sotul meu la fel munceste foarte mult si seara vine obosit dar eu incerca sa il implic in ceea ce fac eu .il rog sa ii faca baita celui mare in timp ce ii dau eu celui mic sa manince ,sunt atite sau alexandru il ia la el in camera sa ii citeasca ceva.chiar daca e obosit si uneori chiar se vede pe fata lui ca nu are chef de nimik nu ma refuza.nu stiu cum ai gasit timp sa petreci cu acel barbat ca eu practic nu am timp de nimik.imi ocupa piticii tot timpul si cind prind o clipa de liniste o savurez(pacat ca e doar o clipa)si o iau de la capat.acum nu prea stiu ce sfat sa iti dau.ar trebui sa lupti pentru familia ta ,concentreazate asupra copiilor oferale lor toata dragostea si vei primi zimbetele minunate care vor impaca sufletul.cu timpu si cu voia lui dumnezeu vei reusi.mult succes si sanatate copiilor

Draga Adriana,
(ce nume frumos, asa se numeste si sora mea cu un an mai mare) cred ca-ti inteleg oarecum sentimentele ce te incearca.Este normal atunci cand esti tanar sa mai vorbeasca si hormonii in locul tau dar totusi cand ai 2 copii si un sot care munceste pentru voi cred ca trebuie sa te gandesti de 2 ori inainte de a face o greseala majora.Iti dau un simplu exemplu si eu si sotul meu muncim ff mult (ceea ce este si cazul tau tu muncesti acasa si el la birou) si cand ajungem acasa abia daca ne mormaim cateva cuvinte.In schimb cand vine vacanta nu ne mai saturam unul de celalalt.Cred ca intr-o relatie trebuie sa vii mereu cu noi "artificii" decat sa stai tot timpul si sa astepti la celalalt sa condimenteze ceea ce aveti voi.
Se intampla in viata sa luam decizii care pot fii ireversibile.Este mai bine sa ne bucuram de ceea ce avem si chiar sa incercam sa imbunatatim situatia decat sa fi mereu in cautare de nou.
Baiatul mai tanar nu v-a munci niciodata pt tine cum munceste sotul tau pentru ca el nu v-a aprecia ca sotul tau caruia i-ai daruit 2 copii.Decat sa stai sa-ti faci ganduri tot timpul mai bine incearca sa-ti gasesti inca o activitate pe langa copii daca ai prea mult timp liber.
Iti urez mult curaj si decizii cat mai bune,
Georgiana

Draga Adriana, fa un exercitiu de imaginatie, si inchipuie-ti ca esti cu iubitul tau, dar care gaseste un serviciu solicitant, si vine seara acsa obosit la fel ca si sotul tau, ce faci? iti cauti iubirea si nevoia de afectiune la un alt barbat? Tentatii sunt la tot pasul, si pentru femei si pentru barbati, dar important este sa gandim cu mintea, mai ales ca nu esti singura , ai 2 copii......cand ai inceput relatia trebuia sa analizezi foarte bine situatia, atunci, nu acum cand deja faptul este consumat si se pare ca iti doresti aceea relatie cu iubitul tau.......Nimic pe lume nu este usor, viata , casatoria....totul este o continua lupta, cand nu mai suntem singuri, si de noi depind copii, trebuie sa gandim de 2 ori inainte de a lua o decizie....si trebuie sa iubesti cu cei 28 de ani ai tai si nu ca la 20.
Succes si gandeste-te........

Roagate mult la DUMNEZEU numai EL iti poate da intelepciune si intelegere ca sa poti merge mai departe.Aduti aminte de momentele frumoase petrecute cu sotul tau si incearca pe cat posibil sa reinvii acele clipe.Priveste ingerasii care D-zeu ti-a daruit tie si sotului tau.Nu sunt in masura sa dau sfaturii pentru ca am trecut si eu printr-o experienta asemanatoare insa multumesc lui D-zeu am ramas cu sotul meu.E greu dar lupta pentru tine,pentru copilasii tai si pentru sotul tau .

Poate ca tocmai tu esti mai in masura sa dai sfaturi,avand in vedere ca ai trecut prin asa ceva.Poti da mai multe sfaturi din proprie experienta.....este mai concludent un sfat de la o persoana care a reusit sa depaseasca astfel de experimente.
Felicitari ptr reusita Si poate ca nu ti-a fost chiar usor

Voi toate aveti dreptate dar atunci cand toata ziua te stradui sa ai grija de copii si sa faci tot cea ce trebuie intr-o casa si omul pe care il astepti acasa in loc de multumesc si un pupic iti ofera niste cuvinte nu prea frumoase nu stiu daca-ti mai vine sa il rasfeti in continuare......eu am trecut multe cu vederea si am incercat sa inteleg pt ca sunt o fata cuminte si foarte linistita dar uneori simt ca nu mai pot..Si asa m-am gandit ca merit si eu pe cineva care doar sa ma tina in brate si asta este tot ce-am facut .Am gresit undeva si m-am trezit ca il iubesc....si poate nu ma crede-ti dar tot ma stradui sa fac totul bine pt familia mea dar e asa de greu.......(si timp pt un om pe care il iubesti iti faci indiferent de situatie)Si sper sa nu mai simt asta pt ca el are acum pe cineva si stiu ca asa trebuie sa fie..dar tot mi-e greu...Va multumesc pt incurajari si sfaturi, chiar vreau sa fie bine si sa-mi aranjez viata,sa fiu linistita cu copii mei si cu sotul meu

Eu stiu o vorba : "Lipsa de preocupare e cauza tuturor relelor!" Incerca sa iti umpli timpul cu ceva folositor...ocupa-te de copii, cauta-ti un job suplimentar, nush...dar fa ceva cu timpul liber care iti da ragaz sa te gandesti la iubitul tau sau chiar sa te intalnesti cu el...Chiar ma gandesc cum reusesti cu 2 copii sa ai si timp liber? eu cu unul si NU REUSESC!

Oare nu cumva crezi asta din cauza ca ti-e gandul tot la iubitul tau? Ar trebui sa stai de vorba cu sotul tau si sa ii spui ce asteptari ai de la el, ce te nemultumeste si sa gasiti impreuna solutii care sa va ajute sa depasiti aceste momente dificile. Cheia este la voi! Multa intelepciune si rabdare!

Dar sotul asta nu mai are nevoie de nevasta lui deloc? cat ar fi munca aia de grea ... totusi ceva scartie... sigur o discutie deschisa la acest subiect, cu el, ar lamuri situatia ... Dumnezeu sa te ajute sa te regasesti, sa nu faci ceva pentru care o sa regreti.

Draga mea iubirea e tare frumoasa si iubirea romantica de un barbat este ceva minunat.Incearca sa stai cu tine insuti ,cand copii dorm si esti singura acasa incearca sa te relaxezi ,sa dai mentalul la o parte ,nu te gandi la nimic si incerca sa te conectezi la inima ta.Simte cu inima ta daca vrei sa ai o relatie cu iubitul mai tanar sau daca vrei sa ramai cu sotul tau.Alegerea iti apartine,nimeni nu are dreptul sa te judece ,sa te analizeze ce si cum despre tine.Fiecare suntem asa cum suntem si trebuie sa ne vedem de drumul nostru,pt a ne fii noua bine.Sotul tau este sotul tau legal ,cu acte ma refer ,dar draga mea actele sunt egale cu zero daca nu simti nimic pentru sotul tau.El este sot in fata legii si a umanitatii dar in fata ta ,daca nu il iubesti nu e sotul tau.Important e sa simti iubirea pentru cel cu care stai dar iubire adevarata nu iubire gen de frate,sau de compasiune sau de mila sau de respect ca munceste mult. Cel cu care vrei sa fii tre sa il simti ,sa simti ca va contopiti unul cu altul ,traiti si respirati ca un UNIC in tot ceea ce sunteti ,si in tot ce faceti si in existenta voastra.Fiecare avem munca noastra ,femeile cu copii sau mai au si alte servicii si barbatii cu munca.Deci nu tre sa te simti vinovata ca el munceste si ca tu stai acasa.Asta este alegerea luiSi tu muncesti pt tine si copii tai acolo in casa voastra.
Pe de alta parte stai de vorba si cu iubitul tau de care esti indragiostita si vorbiti cinstit.Intreaba-l daca te vrea cu 2 copii,daca vrea sa te intretina ,daca este de acord sa iti cresca copii si sa fiti o familie minunata.Incerca sa vezi ceea ce spune si cantareste tu acolo si vezi care sunt potentialele tale de a fi sau nu cu iubitul tau mai tanar.Dar niciodata sa nu ai asteptari ca s-ar putea sa fii dezamagita.Draga mea copii cresc oricum cu tatal natural sau cu alt tata.Important este ceea ce vrei tu pentru tine.Eu te felicit cu mult drag pt curajul tau de a impartasi problema ta sufleteasca si fii cinstita cu tine si curaj in a lua o hotarare. Si nu uita ca puterea este in tine,ai incredere in ceea ce vrei tu sa faci si in alegerile tale.Niciodata sa nu iti dai puterea la alti ,sa nu asculti ce zic altii ,tu ai liberul arbitru de a alege in viata ta ce si cum e mai bine pt tine,indiferent de ceea ce alegi.Te imbratisez cu mult drag

Draga mea, si eu am o prietena care a fost in aceeasi situatie ca a ta, insa barbatul e de aceeasi varsta cu ea. S-a agatat de primul intalnit pt ca sotul o neglija si o batea ingrozitor. Acum, de pe urma relatiei cu el a ramas insarcinata. Il urascte enorm pe cel cu care a avut relatia. Sotul i-a cerut sa avorteze si ea n-a vrut. Acum e divortata, cu doi copii maricei si cu unul care va veni si e disrusa. Ar vrea oricand sa se intoarca inapoi si sa stearga tot trecutul.
Dandu-ti exemplul asta incerc sa iti spun sa ai grija de tine si de ai tai pt ca o eroare poate duce la distrugerea unor vieti, vieti care depind de tine. Tu depinzi de ei in aceeasi masura. Vei vedea ca viata te va rasplati pt efortul de renunta la el pt familie.

Cam mult dureaza relatia "anexa" si poate ar trebui se te gandesti sa repari cumva relatia cu sotul tau, mai ales ca aveti 2 copii, el munceste mult ai spus, OARE PENTRU CINE ?, cred ca ai cautat afectiune unde nu trebuia , sau du-te la pusti dar SE BAGA ?, (2 copii, o sotie care peste ceva ani....), gandestete bine si nu mai sta pt ca s-ar putea sa fii chiar tu cea care ramane pe dinafara.

Din cate vad eu, "relatia" asta cu tinerelul dureaza cam de mult. Asta inseamna ca nu esti pregatita sa renunti la el. Eu vad doua (poate trei) variante:

1 - te culci cu el ca sa nu-ti mai stea gandul toata ziua la "cum ar fi daca", sansele sunt foarte mari sa va saturati rapid unul de altul si idila se stinge de la sine

2- daca e mai bine decat cu sotul (care s-ar putea si el sa te insele altfel nu vad de ce e asa de rece, ca doar mai aveti un copil si muncea si inainte de al face pe-al doilea! ... sau, poate tu te-ai indepartat de el din cauza ca te-ai indragostit de altul si l-ai tratat mai rece iar el iti raspunde la fel fara ca tu sa constientizezi ca e reciproc sentimentul?) si e dragostea atat de mare, exista varianta divort ... n-ai fi nici prima si nici ultima

3- si asta e cea mai grea, sa stai de vorba cu sotul, eventual sa plecati amindoi intr-un weekend (lasi copiii pentru 2 zile la bunici ca nu patesc nimic); ideea e sa lamuriti situatia cat mai repede pentru ca, din ce scrii tu degenereaza rapid si tot la divort (doamne-fereste batai si certuri) ajungi; mergeti la consiliere psihologica unde poate spune fiecare ce are pe suflet si e si un martor obiectiv (psihologul)

Concluzia insa, e ca pentru orice varianta ai opta (sigur mai sunt si altele), nu trebuie lasata sa continue situatia actuala. Deci, curaj si FA CEVA!

Buna!

Nu vreau sa judec pe nimeni. dar din lipsa de detalii, da-mi voie sa te intreb ,, daca el vine asa tarziu si nu mai aveti timp de nimic impreuna, nu cumva are si el pe altcineva ? " Este cam greu sa stai fara sotie mult timp, sincer vorbind. Mai gandeste-te, mie mi se pare un pic poezie.

Draga Adriana,nimeni nu este in masura sa te judece sau sa-ti dea sfaturi,tu trebuie sa gasesti in tine ceea ce vrei cu adevarat:o relatie in continuare cu sotul tau si familia ta sau o relatie cu celalalt.Celalalt barbat ar accepta copii sau tu ai putea trai fara ei daca ti i-ar lua sotul tau?Trebuie sa fii sincera cu tine:il iubesti pe celalalt pentru omul care este sau pt.faptul ca ti-a aratat intelegere si atentie.Nimeni nu minimalizeaza sentimentele tale dar gandeste-te la imaginea de ansamblu.Spui ca sotul tau este mai rece din cauza oboselii;nu cumva si din cauza ta?Cand ai facut ultimul gest tandru,ultima lenjerie sexi sau o cina in doi.Daca ai cu cine lasa intr-o seara piticii cu cineva si invita-l in oras numai voi.Cand i-ai aratat sotului tau ca il doresti ca barbat nu numai ca il respecti ca sustinator al familiei?Incerca sa vezi daca nu cumva oboseala ta,frustrarile tale timpul pe care il dedici numai copiilor si plingerii de sine nu cumva te-au influentat?Ai motive de suparare dar poate si sotul tau are.Incearca sa te pui si in locul lui si incerca sa te hotarasti ce vrei cu adevara.Apoi lupta pentru orice hotarire iei.Mult succes.Cristina

Probabil nu-ti iubesti sotul, iar acum ai pierdut (cum era si de asteptat) si sentimentele amantului. Pune-ti alte intrebari... nu cele pe care le-ai scris aici.
Ai pe cine iubi... cei mici...
Lasa timp si vezi daca mai ai ceva in suflet pentru sot.
Scuza cu "el e ocupat" nu arata decat ca nu gaseste la tine ce a avut candva (sau nu ii mai oferi tu).
Tu mai ai sentimente pentru el?

Fiecare lucru are durata lui, asa ca nu te vei desparti de sotul tau decat daca chiar a venit momentul
Pe moment oricum nu ai altceva de facut... De ce sa nu-ti recuceresti sotul? Considera ca abia acum l-ai cunoscut (in plus oricum stii despre el mai multe lucruri decat ai afla vreodata despre alt barbat ).

draga mea, nu sunt casatorita, nu pot intelege situatia ta, dar apreciez faptul ca omul acela munceste pt voi familia, sa va ofere tot ce va trebuie, poate si faptul ca ai nascut curand, un bebe mic, care iti ia tot timpul tau, v-a facut rau, sau sarcina v-a indepartat, ia-o altfel, oare sotul tau, cat o fi el de obosit nu are nevoie de atentia ta, de dragoste si afectiune...daca el nu da semne ca ii lipseste si lui afectiunea si dragasenia ta, trebuie pusa o alta intrebare: oare chiar munceste sau se refugiaza si el in altceva, poate alta femeie..........cum se comporta el cu tine? e obosit, dar..te priveste ca pe femeia din viata lui?si cum de ai ajuns de atatea luni sau ani sa ai o alta relatie si sa ai totusi un copil mic......e sigur al sotului tau? scuza mi cuvintele, nu as vrea sa jignesc..........

NU ma jignesti ....e al sotului meu sigur.... poate nu ai inteles ca eu nu am trecut de o anumita limita...el a fost plecat si a trebuit sa-mi vad de viata mea si chiar nu am crezut ca el nu o sa ma uite...nu ma uitat dar nu are de ales...e un copil care trebuie sa-si faca un viitor si eu nu fac parte din el(nu ar fi corect).Si toate ma-ti intrebat daca nu cumva si sotul meu era pe altcineva....nu stiu dar stiu ca inca ma mai vrea din punct de vedere fizic nu asta e problema mea....Problema e ca nu reusim sa mai comunicam..si cred ca amindoi suntem prea obositi...ultimul concediu cred ca a fost acum 3ani.....Nu stiu cum dar o scot eu la capat cumva...intr-un fel sau altul..Va multumesc la toate inca o data..sper ca logica sa fie mai puternica in cazul meu decat altceva(oricum nu prea am de ales in momentul asta...offf e greeeeu)

Iti tinem toate pumnii;ai grija de pitici,de sot si nu in ultimul rand de tine.Mult noroc si tine-ne daca vrei la curent.Cristina

cat ma bucur sa aud ca te vrea, e o sansa pt voi, concentreaza te la cei mici, e atat de greu sa iti creezi o familie adevarata, e pacat sa o pierzi.....si uita fraza cu ce am inceput povestea...AI PT CE SA FI FERICITA!

Exact la asta ma gandeam si eu.

Daca el ar avea pe altcineva as stii,as simti....e unul din defectele mele....pot sa simt oamenii si cand nu vreau,plus ca de 2ori l-am rugat sa ma lase sa plec daca nu mai ma vrea si mi-a spus ca nu vrea sa ma piarda si ca ma iubeste...eu nu cred ca e poezie..e doar multa munca pentru noi toti, asa e felul lui si il admir pt asta,de asta nici eu nu sunt hotarata sa renunt.Am gresit undeva si nu stiu unde....cred ca trebuie sa mai ma maturizez un pic....sper sa nu fie prea tarziu...

Parerea mea, doar parere:
O viata cu o amanta si o sotie este interesanta. Aceasta faza poate fi alimentata de multe neintelegeri si nemangaieri intre voi. La ce te referi ca trebuie sa te maturizezi? Oricat de mult l-ai admira ca muncesti pentru voi mult, vezi ca timpul, petrecut cu familia, oricat ar fi el de scurt, e f important. Acum nu stiu ce varsta are sotul tau? Prin cate a trecut el ? Sant f. importante si astea. Sa stii ca , chiar daca spune ca te iubeste, copii au un mare influenta in relatia intre voi pentru ca sunt sfinti si durerea lor este insuportabila pentru parinti.

asta iti spun din experienta unui tata

sa auzim de bine

Draga mea, am citit topicul cu interes si imi pare rau pentru tine si situatia ta, dar crede-ma ca nu este atat de grav pe cat crezi. Pe sotul tau oricat de mult vrei sa negi, il mai iubesti, e imposibil ca o mamica proaspata ca si tine sa nu priveasca bebelusul fara sa incerce sa gaseasca asemanari cu tatal atat fizice cat si de comportament...am si eu o fetita de 23 de zile si asta fac toata ziua !!!
Apoi faptul ca nu exista comunicare intre voi e pentru ca ati lasat-o moarta amandoi in ultimul timp ceea ce se intampla in orice casnicie, nu sunteti prima pereche care pateste asa ceva. Important este ca macar unul sa isi dea seama de asta si sa faca ceva, si crede-ma nu e mare lucru. A pregati ceva special pentru persoana pe care vrei sa o ai alaturi toata viata e o placere pe care tu trebuie sa o redescoperi. Aminteste-ti ca intr-o casnicie e intotdeauna unul care da o parte mai mare de iubire decat celalalt, acum ca persoana aia este sotul tau nu e problema, important e ca tu sa intelegi ca o aventura trebuie sa ramana aventura iar familia trebuie sa ramana pe primul plan.
Incearca sa te convingi pe tine insuti de sentimentele tale vis-a-vis de sotul tau...cand i-ai trimis ultimul mesaj de dragoste (lui nu celuilalt), cand l-ai incurajat ultima oara sa iti spuna chiar si printr-un sms cat de mult te iubeste si cat de mult ii lipsesti?Fa-o!Tie de fapt iti lipsesc cuvintele de dragoste, mangaierile...pe care sotul tau consideri ca e prea obosit sa ti le ofere si te ascunzi in bratele altuia fara probleme si griji care la varsta lui crede-ma numai la asta se gandeste.
Sunt convinsa ca daca ai avea probleme cu "amantul" ai incerca in fel si chip sa le rezolvi, incearca sa faci asta pentru sotul tau.
Sunt convinsa ca atunci cand te intalnesti cu el petreci mult timp in fata oglinzii incercand sa arati cat mai bine posibil, cand insa ti-ai asteptat sotul de la munca asa cum te duci la intalnire? Adriana, crede-ma, un zambet pe fata ta, dar unul sincer, face minuni, incearca sa-ti privesti jumatatea cu alti ochi, nu e chiar asa de rau pe cat vrei sa crezi.Trimite-i un mesaj de dragoste si incurajaza-l sa-ti raspunda, vei fi uimita sa realizezi cat de mare placere iti va face sa citesti ca si el simte la fel.
Apoi daca sotul tau acum este rece, pune-o si pe seama faptului ca doar ce ai nascut si el stie ca iti trebuie un pic de timp ca sa te recuperezi, apoi bebeul are nevoie de tine mai mare ca el, si el stie asta!
Morocanos poate fi si pentru ca te vede pe tine distanta, barbatii sunt ca niste copii, au nevoie de dragoste de mangaieri, de soapte de iubire desi nu ar recunoaste asta in ruptul capului. Tu ai nevoie de cineva care sa iti raspunda la sentimente, iar persoana cea mai potrivita e mereu langa tine, numai ca tu te-ai obisnuit cu prezenta ei atat de tare incat o desconsideri foarte mult.
Fii sincera cu el, asa cum ai fost cu noi (nu-i zice Doamne fereste de celalalt!!! nu la asta ma refer), si daca vrei ca el sa se schimbe, fa-o tu mai intai! Eu nu am intalnit inca o persoana careia sa ii zambesc si sa sa nu-mi zambeasca...Fa primul pas si continua, s-ar putea sa nu reusesti din prima zi sa il convingi ca vrei o schimbare, dar toata ziua esti acasa asa ca ai tot timpul din lume sa perseverezi si sa nu te lasi batuta....MERITA!
Hai, astept un raspuns pozitiv!

Sa-ti traiasca bebelusa si sa te bucuri de ea marylena......ai foarte mare dreptate in tot ce spui...fetita mea seamana cu mine dar bebelusul seamana incredibil de mult cu sotul meu un mic blondut cu ochi frumosi si dulce si scump si ii iubesc enorm pe amindoi copii ,asta e unul din motivele pt care nu vreau sa-mi pierd familia......dar mi-e tare greu si de asta am scris aici, vroiam sfatul cuiva care priveste situatia din afara....cred ca inceputul e cel mai greu dar acum stiu ce trebuie sa fac... intr-un fel multumita celor care mi-au scris, nu ma asteptam si va multumesc...Ma gandesc doar ce-am sa fac daca ma cauta iar celalalt....atunci o sa-mi fie si mai greu....Poate ma crede-ti mai aiurea un pic dar asa sunt eu si cam gandesc cu inima intai,,dar tot imi vreau familia mea.... frumoasa si fericita si linistita. VA MULTUMESC TUTUROR

Cu 16 ani in urma m-am indragostit si eu de o persoana de varsta mea. Sotul meu nu imi mai acorda atentia pe care mi-o doream si parca nu ma mai simteam femeie. In schimb persoana de care ma indragostisem ma idolatriza. Eram cea mai frumoasa, cea mai desteapta si se mira cum de stiu atat de multe lucruri si cum de am atatea calitati. Am doua fete si pe vremea aceea erau mici iar el imi spunea ca trebuie sa facem rost de un apartament in care sa locuim cu "fetitele" cum le numea atunci. Casnicia mea s-a destramat evident si eu am ales persoana care ma iubea atunci atat de mult incat nu ma lasa sa fac nimic singura. Era in permanenta la umarul meu. Fostul meu sot a acceptat foarte greu despartirea. S-a recasatorit dar ori de cate ori vorbeam la telefon ma ruga sa ne impacam si imi spunea ca sunt singura femeie pe care a iubit-o si o iubeste. Dar eu am refuzat cu incapatanare pentru ca aveam impresia ca nu pot trai fara iubitul meu. Acum trei ani fostul meu sot a facut un infarct in ziua de Pasti si a murit. Si a dus cu el in mormant dragostea pe care o purta in inima lui bolnava pentru mine si pe care eu nu am meritat-o niciodata. Iar eu? Eu nu mai sunt atat de frumoasa, nu mai sunt atat de desteapta, nu mai am atatea calitati si toate problemele mele le-am rezolvat si suportat singura. Fetitele s-au transformat in copii altuia pe care nu vroia sa ii creasca el,si am sfarsit prin a ne separa in dormitoare diferite. Uneori ma uit la el si ma intreb ce a fost in capul meu? Cum am putut sa cred ca mai pot sa am o familie dupa ce am distrus-o cu propriile maini? Pentru ca traiesc o singura. Cu copiii mei cu necazurile mele....Ma uit in jurul meu si vad mame si tati cu copiii de mana si ma incearca o durere fara margini. Si mi-as da 10 ani din viata sa mai am o familie si sa stau la aceiasi masa cu sotul si copiii mei.Si mi-asi da viata sa intorc timpul si sa ocolesc clipa nenorocirii mele. Dar norocul meu e in cer. Si m-as duce pana la capatul lumii sa il mai gasesc o clipa si sa ii spun sa ma ierte dar paradoxal pamntul acesta este atat de mare si el nu mai e nicaieri. Nu te lasa condusa numai de inima. Gandeste! Invata ceva din greseala mea si nu te lasa pacalita de ceea ce traiesti acum. Cu timpul vei intelege de ce iti spun toate aceste lucruri. Nimic nu este mai important decat familia. Este singura constanta in viata ta. Nu piede acest lucru minunat. Eu nu am mai avut familie niciodata.

Florans,povestea ta este deosebit de trista si nu prea ai ce sa spui decat ca viata merge inainte,ai doi ingerasi pentru care sa o faci.Totusi incearca sa vorbesti cu sotul tau,poate se mai poate face ceva sa aveti iar o viata buna.Faptul ca te raportezi tot timpul la relatia veche nu este de bun augur pentru tine. du-te mai departe in sitatia pe care tu ai ales-o si fa tot posibilul sa mearga.S-ar putea oare ca actualul tau sot sa fi simtit regretele tale si sa se fii simtit in inferioritat?Mie mi-a murit sotul acum 3 ani si nu am crezut ca o sa merg mai departe,si eu eram singura.Tu ai fetitele si un om care te-a adorat la un moment dat.Odragoste adevarata nu se stinge usor,se uzeaza ,se estompeaza dar nu moare.POate mai poti face ceva.Nu te mai invinui si vezi ce mai poti repara.Mult noroc.Cristina

Imi pare rau pt tine dar are dreptate cristina poate nu e prea tarziu...sau va-ti despartit de tot?Nu stiu dar intotdeauna exista o speranta ca va fi mai bine... nu te da batuta. Si daca nu se mai poate incearca sa cunosti alti oameni exista un suflet bun pt fiecare din noi trebuie doar sa-l gasim si pana atunci ne bucuram de ceea ce avem cum sunt copii. Inteleg ca singuratatea doare,exact ca tine am simtit si eu si m-am gandit ca merit un pic mai mult...dar eu nu am sa renunt la ceea ce am decat cind nu am sa mai pot face nimic,pt mine nu e prea tarziu sa mai indrept lucrurile sper sa pot ...si stiu cat de mult doare si singuratatea si vinovatia..Sa ai grija de tine si de copii si multumesc ca mi-ai spus povestea ta...

Toate femeile in majoritate suntem la fel si gandim cu inima mai intai, dar tu nu ai nevoie de "celalalt", ai nevoie de tandrete si dragoste si mangaiere. Daca reusesti sa reaprinzi flacara in sufletul sotului tau, celalalt va fi uitat de a doua zi si asa cred ca e mai bine. Nu te stresa gandidu-te ce vei face daca te va suna, gandeste-te mai bine sa redevii femeia de care sotul tau s-a indragostit.Nu putem pretinde sotilor nostrii sa ne accepte asa cum suntem dupa o anumita perioada. Ei s-au indragostit de o persoana mereu ingriita, mereu parfumata, mereu dragastoasa si exemplele pot continua. Timpul trece dar pe cat posibil incercam sa nu ne schimbam foarte tare pentru a evita monotonia. Cand ai iesit ultima oara impreuna cu sotul tau si copiii la plimbare in parc sau oriunde altundeva?Ai sa-mi spui ca e obosit, dar esti tu cea care il lasi sa fie obosit. Imi aduc aminte de perioada cand eu si sotul meu eram prieteni...ne plimbam pana in zori si vorbeam, ce vorbeam atata ca nu ne ajungea timpul nu stiu nici in ziua de azi, apoi ne duceam la munca si nu eram niciodata obositi, vroiam mai mult timp pentru noi...si acum iesim, dar e drept mai rar.
Si inca ceva?Il implici pe sotul tau in cresterea copiilor,sau macar acum ca este cel micut, il lasi pe el sa il maseze sau sa ii faca baita?Este indicat sa faci asta, sa il ajuti, sa il inveti daca a uitat de la experienta cu fetita, asa va fi un alt motiv de a imparti timpul impreuna.
Draga mea, nimeni nu iti poate spune sa il lasi pe amant, tu faci ceea ce vrei in fond e viata ta, tu stii mai bine daca sotul tau merita sa iti petreci viata alaturi de el sau nu. Dar daca sotul tau merita,e pacat sa faci sa sufere si copiii, pentru ca aventura pe care o ai, indiferent daca iti parasesti sotul sau nu, va ramane mereu doar o aventura. Daca sotul nu merita nu trebuie sa ai in calcul pe celalalt, considera ca nu exista cand iei decizia asta, il lasi pentru ca mai intai trebuie sa fii tu bine si apoi ceilalti. Sper sa iti fi fost de folos!

Parerea mea e ca in viata trecem si prin momente in care nu ne mai simtim iubite si apare o persoana care umple un gol si ne face sa ne simtim iubite si poate avem o reactie de "iubire" fata de acea persoana, dar se pare ca de cele mai multe ori este ceva efemer si mai de vreme sau mai tarziu sfarsim prin a regreta ca am parasit pe cel dintai pt. ca mai devreme sau mai tarziu cel care pare sa ne faca atat de fericite dispare sau se estompeaza (pt. ca de fapt "iubirea" aceasta mare care apare pt. el este "cladita" pe nevoia de afectiune si lipsa de atentie dintr-un moment de slabiciune din viata noastra si se pare ca sentimentele fata de sot sunt reale, dar amortite momentan). Observ ca au mai trecut si alte femei prin ce am trecut si eu. Si am regretat ca am renuntat la fostul sot. Se pare ca in acel moment incepem chiar sa credem ca asa e bine sau "corect": sa fim sincere cu sotul si sa ii spunem, desi nu vrem sa-l facem sa sufere. In realitate cred ca este o greseala. Nu este corect nici fata de el, nici fata de noi si va suferi el si apoi si noi, cele care credem ca asa trebuia sa procedam.
Parerea mea e ca daca sotul nu este violent sau imposibil (cicalitor sau cumva de nesuportat), nu trebuie sa ne despartim. Cred ca trebuie sa luptam pentru fericirea noastra si a familiei noastre, iar un "intrus" cum este cel ce ne creeaza sentimentul de iubire puternica, reala, dar doar de moment este de fapt o persoana care ne face sa iubim si sa ne simtim iubite dupa o perioada in care nu am mai simtit asta si trezirea asta brusca la viata ne reactiveaza niste sentimente puternice, ne face sa ne simtim fericite si ne face sa luam de cele mai multe ori decizii catastrofale.
Incearca sa traiesti ce traiesti acum, dar nu renunta la sotul tau. Incearca sa nu faci totusi pasul spre o relatie fizica, pt. ca probabil te vei simti vinovata tot restul vietii (eu nu am avut o relatie fizica, ci doar una la distanta inainte cu mult sa fiu mamica si tot a fost greu si dureros si pt. mine si pt. sotul meu si desi crezi ca ai cunoaste o persoana, nu o vei cunoaste cum il cunosti pe sotul tau). Si crede-ma, de cele mai multe ori sentimentele astea pentru un "intrus" trec (desi poate nu crezi asta acum) si in general relatia se destrama dintr-un motiv sau altul si vei regreta ca l-ai parasit pe sotul tau si vei regreta ca i-ai lipsit pe copiii tai de o familie normala si probabil ca iti vei da seama ca sentimentele fata de sotul tau au fost de fapt doar amortite, dar ele au fost acolo tot timpul si il vei iubi din nou. Si probabil ca te vei simti mai nefericita ca nicioadata si vei simti si vina ca l-ai facut sa sufere, ca l-ai abandonat si ca ai dat viata copiilor tai, a ta si a sotului tau peste cap pentru ceva efemer si inexplicabil. Chiar de te vei impaca cu sotul, el nu va uita niciodata ca l-ai ranit in felul asta si nici tu nu te vei putea ierta, caci vei realiza cat este de efemer sentimentul pt. "intrus" (permite-mi sa-l numesc asa, caci cel pe care crezi tu ca-l iubesti este un "intrus" care s-a interpus intre tine si adevarata ta iubire). Desi e greu sa crezi asta acum, crede-ma ca va veni momentul cand iti vei dori sa nu-l fi intalnit pe "intrus". Crede-ma ca cei care sunt casatoriti religios sunt mai legati decat cred sau simt sau stiu pentru ca prin cununie ne legam de sotul nostru (sa nu crezi ca sunt religioasa sau fanatica, dar exista o legatura care nu se poate rupe, poti intreba un preot daca vrei; din aceasta cauza cele mai multe cupluri care se despart dupa cununia religioasa ajung sa se impace sau sa tanjeasca unul dupa celalalt).
Sfatul meu este sa astepti, sa simti ce simti acum, sa treci prin asta doar cu gandul (nu si prin fapte, adica nu il insela pe sotul tau pt. ca te vei simti vinovata mai tarziu, chiar daca el nu va stii nimic) si ai rabdare ca vei vedea ca tot catre sotul tau te vei intoarce. Nu stiu de ce trecem prin astfel de experiente, dar crede-ma: mai bine sa te intrebi cum ar fi fost cu "intrusul" decat sa-ti dai peste cap viata ta si a intregii tale familii pentru un vis care acum pare foarte real, dar care se va supune unor legi nescrise care tind totusi sa influenteze la fel astfel de evenimente din viata noastra. Sa nu te simti nefericita sau neimplinita, sa nu crezi ca ai pierdut o mare ocazie, e doar o ispita care apare mai devreme sau mai tarziu in viata noastra, mai ales pe fondul unei depresii sau a unui sentiment de singuratate. Desi ai o mare nevoie de a te simti iubita si dureaza de o perioada de timp, incearca sa uiti putin de tine si sa te gandesti la copii si la el, fara sa simti ca te sacrifici. Si nu uita ca niciodata fericirea cuiva nu se poate cladi pe nefericirea altcuiva! Mai devreme sau mai tarziu platim f.f.f.f. greu pentru asta.
Scuze ca am trimis un raspuns atat de lung. Oricum, este destul de tarziu acum si nu stiu daca am fost suficient de logica sau explicita sau coerenta. Daca am sa gasesc o modalitate mai corecta si coerenta de exprimare, am sa revin cu explicatii. Pana atunci insa NU TE GRABI! Mai asteapta! Nu spune nimanui, nici macar prietenelor/prietenilor apropiati, nici macar sotului, desi stiu ca simti nevoia sa vorbesti cu cineva si probabil ca ai simtit sau simti ca plutesti de "iubire". NU spune nimanui si nu lua inca o decizie!

Toata povestea asta nu o stiti decat voi de aici si prietena lui de acum(cumva el a considerat ca as putea sa fiu prietena cu ea...foarte gresit aproape ca o urasc) Toate aveti dreptate si am de gand sa fac ce trebuie(nu o sa-i spun despre asta,nu vreau deloc sa-i fac rau chiar daca are si el o parte de vina...apropo nu ma ajutat cu fetita nu ma ajuta nici cu baietelul nu este ceea ce s-ar numi un tatic implicat dar nu conteaza nu ma deranjeaza asta) As da orice numai sa nu mai simt nimic si dureaza de prea mult timp....poate de asta am si scris aici doar ca sa pot spune cuiva....Doare mai fetelor doare si vreau sa se termine odata..Apreciez tare mult cuvintele voastre

Adriana, nu vrei sa imi spui mai multe despre relatia ta de acum cu sotul tau?

Nu stiu ce sa-ti spun exact...e asa cum e...uneori cred ca e bine si pe urma se intampla cate ceva si ajung inapoi de unde am plecat si ma stradui sa-i iert iesirile dure.Nu mai stiu poate sunt eu prea copil si tot visez cu ochii deschisi,poate vreau eu prea multe dar...si azi am avut parte de niste cuvinte nu prea dragute si chiar nu am gresit cu nimic ca pe urma sa linistit singur.Nu stiu si nu mai conteaza oricum cu doi copii nu prea cred ca am de ales si nu are legatura cu celalalt, nu as pune pe nimeni niciodata sa aiba grija de copii mei si asta e.... inca nu ma bate deci pot sa fiu multumita....Multe femei se resemneaza cu o situatie anume si ajung sa nu-si mai doreasca nimic sunt ca niste robotei mici care fac ceea ce trebuie...nu stiu de ce dar cred ca asa am sa ajung si eu....Nu cred ca ti-am raspuns exact la intrebare dar nu stiu de unde sa incep....Inca ma mai stradui nu m-am dat batuta...iti multumesc ca esti atenta la mine sper ca tie sa-ti mearga totul mult mai bine si sa fii fericita.

Crede-ma ca te inteleg si stiu prin ce treci, stiu ca doare si stiu ca este greu. Dar va trece, cu greu, dar va trece. Imi pare rau ca te-a implicat in relatia cu actuala lui prietena, a gresit ca i-a spus, din punctul meu de vedere. Incearca sa te detasezi si sa te apropii cat mai mult de copiii tai si mai ales de sotul tau, atat cat se poate. Si gandeste-te ca nu se poate nimic schimba peste noapte, trebuie sa ai rabdare si sa incerci in fiecare zi cate putin sa-l implici in ceva din viata ta si a copiilor. Si macar la 2 sau 3 duminici iesiti si voi 2 (numai voi doi) la o plimbare sau la o terasa, ceva (daca ai cu cine sa-i lasi pe cei mici). Vezi daca il poti apropia de problemele tale, daca poti sa-i povestesti de lucrurile pe care le faci cand nu este el cu tine, oricat de banale ar fi, povesteste-i ce nebunii au mai facut copiii, cat sunt de dragalasi...etc. si cere-i si lui sa-ti povesteasca despre viata lui de la munca, oricat de banal sau de plictisitor ar fi. Trebuie sa gasiti ceva despre care sa vorbiti. Si mai ales dupa ce-ti trec durerile de dupa lauzie (daca ai nascut normal, probabil ca inca mai te doare acolo unde ai fost taiata, daca ti-a facut epiziotomie), incearca sa-l faci sa inteleaga ca esti sensibila inca acolo pentru o perioada si ca s-ar putea sa te doara inca, fa-l sa fie rabdator si atent cu tine, incearca sa aveti o viata sexuala normala si frumoasa, atrage-l cu asta din cand in cand, fa-l sa se gandeasca cu placere si drag la tine cand nu sunteti impreuna. Oricat de ocupat ar fi, macar din cand in cand va trebui sa-si aminteasca de tine. Arata-i ca-i esti si iubita si prietena lui si mama a copiilor lui. Si nu te mai gandi la celalalt, impune-ti tu o perioada de pauza in relatia cu "intrusul", oricat de mult simti ca-l iubesti si oricat ai suferi. (Pt. ca tu ai sau ai avut niste sentimente puternice pt. "intrus" si de aceea crezi ca nu-l mai iubesti pe sotul tau, dar e doar ceva trecator, chiar daca dureaza luni de zile si daca faci vreo prostie de genul sa te apropii de el in detrimentul familiei tale, vei regreta. Si stiu ca toti suntem tentati sa credem ca va fi "altfel" si sa experimentam pe noi insine, dar nu cred ca vrei sa iti asumi un asemenea risc, mai ales ca acum ai 2 copii a caror fericire si dezvoltare armonioasa depinde in mare parte de tine). Incearca sa te bucuri pt. el ("intrus") ca are o relatie normala si incearca sa te bucuri de actuala relatie cu sotul tau, incearca sa o reconstruiesti, daca nu-ti place cum e acum. Intr-o seara il poti ruga sa te ajute la baita, in alta seara il poti ruga sa stea cu ei cat prepari tu ceva (iti faci de lucru prin bucatarie), iti mai vin tie idei. Si mai ales incearca sa-ti amintesti cum v-ati cunoscut, cum a evoluat relatia voastra, ce ai apreciat si iubit la el cel mai mult, cum era cand era indragostit de tine, incearca sa il apreciezi si sa-ti amintesti cum e sa-l iubesti si uita lucrurile care te supara la el, care te deranjeaza. Iti spun eu ca vei trece peste ce te supara/deranjeaza la el si iti vei aminti clipele fericite petrecute alaturi de el. Macar pana uiti de "intrus", incearca sa-ti focalizezi atentia pe sotul tau, zambeste-i cand intra pe usa, da-i pupici din cand in cand, chiar si fara motiv, imbratiseaza-l cand vine si cand pleaca, apreciaza-l. Trebuie sa aiba el niste calitati frumoase, din moment ce te-ai casatorit cu el. Si cand vei simti ca sotul tau iti este apropiat sufleteste si ca e deschis unei discutii, poti sa-i spui frumos, calm, cu rabdare si tact ca din cand in cand ai nevoie sa-l simti alaturi de tine, ca nu vrei sa va instrainati unul de celalalt, spune-i ce te deranjeaza la el, cum ai vrea sa te ajute si sa-ti fie alaturi macar din cand in cand.
Stiu ca unele dintre noi simt nevoia sa stie ca sunt iubite, sa li se spuna lucrul acesta, unele dintre noi suntem niste romantice incurabile si cand nu mai avem atentia cu care poate eram obisnuite, avem tendinta sa o cautam cumva, inconstient poate in alta parte. Dar nu uita ca sentimentele si relatiile noastre nu sunt constante de-a lungul vietii, si ca au curbe ascendente si descendente si ca atunci cand nu ne este bine ar trebui sa avem rabdare ca sa reaprindem "focul" din sufletul si caminul nostru. Stiu ca simti nevoia sa fii iubita, stiu ca ai nevoia ca cineva sa-ti dea si tie atentie, ca meriti sa ti se dea atentie si sa fii iubita, dar trebuie sa intelegi ca cei din exterior ca "intrusul" sunt himere care te abat de la drumul tau, sunt experiente peste care trebuie sa treci cu brio, fara sa-ti afectezi judecata, morala, sentimentele, sufletul, sotul, copiii.
Esti o farama de Dumnezeu, esti o fiinta cu sentimente, meriti sa fi iubita, dar nu uita ca fericirea cuiva nu se poate cladi pe nefericirea altcuiva. As fi vrut sa-mi fi spus si mie cineva asta acum nu stiu cati ani cand am trecut prin ce treci tu si am gresit si m-am indepartat de sotul meu si (desi nu am avut o relatie fizica) distanta asta creata din cauza mea a provocat ruptura si am ajuns la divort (nu aveam copil atunci). Si ne-am "impacat" la 1 an si 4 luni dupa divort. La vreun an dupa divort, nu-mi mai aminteam exact supararile si chestiile urate care fusesera reprosate intre noi, imi aminteam numai partile bune si cum era cand ne-am indragostit si cum ma iubea si cum il iubeam... si am avut o discutie care ne-a reapropiat si am ajuns la un sarut si a doua zi eram amandoi bulversati, si apoi ne-am revazut si ne-am reapropiat si... am ramas la el... si eram mai indragostita ca oricand. Asta nu poate intelege decat cineva care a trecut prin asa ceva si cineva care este un bun cunoscator ar firii umane (un psiholog). Acum ne este bine si avem un bebe de un an si ceva (ne-am impacat acum 5 ani).
Asa ca ai rabdare ca dupa furtuna vine si vreme frumoasa.
Iti doresc din tot sufletul fericire, intelepciune, tarie atunci cand vei avea nevoie si SA FII IUBITA!

Nu inseamna ca daca se rasteste nu te mai iubeste. S-ar putea sa fie datorita stresului de la munca, incearca sa ai rabdare cu el si cand va fi el linistit si calm si iti va veni tie bine, spune-i si arata-i unde a gresit fata de tine. Sa nu crezi ca el nu simte ca se intampla ceva in sufletul tau! Nu e nevoie sa-i spui, poti sa consideri ca simte sau presimte si poti sa-i fi prietena si sa discuti cu el (dar nu-i spune de "intrus" niciodata), sa-i arati ca esti interesata ca relatia cu el sa mearga bine, ca vrei sa fii fericita cu el, ca toti copiii care cresc intr-un camin plin de iubire si intelegere se dezvolta armonios si bine. Si nu inseamna ca trebuie sa te resemnezi sau sa suporti ca sclavul, nu trebuie sa privesti asa lucrurile, trebuie sa-i arati ca esti si tu un om care asteapta intelegere, sprijin, iubire, respect, mai ales de la el. Si trebuie sa incepi sa-i arati ca-l respecti, ca-l iubesti, ca-l admiri. Fa un exercitiu: in fiecare zi gandeste-te la clipele frumoase petrecute cu el, cum era cand erati indragostiti si trateaza-l cu iubire. Poate vei avea o surpriza. Cine stie?
Ai grija de tine si fii rabdatoare cu tine si cu el.

Adriana, eu imi iubesc sotul foarte mult si as face orice pentru el, dar greseala pe care o repet mereu e aceea ca nu imi pot stapani cateodata "iesirile dure" cum ai spus tu. Datorita stresului de zi cu zi, chiar avem cateva probleme acum nu de ordin sentimental nu e vorba de asta, oboseala care se accentueaza cu zi ce trece, situatiile dificile in care ma pun parintii mei, toate avem probleme, asta e!, ma fac sa fiu rea si persoana care imi este mereu alaturi si ma iubeste si ma respecta este inevitabil tinta resprosurilor numai din cauza ca a lasat un pahar poate pe masa si nu l-a pus la locul lui. Nu e nevoie sa faca mai mult ca sa explodez...asta sunt si deocamdata ma accepta asa cum sunt
Incerc si eu sa ma stapanesc dar de cele mai multe ori scot porumbelul din gura inainte sa am timp sa gandesc. Poate sotul tau este si el stresat, obosit, iar acum are nevoie de intelegere si el nu numai tu. Adriana, aveti nevoie unul de celalalt, va trebuie timp pentru voi, incearca sa schimbi ceva in casa, fa o atmosfera mai intima, schimba perdelele(eu sunt fixata cu asta asa ca nu ma lua in seama daca exagerez), aprinde o lumanare in mijlocul mesei, da o nota de intimitate aparte, gaseste un subiect interesant de vorbit in timpul mesei, acorda-i o atentie marita sotului tau incat sa observe diferenta, uitati-va la un film impreuna, unul romantic daca ii place, sau macar o comedie, trebuie sa radeti impreuna, spune-i ca ai nevoie de el, ca te simti singura, ca ti-e dor de o imbratisare, daca iti iese si o lacrima face minuni. Ai sa zici ca te pun sa joci teatru, dar trebuie sa il apropii sa isi dea seama ca existi, ca esti acolo, si pana nu de mult va iubeati ca nebunii, ca timpul chiar daca trece sentimentele sunt ma vii ca oricand. Trebuie sa faci asta pentru tine!!!
Eu la un moment dat inventam mancaruri pentru cina, e drept ca nu erau gustoase mereu, dar sotul meu aprecia faptul ca imi petreceam timpul in bucatarie stiind ca urasc sa fac mancare si se amuza la numele pe care il dadeam mancarii respective. Inventeaza ceva!!!
E drept deasemenea ca relatia cu "intrusul"cum am vazut ca il supranumeste lumea pe forum(si bine face), e mult mai comoda in sensul ca nu aveti probleme impreuna, nu aveti facturi de platit, nu copii de schimbat sau de stat cu ei cand au colici, nu sunt rude care sa critice sau sa streseze cu prezenta, in fine e o relatie libera care acum te satisface, dar imagineaza-ti ca fiind casatorita cu el situatia ar putea fi exact la fel poate mai rau. Din cate imi dau seama (si scuza-ma acum ca nu ma ascund dupa deget) nici multa minte nu are din moment ce i-a spus prietenei lui de relatia cu tine fara sa se gandeasca ca tu ai o totusi o familie si este foarte riscant pentru tine ca ea sa povesteasca macar la o singura amica , nu vreau sa te sperii dar e foarte probabil...asta ar fi trebuit sa ramana numai intre voi doi.
Cum te-ai cunoscut cu sotul tau? Cum va petreceati timpul? Ieseati seara sau preferati sa stati in casa la lumina lumanarilor?
Cum te facea sa te simti? Gandeste-te si raspundeti tie la intrebarile astea. Omul de langa tine e capabil sa mai faca asta daca ii oferi ocazia cu toate problemele si stresul de peste zi. Banuiesc ca peste cateva zile "iesi din post", pregateste ceva romantic, fa-ti o placere de-a ta, nu trebuie intotdeauna sa ii faci pe plac lui, daca ai chef sa te sarute spune-i, daca ai chef sa te mangaie spune-i, daca vrei pur si simplu sa te tina in brate SPUNE-I! Doar in cazul in care sotul tau ar fi Vrajitorul Oz ar putea sti ce vrei...Daca tu incerci toate astea si sotul tau nu reactioneaza in nici un fel, ai dezlegare de la mine sa il lasi, dar pentru mine, "intrusul" a facut o mare greseala si nu l-as ierta.
Apoi faptul ca ai doi copii nu e un complex, e pur si simplu o binecuvantare, e ca si cum tu acum esti Adriana+Mitica+Matilda,cine te iubeste o face in formula asta, si lasandu-l afara pe sotul tau spune-mi cine o face?

Buna Adriana.Te-ai casatorit la o varsta frageda ,cand ai crezut in dragoste si placerea de a darui dragoste ,simteai ca toata viata alaturi de sotul tau va fi lapte si miere .Si te asigur ca este lapte si miere ,dar numai ca pentru a da putin gust in viata ai nevoie si de putina sare . Sotul tau datorita surmenajului cred ,ajunge cat gramaj de sare pune in casnicia voastra ,daca pun doua persoane deja gustul laptelui este de lesie si nu iti mai poti savura casnicia cu delicatetile ei.Revin prin ati spune ca te-ai casatorit prea tanara , putin imatura si asta se vede pentru ca ti-ai gasit o "jumatatea" la varsta in care tu ai simtit ca ti-ai pierdut tineretea casatorindu-te. "EL " este la o varsta frageda,varsta pe care ti-ai dori-o inapoi ,dar tu "in exterior"esti o femeie matura care poate fi trasa la raspundere pentru actele de imaturitate si iresponsabilitate si vei fi trasa la raspundere de catre oameni ci mai tarziu de catre copii tai care vor avea cel mai mult de suferit. Aventura are un gust bun si dulce , suntem cu toti legati de acele dorinte omenisti prin care tot ce este interzis este "bun ".Inca din copilarie am crescut cu povesti prin care Ileana Cosanzeana vroia sa treaca de usa ferecata cu lacate ,sa vada ce este acolo ,dar te asigur ca in toate povestile dincolo de usa era "Zmeul cel urat " care o fura pe Ileana.Asa si in povestea ta ,in care tu esti Ileana.
Mai cred ca si tu la randul tau esti "surmenata" ,obosita de a face singura tot ,de a fi singura tot timpul , de ati creste copii singura.acestea sunt poate gandurile tale din interior ,dar sotul tau se comporta ca un tata resposabil faptul ca munceste pentru familia lui
imi pare ca incearca sa te ajute punandu-ti totul la dispozitie ,sa nu va lipseasca nimic nici tie ,nici copiilor si asta este DRAGOSTEA . Ai un copilas foarte mic ,ceea ce ma duce sa cred ca tu inca il mai iubesti pe sotul tau ,chiar si respectul este o forma a iubirii.
Agresiunea are mai multe forme ,nu numai prin bataie ci si agresiune verbala ,care doare si mai mult .Ai scris la un moment dat ca te simti multumita ca nu te bate ,eu zic ca nu te simti multumita cu agresiunea lui verbala,chiar poate si teama .Inteleg ca este obosit de la munca dar asta nu ii da dreptul sa se comporte asa ,daca aceasta agresiune este si in fata copiilor ,asta este si mai rau pentru ca in timp poate cauza traume copiilor,incluzand frica si teama in somn .Daca vreodata te vei gandii la un eventual divort ,cred ca mai bine este sa fi pentru un timp singura numai tu cu copii tai ,nu cu "altcineva"

Incearca sa te schimbi putin ,asteaptati sotul aranjata putin dar "altfel", parfumata cu un parfum nou ,o rochita de casa noua pe care o cumperi fara a stii el ,copii sa fie schimbati la fel "mai altfel" ,la masa sa-l astepti cu masa pusa ,cu cei place lui sa manance .Totul sa fie "altfel" ,ca sa simta o mica diferenta si atunci iti vei recapata casnicia si in special sotul . Barbatilor le place schimbarea ,noutatea,dar ea sa nu fie prea mare ci doar cat sa simta ei si atunci va devenii din nou tandru si afectuos ,exact ce-ti lipseste tie.Asta pentru ati salva casnicia ,nu iti mai cauta tinerea in bratele unui alt copil, asa cum ai fost si tu cand te-ai casatorit.


Iti doresc tot bine din lume si ce decizie vei lua ,tu esti singura in masura sa stii ce iti doresti cu adevarat si ce este bine pentru tine , chiar daca acum ceea ce iti doresti este in interiorul tau "acolo intr-un colt al tau ".

Adriana,eu am o intrebare:cine si ce este prietena lui:lucreaza impreuna,este casatorita,este mai disponibila?Nu vreau sa te sperii,dar,in general intr-o legatura de prietenie intre un barbat si o femeie,mai alesintr-o situatie delicata,se infiripa ceva cel putin din partea unuia(ti-o spun din proprie experienta),nu neaparat ceva serios dar neplacut.Nu spun ca au o legatura,dar,ea il asculta,il intelege,il sprijina si la un moment dat il consoleaza.Nu stiu detalii despre ea dar se poate intimpla.Fii atenta daca sotul tau se aranjeaza mai mult,este mai atent la el si persoana lui,cit de mult vorbeste despre cealalta.S-ar putea de fapt sa trebuiasca sa te lupti pe doua fronturi .Iar faptul ca nu te bate nu este imbucurator,este chiar o problema ca te gandesti acolo.Agresarea verbala este un semn de nemultumire,daca sotul tau nu a avut antecedente;de cand o face?Si te mai intreb un lucru:face vreodata comparatii intre tine si prietena lui,de genul:Ea face asta asa,tu de ce nu?Daca are un sprijin din partea altei femei,s-ar putea sa ai probleme,barbatii in general sunt niste copii si fug sa caute intelegere din orice parte,mai ales ca din cate am inteles sotul este genul de tata neimplicat,deci clar se simte neglijat.In acest caz incepe un dialog subtil cu el,si o lupta sa-l readuci unde trebuie.Mult succes.Cristina

Buna,
Si eu sunt casatorita de 7 ani, si am o fetita de 9.5 luni. Sfatul meu este sa te concentezi asupra copilasilor , ei ar trebui sa umple toate golurile din viata ta. Trebuie sa te gindesti mai ales la faptul ca baietelul tau are nevoie de tot timpul si atentia ta, este neajutorat si cine poate sa-i fie aproape daca nu mama lui.
Trebuie sa te gindesti la copilasii tai, in primul rind. Ai grija de ei

Pt marylena...nu pot sa schimb perdelele si nici sa mut mobila e fixa ca altfel o mutam de mult si intradevar cu "intrusul" era simplu eram atenta doar la el si atat( nu copii nu facturi nu etc), chiar inteleg ce-mi spune-ti toate si nu ma dau batuta pt ca stiu ce-i mai bine pt toata lumea .......doar ca "intrusul meu"sa bagat intr-un colt din sufletul meu si nu reusesc sa-l dau afara...Offfff....nu renunt eu asa usor la tot ce am pt o ratacire, pina la urma o sa treaca...Pt cele care cred ca sotul meu are pe cineva trebuie sa va spun ca absolut nimic nu-mi da de banuit asa ceva si chiar as stii dar cineva intelept mi-a spus odata sa nu bag mina in foc pt nimeni asa ca am sa fiu si mai atenta...Eu stiu sigur ca el e bun pt mine dar trebuie sa trec peste anumite lucruri si sa pot sa vorbesc cu el chiar nu e un om rau...Trebuie sa pot

Buna Adriana,
Tot eu!!! ia spune-mi: s-a rezolvat ceva?Ai vorbit cu sotul tau?Tot distant sau ai mai incalzit atmosfera?

Buna ce sa-ti spun ...chiar a fost mai bine, am facut eu un efort si sunt mai atenta la el...cum sa spun cu o floare nu se face primavara dar e un inceput...si pt ca nu am iesit de tot din post nu pot sa fiu prea nebunatica nu vrem sa-l provocam prea mult ...Ma simt mai bine acum si pt ca am putut sa aud niste pareri si asa m-am mai linistit eu un pic....E calduta atmosfera dar si afara ploua deci o sa iasa si soarele..Promit sa-ti spun cum merge, ai fost tare draguta si-ti multumesc sincer