UtileCopii Forum. Utile Despre Copii > Povestea Unui Inger ...

danna68

Apr 11 2008, 11:28 AM

QUOTE(mamimeaceanespus @ Apr 11 2008, 11:45 AM)

Buna Dana .Sunt alaturi de tine si stiu ce inseamna sa iti pierzi copilul.Eu am pierdut 2.Am avut gemeni.La nastere-erau in pelvian amandoi- , acum 10 ani, l-am pierdut pe fratiorul lui Raducu si a fost o tragedie.Mi-am revenit foarte greu si asta datorita lui Radu.Un copil asa cum si-ar dori orice mama.Cuminte intelept si cu multa iubire."multumesc mami" "imi dai voie mami" .Foarte bun la scoala, vicecampion european la karate, harnic si iubit de foarte multa lume.Anul trecut a plecat si Radu. In ianuarie 2007 i-am descoperit o tumoare pe trunchiul cerebral iar in 04.06.2007 a ..plecat.Au fost 5 luni dureroase .Avea pareza pe partea stanga a corpului si pe partea dreapta la cap.Nu s-a plans de nimic .La neurochirurgie in Cluj toti l-au iubit si admirat pentru curajul cu care a infruntat tot .A intrat in coma si apoi in moarte cerebrala in mai 2007 si a murit asa cum s-a temut.I-a fost frica sa adoarma de cand a venit pe lume si mi-a marturisit ca ii e frica ca va muri in somn.Ultimele lui cuvinte au fost "mami mea cea nespus de.." .
Acum sunt insarcinata si urmeaza sa nasc la sfarsitul lui noiembrie .Radu era nascut in 27.11.1998.

offf Doamne !!! ce tragedie... este fara cuvinte si imposibil de imaginat cat iti este de greu ... te imbratisez mamico si iti doresc tot binele din lume si multa sanatate , sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos, DD va avea grija de ingerasii nostri si de cei din cer si de cei ramasi cu noi... ma doare sufletul pentru tine si pentru acel copil minunat ... la voi a fost la fel... acesti copii stiau ,simteau ce urmeaza , doar ca nu au stiut sa ne spuna clar... iar noi am inteles prea tarziu ca asta a fost misiunea lor... sunt alaturi de tine si daca vreodata ai nevoie de un "umar" ... nu trebuie decat sa imi spui ... te pup de o mie de ori si iti doresc multa putere si liniste ... ai grija de tine si de puiutul pe care il porti

o imbratisare pentru voi ...

danna68

Apr 11 2008, 11:31 AM

acum am vazut cand nasti... este o minune ... Raducu a avut grija de tine , ai incredere in el

si DD sa iti fie aproape, nu stiu de ce se intampla astfel de tragedii, nu voi sti niciodata...

danna68

Apr 11 2008, 11:32 AM

QUOTE(flori de camp @ Apr 11 2008, 06:13 AM)

Dureroasa povestea ta. Cuvintele sunt de prisos. Nu pot decat sa te admir pentru taria pe care ai avut-o si ai mers mai departe.

NU degeaba se spune "Traieste ziua de azi ca si cand ar fi ultima".

iti multumim

ana87

Apr 11 2008, 02:04 PM

va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine si pt urari...printre voi mi am regasit linistea sufleteasca...va multumesc inca o data si multi pupici pt voi si pt ingerii vostrii

roxana_hribat

Apr 11 2008, 07:50 PM

sa va dea DUMNEZEU putere la toate, sa puteti trece peste necazuri si sa aveti forta sa mergeti mai departe, DUMNEZEU sa aiba grija de copii vostrii si sa vii aiba in paza sa le dea lor sanatate si intelepciune cat mai multa

, va admir pt puterea si curajul de care dati dovada impartasindu-va <povestile> cu noi

danna68

Apr 12 2008, 01:25 AM

QUOTE(roxana_hribat @ Apr 11 2008, 08:50 PM)

sa va dea DUMNEZEU putere la toate, sa puteti trece peste necazuri si sa aveti forta sa mergeti mai departe, DUMNEZEU sa aiba grija de copii vostrii si sa vii aiba in paza sa le dea lor sanatate si intelepciune cat mai multa

, va admir pt puterea si curajul de care dati dovada impartasindu-va <povestile> cu noi

multumim mult Roxana, va pupam

april

Apr 12 2008, 05:14 PM

Te sarut, Dana. In fiecare zi intru pe blog-ul tau. Daca nu am scris pana acum este pentru ca nu am avut putere…M-a surprins insa destinul lui ’’Mami mea cea nespus de ’’ – foarte asemanator cu al meu . Si eu am pierdut 2 copii. Stiu ce inseamna sa vii de la spital cu mainile goale si inima sfasiata .Se intampla acum 15 ani. Am nascut o fetita care n-a supravietuit decat 5 zile... Dupa 10 ani ( in 2002) , cand nu mai speram, s-a nascut Stefania. A fost minunea despre care nici n-am indraznit sa cred ca mi se va intampla.. Din nefericire, in 2005 am descoperit ca fetita mea avea retinoblastom ( tumora a ochiului). Si am inceput lupta cu moartea. In zadar . Tot ce am facut – in tara si in strainatate – n-a fost indeajuns. Am pierdut-o pe 3 ianuarie 2007. Tu poti sa intelegi cat de greu e sa-ti vezi copilul zbatandu-se intre viata si moarte, cat de crud e sa-ti ingropi copilul mult dorit .
Am supravietuit ca si tine, Dmnezeu stie cum..o umbra fara cuvinte.. Timpul a trecut greu , cu lacrimi si durere ...
Din septembrie 2007 am adoptat o fetita – va implini in curand 2 ani . Sunt o mama curajoasa,asa cum imi spuneai tu nu demult ??? Nu stiu.Am facut ce trebuia sa fac. Am fost in iad si m-am intors..Fetita mea va creste stiind ca deasupra ei vegeaza vesnic un ingeras si care pentru totdeauna va fi surioara ei.
Dana si ’’Mami mea cea nespus de ’’ – am regasit in voi doua suflete pereche . Doamne fie-ti mila de noi si de durerea noastra...
Ma rog pentru sanatatea fetitei tale scumpe Dana . Sunteti nemaipomenite in fotografii.Va admir mult . Iar tie ’’Mami mea cea nespus de ’’ iti doresc un bebe sanatos . Dumnezeu poate ca ne va ajuta sa ne intalnim vreodata . Eu deja cred ca va cunosc de o viata.

danna68

Apr 13 2008, 12:08 AM

QUOTE(april @ Apr 12 2008, 06:14 PM)

Te sarut, Dana. In fiecare zi intru pe blog-ul tau. Daca nu am scris pana acum este pentru ca nu am avut putere…M-a surprins insa destinul lui ’’Mami mea cea nespus de ’’ – foarte asemanator cu al meu . Si eu am pierdut 2 copii. Stiu ce inseamna sa vii de la spital cu mainile goale si inima sfasiata .Se intampla acum 15 ani. Am nascut o fetita care n-a supravietuit decat 5 zile... Dupa 10 ani ( in 2002) , cand nu mai speram, s-a nascut Stefania. A fost minunea despre care nici n-am indraznit sa cred ca mi se va intampla.. Din nefericire, in 2005 am descoperit ca fetita mea avea retinoblastom ( tumora a ochiului). Si am inceput lupta cu moartea. In zadar . Tot ce am facut – in tara si in strainatate – n-a fost indeajuns. Am pierdut-o pe 3 ianuarie 2007. Tu poti sa intelegi cat de greu e sa-ti vezi copilul zbatandu-se intre viata si moarte, cat de crud e sa-ti ingropi copilul mult dorit .
Am supravietuit ca si tine, Dmnezeu stie cum..o umbra fara cuvinte.. Timpul a trecut greu , cu lacrimi si durere ...
Din septembrie 2007 am adoptat o fetita – va implini in curand 2 ani . Sunt o mama curajoasa,asa cum imi spuneai tu nu demult ??? Nu stiu.Am facut ce trebuia sa fac. Am fost in iad si m-am intors..Fetita mea va creste stiind ca deasupra ei vegeaza vesnic un ingeras si care pentru totdeauna va fi surioara ei.
Dana si ’’Mami mea cea nespus de ’’ – am regasit in voi doua suflete pereche . Doamne fie-ti mila de noi si de durerea noastra...
Ma rog pentru sanatatea fetitei tale scumpe Dana . Sunteti nemaipomenite in fotografii.Va admir mult . Iar tie ’’Mami mea cea nespus de ’’ iti doresc un bebe sanatos . Dumnezeu poate ca ne va ajuta sa ne intalnim vreodata . Eu deja cred ca va cunosc de o viata.

si mult mai mult, dorul ce te cuprinde cu trecerea timpului, nevoia de a strange la piept ceva ce nu-ti mai apartine si durerea care creste cu fiecare zi tot mai mult .... stiu prin ce ai trecut stiu cum a fost, stiu ca nu a fost usor ... offff

sunt lacrimi de neputinta... stiu ca tu ma intelegi mai bine decat oricine, aceasta durere nu va disparea decat odata cu noi... tare trista si viata ta April, ti-am citit cateva postari si am simtit ca avem ceva in comun... chiar ti-am lasat un mesaj privat , dar nu ma asteptam la asa o mare tragedie ... durerea nu dispare cu timpul asa cum se asteapta toata lumea, ea ramane undeva intr-un colt al inimii ... si supravietuiesti... inveti sa traiesti cu ea ... esti o mama curajoasa, sincer te admir, eu am vrut sa adopt un copil in urma cu multi ani, dar nu am avut suficienta tarie sa imi infrunt sotul, el a fost contra , in timp am renuntat la ideea de a mai avea vreodata copil , dar DD a avut alte planuri , mi-a daruit cand nici nu visam copilul dorit ... ma intreba candva o fata care este in aceeasi situatie ca noi..." daca merg la cimitir de Craciun si daca fac brad"... i-am raspuns ca da... si ea mi-a zis " asta imi era teama ca vei zice"... probabil se astepta ca dupa un timp trece, dar nu trece cu adevarat niciodata ... ai facut ceea ce trebuia si ai o fetita minunata, am vazut pozele la colaj, un copil superb, sa iti traiasca sa te bucuri de ea... iti multumesc mult pentru tot si eu sper sa ne putem vedea candva ... sanatate multa iti doresc si DD sa aiba grija de puiutii nostri

o imbratisare care sper sa ajunga pana la sufletul tau... ma rog pentru voi fetelor, sa aveti o viata linistita cu bucurii , chiar meritati, ati suferit prea mult

mamimeaceanespus

Apr 14 2008, 06:49 PM

QUOTE(april @ Apr 12 2008, 06:14 PM)

Te sarut, Dana. In fiecare zi intru pe blog-ul tau. Daca nu am scris pana acum este pentru ca nu am avut putere…M-a surprins insa destinul lui ’’Mami mea cea nespus de ’’ – foarte asemanator cu al meu . Si eu am pierdut 2 copii. Stiu ce inseamna sa vii de la spital cu mainile goale si inima sfasiata .Se intampla acum 15 ani. Am nascut o fetita care n-a supravietuit decat 5 zile... Dupa 10 ani ( in 2002) , cand nu mai speram, s-a nascut Stefania. A fost minunea despre care nici n-am indraznit sa cred ca mi se va intampla.. Din nefericire, in 2005 am descoperit ca fetita mea avea retinoblastom ( tumora a ochiului). Si am inceput lupta cu moartea. In zadar . Tot ce am facut – in tara si in strainatate – n-a fost indeajuns. Am pierdut-o pe 3 ianuarie 2007. Tu poti sa intelegi cat de greu e sa-ti vezi copilul zbatandu-se intre viata si moarte, cat de crud e sa-ti ingropi copilul mult dorit .
Am supravietuit ca si tine, Dmnezeu stie cum..o umbra fara cuvinte.. Timpul a trecut greu , cu lacrimi si durere ...
Din septembrie 2007 am adoptat o fetita – va implini in curand 2 ani . Sunt o mama curajoasa,asa cum imi spuneai tu nu demult ??? Nu stiu.Am facut ce trebuia sa fac. Am fost in iad si m-am intors..Fetita mea va creste stiind ca deasupra ei vegeaza vesnic un ingeras si care pentru totdeauna va fi surioara ei.
Dana si ’’Mami mea cea nespus de ’’ – am regasit in voi doua suflete pereche . Doamne fie-ti mila de noi si de durerea noastra...
Ma rog pentru sanatatea fetitei tale scumpe Dana . Sunteti nemaipomenite in fotografii.Va admir mult . Iar tie ’’Mami mea cea nespus de ’’ iti doresc un bebe sanatos . Dumnezeu poate ca ne va ajuta sa ne intalnim vreodata . Eu deja cred ca va cunosc de o viata.

E cumplit sa il vezi murind.Noua nimeni nu ne-a dat nici o sansa.Nici aici nici in strainatate.Am sperat intr-o minune.A venit dar ...altfel.Stiu ca Raducu este fericit.In cele 3 saptamani de moarte cerebrala mi-a transmis prin alti copii (l-au visat colegii) ca este bine "Spune-i lui mami ca sunt bine.Sunt fericit" .Si asta m-a ajutat foarte mult.Il visez vesel asa cum era si in timpul vietii.Numarul lui preferat era 38 de foarte foarte mic.M-am intrebat mereu de ce 38. A murit la 8 ani la ora 3 iar eu implineam 38 de ani ...si ultima fisa de la spital era 38 226. Ma bucur ca ai ales adoptia.Si noi ne gandeam la asta.Sunt atatea sufletele de copii care asteapta iubirea.Eu sunt din Cluj-Napoca... cine stie....

mamimeaceanespus

Apr 14 2008, 07:05 PM

QUOTE(danna68 @ Apr 11 2008, 12:28 PM)

offf Doamne !!! ce tragedie... este fara cuvinte si imposibil de imaginat cat iti este de greu ... te imbratisez mamico si iti doresc tot binele din lume si multa sanatate , sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos, DD va avea grija de ingerasii nostri si de cei din cer si de cei ramasi cu noi... ma doare sufletul pentru tine si pentru acel copil minunat ... la voi a fost la fel... acesti copii stiau ,simteau ce urmeaza , doar ca nu au stiut sa ne spuna clar... iar noi am inteles prea tarziu ca asta a fost misiunea lor... sunt alaturi de tine si daca vreodata ai nevoie de un "umar" ... nu trebuie decat sa imi spui ... te pup de o mie de ori si iti doresc multa putere si liniste ... ai grija de tine si de puiutul pe care il porti

o imbratisare pentru voi ...

Exista multa suferinta dar sufletele incercate sunt cele care pot darui foarte mult pentru ca stiu , cunosc, au plans.Ma gandesc cu drag la copilul ce se va naste.Raducu isi dorea un fratior."Am de toate dar ceva imi lipseste" .Nu am indraznit sa ii spun despre fratele lui geaman.M-am gandit ca e prea mic.Cand m-am hotarat era prea tarziu.I-am spus la spital cand era in coma.Eu cred ca a auzit.Nu stiu.Imi alung gandurile ... ce voi face ... ce ii voi spune... cand ii voi spune puiutului din burtica.Nu indraznesc sa spun mai mult dar stiu ca ai ghicit ce vreau sa intreb.Te imbratisez cu drag.

mamimeaceanespus

Apr 14 2008, 07:11 PM

QUOTE(ana87 @ Apr 10 2008, 07:43 PM)

sunt nascuta in brasov.pe la sase ani parintii au hotarat sa ne mutam la tara,fiind greu cu trei copii.ne_am mutat la mama bunici noastre,intre timp tata muncea in israel si casa mult visata se ridicase.era tot mai greu cu trei copii,tata trimitea banii tot mai putini[juca alba neagra]iar intr_o zi de august mami meu sa dus la padure cu caruta,fratele ei si nu afost de ajuns si surorile mele,calul sa facut naluc si au cazut toti din caruta mama mea cazuse cel mai rau....sora mai mare a plecat cu ea la spital,iar cea mij ne-a dat veste care avea sa ne marcheze viata...a trait a ajuns si la iasi..probabil ca il astepta pe tata sa vina sa aiba grija de noi...stia ca ne paraseste...a plecat dintre noi luand ce avea mai bun cu ea....jumatate din mine a murit o data cu ea la fel si speranta de a traii...la nici un an de la moartea mamei mele tata sa recasatorit cu o femeie cu doi baietii nu am cuvinte sa descriu ce calvar am trait timp de 5 ani cu ea in casa...lucra nu avea timp de nimic..cand venea acasa trebuia sa gaseasca mancare,curatenie si rufe spalate...daca vedeam o bucata de paine spuneam ca e cozonac.nu cumpara nimic pt in casa.bunatati le lua numai la copii ei.. in timpul asta surioarele mele au plecat sau maritat si am ramas doar eu sa o infrunt.am incercat de multe ori sa i deschid ochii tatalui meu dar nu am putut. nu a mai plecat tata si atunci sa terminat cu distractia ei,nu mai cheltuia asa mult nu mai isi cumpara farduri si toate minunile...am fost curajoasa,protestat ca nu ne dadea banii nici de un suc[m-am si paruit cu ea pur si simplu nu o mai suportam]..am plecat de acasa la o matusa...cat am fost plecata tatal meu a luat si bataie de la ea...mama facuse 7 ani de cand a decedat si la noi obiceiul e ca se dezgroapa,atunci ma-m dus acasa si urma ca tata sa plece iar,eu nu facem nimic,nu mancam cu eilucram si invatam in acelas timp....primisem citatia situatia era clara.intr-o seara veneam obosita de la servici agitatie in casa,strangeau lucrurile toate inclusiv ale noastre.am mers la pol si taote planurile ei le am dat peste cap...a plecat aproape cu toate lucrurile.a fost cea mai mare bucurie a vietii mele de atunci nu am mai vazuto si nu vreau sa o mai revad vreo data acum tatal meu e singur se bucura de nepotii si de noi acum ne iubeste mai mult.sunt fericita ca am scapat acea femeie fara suflet.acum fiecare dintre noi avem fam noastrasi profitam de fiecare clipa de fericire.acum am pt ce traii...fica si sotul meu sunt totul pt mine.va pup si imi cer scuze dak vam plictisit sau am greseli de ortografie...va urez tot ce e mai bun pe lumea asta.

Incercarile noastre au toate un rost.Trebuie sa invatam din ele iubirea rabdarea si daruirea noastra.Din momentele fericite ne luam puterea sa induram anii de incercari.Mai avem alaturi de noi prietenii si bineinteles pe Dumnezeu.Trebuie sa inveti numai sa il recunosti in toate lucrurile bune care ti se intampla.Te imbratisez cu drag

danna68

Apr 14 2008, 10:22 PM

QUOTE(mamimeaceanespus @ Apr 14 2008, 08:05 PM)

Exista multa suferinta dar sufletele incercate sunt cele care pot darui foarte mult pentru ca stiu , cunosc, au plans.Ma gandesc cu drag la copilul ce se va naste.Raducu isi dorea un fratior."Am de toate dar ceva imi lipseste" .Nu am indraznit sa ii spun despre fratele lui geaman.M-am gandit ca e prea mic.Cand m-am hotarat era prea tarziu.I-am spus la spital cand era in coma.Eu cred ca a auzit.Nu stiu.Imi alung gandurile ... ce voi face ... ce ii voi spune... cand ii voi spune puiutului din burtica.Nu indraznesc sa spun mai mult dar stiu ca ai ghicit ce vreau sa intreb.Te imbratisez cu drag.

... poate vei avea un baietel ... Robert isi dorea mult o surioara, dorinta lui a devenit realitate, am mai scris nu stiu insa daca ai citit, cand era Deny foarte micuta radea tare frumos ... dar realizam aproape intotdeauna ca nu mie imi zambea, privea undeva peste umarul meu ... eu cred ca Raducu te-a auzit iar acum este acolo sus impreuna cu fratiorul lui ... nu stiu cum ii voi povesti Denissei ... povestea lui Robert este destul de urata si nu as vrea sa se teama de oameni... dar nici nu-i ascund faptul ca a mai avut un frate, avem poze cu el si nu le ascund, se uita cu drag la ele ... deocamdata ea ii zice "bibi"... apoi pana acum nu am luat-o la cimitir, era prea micuta, dar este timpul sa mearga cu noi ... in timp va afla treptat si poate socul nu va fi foarte puternic... sper sa gasesc cuvintele potrivite atunci cand va intreba ... si una dintre fetele de pe forum mi-a dat o idee minunata... cand va incepe sa inteleaga sa o invat sa salute la culcare o steluta ... in felul acesta il va saluta pe fratiorul ei... sincer sunt convinsa ca ar fi adorat-o... si cred ca ea chiar are un inger pazitor grijuliu ... te imbratisez cu drag, nu stiu cat ti-am fost de folos ... poate impreuna vom gasi calea cea buna , te pup

AdeDia

Apr 14 2008, 10:27 PM

April,Mamimeaceanespus si Dana...eu va admir fff mult si ii multumesc lui D-zeu ca v-a dat puterea sa mergeti mai departe.De cate ori intru pe acest topic,plang

si imi pare nespus de rau ptr durerea din inimile voastre.Nu pot sa gasesc cuvinte potrivite si imi este tare greu sa ma exprim in fata voastra.Voi aveti un atuu ptr sufletul vostru;voi intelegeti mai bine ce a simtit D-zeu cand si-a lasat Fiul sa moara pe cruce,ptr pacatele intregii lumi.Si D-zeu cunoaste durerea voastra ptr ca a experimentat-o,prin insasi moartea Fiului Sau.D-zeu sa va dea mangaiere si alin si sa puna in inimile voastre nadejdea si speranta reintalnirii cu ingerasii vostrii,unde nu mai este tristete,necaz si despartire....in imparatia lui D-zeu.
D-zeu sa va binecuvinteze si sa va ocroteasca si sa va mangaie.Numai El poate.

april

Apr 15 2008, 08:11 AM

Multumim, Ade. Bunul Dumnezeu si oameni ca tine ne aduc mangaiere.

mamimeaceanespus

Apr 15 2008, 10:20 AM

QUOTE(danna68 @ Apr 14 2008, 11:22 PM)

... poate vei avea un baietel ... Robert isi dorea mult o surioara, dorinta lui a devenit realitate, am mai scris nu stiu insa daca ai citit, cand era Deny foarte micuta radea tare frumos ... dar realizam aproape intotdeauna ca nu mie imi zambea, privea undeva peste umarul meu ... eu cred ca Raducu te-a auzit iar acum este acolo sus impreuna cu fratiorul lui ... nu stiu cum ii voi povesti Denissei ... povestea lui Robert este destul de urata si nu as vrea sa se teama de oameni... dar nici nu-i ascund faptul ca a mai avut un frate, avem poze cu el si nu le ascund, se uita cu drag la ele ... deocamdata ea ii zice "bibi"... apoi pana acum nu am luat-o la cimitir, era prea micuta, dar este timpul sa mearga cu noi ... in timp va afla treptat si poate socul nu va fi foarte puternic... sper sa gasesc cuvintele potrivite atunci cand va intreba ... si una dintre fetele de pe forum mi-a dat o idee minunata... cand va incepe sa inteleaga sa o invat sa salute la culcare o steluta ... in felul acesta il va saluta pe fratiorul ei... sincer sunt convinsa ca ar fi adorat-o... si cred ca ea chiar are un inger pazitor grijuliu ... te imbratisez cu drag, nu stiu cat ti-am fost de folos ... poate impreuna vom gasi calea cea buna , te pup

Mi-ai raspuns ! "radea tare frumos ... dar realizam aproape intotdeauna ca nu mie imi zambea, privea undeva peste umarul meu " Vom fi impreuna cu totii .Si Radu pana pe la 3 ani povestea cu "copilul asta mami nu il vezi?".Acum imi aduc aminte . Multumesc din suflet.Il simt pe Radu aproape dar nu indraznesc sa ma gandesc mai departe.E ca o taina pe care nu vreau sa o pierd. O sa ma gandesc mereu la asta cand imi vine sa plang .I-am promis inainte de a pleca ca voi fi fericita daca el e fericit .A facut infarct dupa infarct de la 7 dimineata pana la ora 3 la amiaza si nu a plecat decat dupa ce i-am spus sa plece caci nu voi plange , ca ma voi bucura de bucuria lui.Atunci a plecat.Parca a asteptat sa ii dau voie sa plece.Medicul a zis ca e incredibil cat de mult i-a rezistat inimioara.Doamne ... era totul pentru mine.Te imbratisez ...

mamimeaceanespus

Apr 15 2008, 10:28 AM

QUOTE(AdeDia @ Apr 14 2008, 11:27 PM)

April,Mamimeaceanespus si Dana...eu va admir fff mult si ii multumesc lui D-zeu ca v-a dat puterea sa mergeti mai departe.De cate ori intru pe acest topic,plang

si imi pare nespus de rau ptr durerea din inimile voastre.Nu pot sa gasesc cuvinte potrivite si imi este tare greu sa ma exprim in fata voastra.Voi aveti un atuu ptr sufletul vostru;voi intelegeti mai bine ce a simtit D-zeu cand si-a lasat Fiul sa moara pe cruce,ptr pacatele intregii lumi.Si D-zeu cunoaste durerea voastra ptr ca a experimentat-o,prin insasi moartea Fiului Sau.D-zeu sa va dea mangaiere si alin si sa puna in inimile voastre nadejdea si speranta reintalnirii cu ingerasii vostrii,unde nu mai este tristete,necaz si despartire....in imparatia lui D-zeu.
D-zeu sa va binecuvinteze si sa va ocroteasca si sa va mangaie.Numai El poate.

Asa este.El a fost alaturi de mine si m-a mangaiat in tot acest timp.Nu mi-am pierdut mintile caci cred in Dumnezeu si cred ca Raducu e fericit acolo unde este .Am destule semne de la el.Si copilul care urmeaza sa vina conform calculelor se va naste la sfarsitul lui noiembrie. Defapt in 27.11.2008- ziua de nastere a lui Raducu dar chiar daca nu se va naste in aceeasi zi stiu ca Raducu este ingerasul nostru pazitor acolo sus impreuna cu fratiorul lui geaman.Doamne ajuta!

danna68

Apr 16 2008, 01:10 AM

QUOTE(mamimeaceanespus @ Apr 15 2008, 11:20 AM)

Mi-ai raspuns ! "radea tare frumos ... dar realizam aproape intotdeauna ca nu mie imi zambea, privea undeva peste umarul meu " Vom fi impreuna cu totii .Si Radu pana pe la 3 ani povestea cu "copilul asta mami nu il vezi?".Acum imi aduc aminte . Multumesc din suflet.Il simt pe Radu aproape dar nu indraznesc sa ma gandesc mai departe.E ca o taina pe care nu vreau sa o pierd. O sa ma gandesc mereu la asta cand imi vine sa plang .I-am promis inainte de a pleca ca voi fi fericita daca el e fericit .A facut infarct dupa infarct de la 7 dimineata pana la ora 3 la amiaza si nu a plecat decat dupa ce i-am spus sa plece caci nu voi plange , ca ma voi bucura de bucuria lui.Atunci a plecat.Parca a asteptat sa ii dau voie sa plece.Medicul a zis ca e incredibil cat de mult i-a rezistat inimioara.Doamne ... era totul pentru mine.Te imbratisez ...

sigur vom fi... sa nu te indoiesti... ei oricum vegheaza asupra noastra ... cand vei avea nevoie foarte tare vei simti

offff , va ramane vesnic puiutul tau drag, este bine ca ai avut puterea sa il lasi sa plece, i-ai usurat oarecum misiunea ... ar fi prelungit agonia de dragul tau... asa a plecat impacat ... durerea mea cea mai mare , este ca am ajuns prea tarziu ... a plecat privind usa ... o astepta pe mami ... asta doare asa de tare, nu l-am putut incuraja, nu ne-am luat ramas bun ... el a asteptat cat a putut , dar inimioara lui nu a rezistat la durere

danna68

Apr 16 2008, 01:12 AM

QUOTE(AdeDia @ Apr 14 2008, 11:27 PM)

April,Mamimeaceanespus si Dana...eu va admir fff mult si ii multumesc lui D-zeu ca v-a dat puterea sa mergeti mai departe.De cate ori intru pe acest topic,plang

si imi pare nespus de rau ptr durerea din inimile voastre.Nu pot sa gasesc cuvinte potrivite si imi este tare greu sa ma exprim in fata voastra.Voi aveti un atuu ptr sufletul vostru;voi intelegeti mai bine ce a simtit D-zeu cand si-a lasat Fiul sa moara pe cruce,ptr pacatele intregii lumi.Si D-zeu cunoaste durerea voastra ptr ca a experimentat-o,prin insasi moartea Fiului Sau.D-zeu sa va dea mangaiere si alin si sa puna in inimile voastre nadejdea si speranta reintalnirii cu ingerasii vostrii,unde nu mai este tristete,necaz si despartire....in imparatia lui D-zeu.
D-zeu sa va binecuvinteze si sa va ocroteasca si sa va mangaie.Numai El poate.

iti multumim mult Ade , esti o prietena adevarata ... si stiu ca te rogi pentru noi

mamimeaceanespus

Apr 16 2008, 02:56 PM

QUOTE(danna68 @ Apr 16 2008, 02:10 AM)

sigur vom fi... sa nu te indoiesti... ei oricum vegheaza asupra noastra ... cand vei avea nevoie foarte tare vei simti

offff , va ramane vesnic puiutul tau drag, este bine ca ai avut puterea sa il lasi sa plece, i-ai usurat oarecum misiunea ... ar fi prelungit agonia de dragul tau... asa a plecat impacat ... durerea mea cea mai mare , este ca am ajuns prea tarziu ... a plecat privind usa ... o astepta pe mami ... asta doare asa de tare, nu l-am putut incuraja, nu ne-am luat ramas bun ... el a asteptat cat a putut , dar inimioara lui nu a rezistat la durere

Ma gandesc ce e in sufletul tau.De ce nu ai fost acolo ... de ce s-a intamplat... daca .... daca ....Raspunsul la acestea le vom avea cand vom pleca si noi .Eu asa cred.Si in sufletul meu e plin de dece-uri

danna68

Apr 17 2008, 01:40 AM

QUOTE(mamimeaceanespus @ Apr 16 2008, 03:56 PM)

Ma gandesc ce e in sufletul tau.De ce nu ai fost acolo ... de ce s-a intamplat... daca .... daca ....Raspunsul la acestea le vom avea cand vom pleca si noi .Eu asa cred.Si in sufletul meu e plin de dece-uri

de ce?...

acest cuvant deja ma obsedeaza... oricum suntem prea marunti pentru a intelege ... vom primi oare raspuns vreodata?... eu zic ca fiecare se naste cu un destin... al lui atat a fost ... DD a ales in locul meu ... de fapt de la nastere toti ii apartinem, doar ca pe unii ii vrea inapoi mult prea repede ... oricum ar fi explicatia este mult prea dureros...
tu cum te simti cu sarcina?... sper sa nu te nacajesti prea tare ... stiu ca iti este greu, dar acum ai deja un tel in viata ... o minune va intra in viata ta... te pup dulce si ai grija de voi... stiu ca iti este greu si promit sa iti raspund de cate ori pot, este o perioada grea si sper sa te putem ajuta ... te pup si te imbratisez "mami"... inca nu stiu numele tau

sincer as vrea sa intrii aici si dupa ce nasti... impresiile de dupa nastere sunt puternice, cand mi-au adus-o pe Deny am spus ..."nu se poate"... eu stiam ce... aveam impresia ca ma privesc amandoi ... au exact aceeasi privire si s-a nascut cu acelasi semn in frunte ...

" Cineva ,acolo sus ne iubeste " ... desi recunosc eu mult timp am refuzat sa cred asta ... mi-am revenit dar destul de greu, sper ca DD sa imi ierte ratacirea de atunci

mamimeaceanespus

Apr 17 2008, 11:52 AM

QUOTE(danna68 @ Apr 17 2008, 02:40 AM)

de ce?...

acest cuvant deja ma obsedeaza... oricum suntem prea marunti pentru a intelege ... vom primi oare raspuns vreodata?... eu zic ca fiecare se naste cu un destin... al lui atat a fost ... DD a ales in locul meu ... de fapt de la nastere toti ii apartinem, doar ca pe unii ii vrea inapoi mult prea repede ... oricum ar fi explicatia este mult prea dureros...
tu cum te simti cu sarcina?... sper sa nu te nacajesti prea tare ... stiu ca iti este greu, dar acum ai deja un tel in viata ... o minune va intra in viata ta... te pup dulce si ai grija de voi... stiu ca iti este greu si promit sa iti raspund de cate ori pot, este o perioada grea si sper sa te putem ajuta ... te pup si te imbratisez "mami"... inca nu stiu numele tau

sincer as vrea sa intrii aici si dupa ce nasti... impresiile de dupa nastere sunt puternice, cand mi-au adus-o pe Deny am spus ..."nu se poate"... eu stiam ce... aveam impresia ca ma privesc amandoi ... au exact aceeasi privire si s-a nascut cu acelasi semn in frunte ...

" Cineva ,acolo sus ne iubeste " ... desi recunosc eu mult timp am refuzat sa cred asta ... mi-am revenit dar destul de greu, sper ca DD sa imi ierte ratacirea de atunci

Am o sarcina fara greturi de dimineata , ma dor doar sanii si nu am pus deloc in greutate.Cu gemenii ma ingrasasem 10 kg in primele 3 luni de sarcina.Acum intru in luna a 3- a fara nici un kg in plus.Ii spun puiutului care va veni ca il iubim cu totii si parintii si bunicii si fratiorii de langa Dumnezeu.Numele meu e Simona si implinesc anul acesta 39 de ani.Imi doresc undeva ,in adancul sufletului, ca sa regasesc ceva din Radu in copilul daruit de Dumnezeu, dar cum va vrea El.
Dumnezeu ne iubeste mai mult chiar decat ne putem inchipui.Dovada acesti copii trimisi spre mangaiere.M-am tulburat foarte tare "au exact aceeasi privire si s-a nascut cu acelasi semn in frunte".Radu avea niste ochi incredibili de albastri si de mari.Se oprea lumea si spunea "Doamne ce ochi frumosi are copilul acesta".Tumoarea de trunchi cerebral cand s-a refacut ,mai mare, incerca sa iasa pe orbite .La un moment dat ii tineam ochii acoperiti cu pansamente umede ca sa nu ii distruga corneea.Of.S-au intamplat multe si dureroase in cele 5 luni 17.01-04.06 .M-as bucura nespus sa ii regasesc privirea.Te imbratisez si iti multumesc .Parca imi citesti in suflet.

liliana2u

Apr 17 2008, 12:02 PM

Of, Doamne, cata durere aveti in suflete, fetelor dragi.. dar si cata speranta! Tu, Dana, ai primit o binecuvantare asa frumoasa, cu o privire asa duioasa, ti-am mai spus eu candva asta.. iar pt mamimea, Simona, iti urez sa iti dea Dumnezeu putere si sa nasti cu bine, sa ai parte de un copil sanatos.
va urez tot binele din lume si bucurati-va de darurile Domnului, sa va aduca mangaiere!
mi-am luat portia de plans, ca mi s-a desfundat si nasul, deja mi-ati facut si mie un bine cu trairea acestor emotii, va multumesc

april

Apr 17 2008, 12:21 PM

Radu avea niste ochi incredibili de albastri si de mari.Se oprea lumea si spunea "Doamne ce ochi frumosi are copilul acesta".

Mami, draga mea , citesc si plang... Fetita mea Stefania avea ochi ''incredibil'' de verzi. Si pe noi ne opreau necunoscuti pe strada s-o admire. Cand a pierdut ochisorul stang ( odata cu extirparea tumorii ) sufletul meu s-a sfaramat in bucati. Numai speranta ca va supravietui m-a ajutat sa ma adun .. ca un puzzle... Dumnezeu a hotarat insa altfel pentru noi.
Multumim Danna ca prin tine si cu marea ta intelegere putem sa ne marturisim durerea , putin cate putin...

danna68

Apr 18 2008, 12:29 AM

QUOTE(mamimeaceanespus @ Apr 17 2008, 12:52 PM)

Am o sarcina fara greturi de dimineata , ma dor doar sanii si nu am pus deloc in greutate.Cu gemenii ma ingrasasem 10 kg in primele 3 luni de sarcina.Acum intru in luna a 3- a fara nici un kg in plus.Ii spun puiutului care va veni ca il iubim cu totii si parintii si bunicii si fratiorii de langa Dumnezeu.Numele meu e Simona si implinesc anul acesta 39 de ani.Imi doresc undeva ,in adancul sufletului, ca sa regasesc ceva din Radu in copilul daruit de Dumnezeu, dar cum va vrea El.
Dumnezeu ne iubeste mai mult chiar decat ne putem inchipui.Dovada acesti copii trimisi spre mangaiere.M-am tulburat foarte tare "au exact aceeasi privire si s-a nascut cu acelasi semn in frunte".Radu avea niste ochi incredibili de albastri si de mari.Se oprea lumea si spunea "Doamne ce ochi frumosi are copilul acesta".Tumoarea de trunchi cerebral cand s-a refacut ,mai mare, incerca sa iasa pe orbite .La un moment dat ii tineam ochii acoperiti cu pansamente umede ca sa nu ii distruga corneea.Of.S-au intamplat multe si dureroase in cele 5 luni 17.01-04.06 .M-as bucura nespus sa ii regasesc privirea.Te imbratisez si iti multumesc .Parca imi citesti in suflet.

multi inainte Simona, sa fi sanatoasa si fericita, o meriti

este bine ca nu te chinui cu greturi, eu nu am avut si la fel ca tine nu prea am luat in greutate, in luna a 8-a abea luasem 6 kg si pana sa nasc aveam aproape 9 in plus , eu tot 39 ani aveam cand am nascut, asa ca sigur totul va fi bine ... noi ne rugam pentru tine, esti o mamica minunata ... dorintele tale au fost si ale mele ... am sperat la fel ca tine, am avut aceeasi durere si stiu cat te doare ... nu citesc in sufletul tau, pur si simplu gandim la fel ... si tu si April si eu. O sarcina usoara in continuare iti doresc si sincer iti face bine ca te destainui , trebuie sa poti comunica ,sa te descarci ... altfel e foarte greu ... si cred ca sti deja, mie imi poti spune orice , iti voi fi alaturi , te pup

danna68

Apr 18 2008, 12:41 AM

QUOTE(april @ Apr 17 2008, 01:21 PM)

Radu avea niste ochi incredibili de albastri si de mari.Se oprea lumea si spunea "Doamne ce ochi frumosi are copilul acesta".

Mami, draga mea , citesc si plang... Fetita mea Stefania avea ochi ''incredibil'' de verzi. Si pe noi ne opreau necunoscuti pe strada s-o admire. Cand a pierdut ochisorul stang ( odata cu extirparea tumorii ) sufletul meu s-a sfaramat in bucati. Numai speranta ca va supravietui m-a ajutat sa ma adun .. ca un puzzle... Dumnezeu a hotarat insa altfel pentru noi.
Multumim Danna ca prin tine si cu marea ta intelegere putem sa ne marturisim durerea , putin cate putin...

offf iubita este binele tuturor, eu ani buni am refuzat sa vorbesc si nu a fost nimic bine, era tot mai rau si mai rau... este bine sa putem vorbi , se ne putem aminti, cea mai mare spaima a noastra este sa nu cumva sa-i uitam ... ma insel cumva?... eu cred ca nu, imi este teama sa nu uit cum radea, sa nu-i uit vocea ... sa nu-mi amintesc chipul lui ... eu poze cu el atunci la 7 ani nu am ultimele le-am facut cand avea vreo 5 ani...
si pentru voi a fost cumplit, sa privesti neputincios cum se stinge, sa nu-l poti ajuta cu nimic... cred ca este groaznic ... este bine sa ne amintim de ei asa cum erau... plini de viata, veseli, poznasi ,frumosi... ei au fost si vor ramane pentru totdeauna ingerasii nostri, chiar daca nu sunt cu noi, ei ne iubesc si vegheaza asupra noastra
si eu va multumesc voua, ca mi-ati incredintat povestile voastre, ati avut incredere in mine si eu simt ca pot vorbi cu voi deschis, voi ma intelegeti

te mai astept April... si vreau poze cu Ana ... e dulce tare

danna68

Apr 18 2008, 12:43 AM

QUOTE(mallina2u @ Apr 17 2008, 01:02 PM)

Of, Doamne, cata durere aveti in suflete, fetelor dragi.. dar si cata speranta! Tu, Dana, ai primit o binecuvantare asa frumoasa, cu o privire asa duioasa, ti-am mai spus eu candva asta.. iar pt mamimea, Simona, iti urez sa iti dea Dumnezeu putere si sa nasti cu bine, sa ai parte de un copil sanatos.
va urez tot binele din lume si bucurati-va de darurile Domnului, sa va aduca mangaiere!
mi-am luat portia de plans, ca mi s-a desfundat si nasul, deja mi-ati facut si mie un bine cu trairea acestor emotii, va multumesc

iti multumim Mallina sa te bucuri si tu de micuta ta minune

Mih@ela

Apr 18 2008, 12:49 AM

QUOTE(danna68 @ Apr 18 2008, 12:41 AM)

offf iubita este binele tuturor, eu ani buni am refuzat sa vorbesc si nu a fost nimic bine, era tot mai rau si mai rau... este bine sa putem vorbi , se ne putem aminti, cea mai mare spaima a noastra este sa nu cumva sa-i uitam ... ma insel cumva?... eu cred ca nu, imi este teama sa nu uit cum radea, sa nu-i uit vocea ... sa nu-mi amintesc chipul lui ... eu poze cu el atunci la 7 ani nu am ultimele le-am facut cand avea vreo 5 ani...
si pentru voi a fost cumplit, sa privesti neputincios cum se stinge, sa nu-l poti ajuta cu nimic... cred ca este groaznic ... este bine sa ne amintim de ei asa cum erau... plini de viata, veseli, poznasi ,frumosi... ei au fost si vor ramane pentru totdeauna ingerasii nostri, chiar daca nu sunt cu noi, ei ne iubesc si vegheaza asupra noastra
si eu va multumesc voua, ca mi-ati incredintat povestile voastre, ati avut incredere in mine si eu simt ca pot vorbi cu voi deschis, voi ma intelegeti

te mai astept April... si vreau poze cu Ana ... e dulce tare

Eu de muuult vreau sa iti cer ceva...dar nu indraznesc.. pana acum,cand am citit randurile de mai sus...am putea sa il vedem si noi pe ingerasul Robert?

sa ma ierti ...dar stii cat o iubesc pe Deny!

danna68

Apr 18 2008, 12:51 AM

QUOTE(Mih@ela @ Apr 18 2008, 01:49 AM)

Eu de muuult vreau sa iti cer ceva...dar nu indraznesc.. pana acum,cand am citit randurile de mai sus...am putea sa il vedem si noi pe ingerasul Robert?

sa ma ierti ...dar stii cat o iubesc pe Deny!

se poate Mihaela nu-i secret, dar sunt poze la poze, pe atunci inca nu erau aparate sofisticate ca acum...

este oarecum o surpriza cererea ta, eu ma pregateam sa le rog pe fete exact acelasi lucru... dar nu prea stiam cum...
Simona si April daca se poate as dori sa vad si eu ingerasii ... daca nu puteti am sa inteleg

danna68

Apr 18 2008, 01:02 AM

meaw_ela

Apr 18 2008, 01:54 AM

QUOTE(danna68 @ Apr 17 2008, 07:02 PM)

iar ma faci sa plang ....mai Dana mai... vezi tu.. eu nu mai cred ca exista DD cateodata . ptr ca nu este corect... pentru ca ia tot ce-i mai frumos si mai bun cateodata... si ne pedepseste fara rost... Robert ...ce frumos mai era.... nu mai stiu ce sa -ti zic.. te pup cu drag!

Mih@ela

Apr 19 2008, 01:09 AM

[quote name='danna68' date='Apr 18 2008, 01:02 AM' post='168238']

Este cum mi l-am imaginat!

Nu poti decat sa i multumesti lui Dumnezeu ca ti-a dat tarie sa continui sa traiesti!Uf...nu ma pot opri din plans!

danna68

Apr 19 2008, 01:11 AM

QUOTE(meaw_ela @ Apr 18 2008, 02:54 AM)

iar ma faci sa plang ....mai Dana mai... vezi tu.. eu nu mai cred ca exista DD cateodata . ptr ca nu este corect... pentru ca ia tot ce-i mai frumos si mai bun cateodata... si ne pedepseste fara rost... Robert ...ce frumos mai era.... nu mai stiu ce sa -ti zic.. te pup cu drag!

iti multumesc Ela pentru cuvintele tale, dar nu putem sa intelegem motivele ... si eu as vrea sa aflu de ce... insa acum stiu ca nu-i posibil ... poate vom afla candva , eu cred ca exista DD si cred ca a avut mare nevoie de ei, altfel nu-i chema la El atat de devreme... te pup

danna68

Apr 19 2008, 01:15 AM

QUOTE(Mih@ela @ Apr 19 2008, 02:09 AM)

Este cum mi l-am imaginat!

Nu poti decat sa i multumesti lui Dumnezeu ca ti-a dat tarie sa continui sa traiesti!Uf...nu ma pot opri din plans!

Ii multumesc Mihaela si recunosc, a fost tare greu ... acum insa am mult mai multe motive sa-i multumesc, chiar si faptul ca prin Deny il vad si pe el crescand si va multumesc si voua, de cand v-am gasit viata mea este mai calma, mai plina de sens ... voua si Denissei ... aici tot mana Lui DD este ...

Mih@ela

Apr 19 2008, 01:17 AM

QUOTE(danna68 @ Apr 19 2008, 01:15 AM)

Ii multumesc Mihaela si recunosc, a fost tare greu ... acum insa am mult mai multe motive sa-i multumesc, chiar si faptul ca prin Deny il vad si pe el crescand si va multumesc si voua, de cand v-am gasit viata mea este mai calma, mai plina de sens ... voua si Denissei ... aici tot mana Lui DD este ...

april

Apr 19 2008, 06:38 PM

QUOTE(danna68 @ Apr 17 2008, 06:51 PM)

''...dar sunt poze la poze, pe atunci inca nu erau aparate sofisticate ca acum...

este oarecum o surpriza cererea ta, eu ma pregateam sa le rog pe fete exact acelasi lucru... dar nu prea stiam cum...
Simona si April daca se poate as dori sa vad si eu ingerasii ... daca nu puteti am sa inteleg

http://i265.photobucket.com/albums/ii212/a...08/stefi/11.jpg
http://i265.photobucket.com/albums/ii212/a...008/stefi/1.jpg

liliana2u

Apr 19 2008, 06:50 PM

Danna68, ce bine iti semana Robert, daca imi permiti sa spun.. Dumnezeu l-a chemat la El cu un scop, sa ajunga ingeras de lumina .. prin puritatea lui ii ajuta pe oamenii rataciti..

April, multumim pt pozele cu Stefania, sa iti dea Dumnezeu putere si iubire!

ruxy

Apr 19 2008, 07:06 PM

danna, april...am intrat aici, cu inima stransa....recunosc ca pana acum nu am putut...scriu si nu mai vad de lacrimi....durerea voastra e mai presus de cuvinte...
Dumnezeu sa va dea puterea de a merge mai departe...si sa va pazeasca de tot raul din lumea asta mare.offfffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff

april

Apr 19 2008, 07:25 PM

Va multumesc , suflete nobile ! Cu deosebit respect ma inclin . Sunt fericita ca va cunosc . Multumesc.

danna68

Apr 19 2008, 08:29 PM

QUOTE(april @ Apr 19 2008, 07:38 PM)

http://i265.photobucket.com/albums/ii212/a...08/stefi/11.jpg
http://i265.photobucket.com/albums/ii212/a...008/stefi/1.jpg

offf April, frumos iepuras ... , este bine sa pastram cu grija amintirea lor, asa cum ii stiam... frumosi, veseli sau tristi, cuminti sau nazdravani ... iti multumesc pentru poze si te imbratisez cu drag

si lacrimi pentru micul ingeras

QUOTE(mallina2u @ Apr 19 2008, 07:50 PM)

Danna68, ce bine iti semana Robert, daca imi permiti sa spun.. Dumnezeu l-a chemat la El cu un scop, sa ajunga ingeras de lumina .. prin puritatea lui ii ajuta pe oamenii rataciti..

April, multumim pt pozele cu Stefania, sa iti dea Dumnezeu putere si iubire!

QUOTE(rux25 @ Apr 19 2008, 08:06 PM)

danna, april...am intrat aici, cu inima stransa....recunosc ca pana acum nu am putut...scriu si nu mai vad de lacrimi....durerea voastra e mai presus de cuvinte...
Dumnezeu sa va dea puterea de a merge mai departe...si sa va pazeasca de tot raul din lumea asta mare.offfffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff

va multumim dragi prietene, cuvintele voastre alina un pic sufletele ranite ... va imbratisam si va multumim si Mallina, chiar semana numai cu mine

april

Apr 19 2008, 09:23 PM

Dana , m-ai ajutat sa trec de bariera TACERII ! Nu stiu cum iti voi putea multumi vreodata .

Sunt convinsa ca avem ingerasii mijlocitori in Rai . Dumnezeu i-a dorit langa El pentru ca Raiul are nevoie de boboci de floare.

danna68

Apr 20 2008, 02:11 AM

QUOTE(april @ Apr 19 2008, 10:23 PM)

Dana , m-ai ajutat sa trec de bariera TACERII ! Nu stiu cum iti voi putea multumi vreodata .

Sunt convinsa ca avem ingerasii mijlocitori in Rai . Dumnezeu i-a dorit langa El pentru ca Raiul are nevoie de boboci de floare.

nu trebuie sa imi multumesti , a fost scris undeva sa ne intalnim aici, poate chiar ingerasii nostri au mijlocit aceasta intalnire, pentru a fi unite si pentru a reusi sa supravietuim impreuna ... se zice ca orice vorba este de prisos, nimic nu poate inlocui pierderea suferita, dar... tacerea este foarte grea si te macina treptat ... cu greu iesi de sub puterea ei ... oamenii se tem sa iti vorbeasca , sa nu-ti rascoleasca amintirile, tu ai vrea sa vorbesti ... dar iti este teama ca nu te vor intelege sau si mai rau ca te vor ocoli , este ca un cerc vicios, eu am tacut mult prea mult timp iar acest subiect era TABU , insa nu poti inchide intr-o cutie sau intr-un sertar cativa ani din viata ... ei au existat, au facut parte din noi ... si ne-au facut viata frumoasa atata timp cat i-am avut ... am reusit sa rup lantul tacerii si sa privesc cu nostalgie putinele amintiri ramase, dar atat de dragi si de pretioase

... sper sa mai vorbim si as vrea sa vorbim si despre ei ca persoane, despre personalitatea lor, preferinte... orice

mamimeaceanespus

Apr 22 2008, 07:37 PM

QUOTE(april @ Apr 17 2008, 01:21 PM)

Radu avea niste ochi incredibili de albastri si de mari.Se oprea lumea si spunea "Doamne ce ochi frumosi are copilul acesta".

Mami, draga mea , citesc si plang... Fetita mea Stefania avea ochi ''incredibil'' de verzi. Si pe noi ne opreau necunoscuti pe strada s-o admire. Cand a pierdut ochisorul stang ( odata cu extirparea tumorii ) sufletul meu s-a sfaramat in bucati. Numai speranta ca va supravietui m-a ajutat sa ma adun .. ca un puzzle... Dumnezeu a hotarat insa altfel pentru noi.
Multumim Danna ca prin tine si cu marea ta intelegere putem sa ne marturisim durerea , putin cate putin...

Asta am simtit si eu.Ochii lui mutilati de tumoare.Atata suferinta.Inainte de a intra in coma nu putea vorbi si nici nu isi mai misca bratele ca sa imi arate pe litere ce doreste.Marti dimineata a facut 41 febra si a intrat apoi in soc respirator dar ce e mai ciudat ca luni si-a ridicat cu putere bratele si ne-a imbratisat pe toti.lacrimi fierbinti ii curgeau pe obraji si atunci am plans si eu prima data."Doamne as da orice ca sa stiu ce vrei sa imi spui puiul lui mama" .Dar nu a putut.Apoi a adormit si nu s-a mai trezit.Noi ii spuneam pui mic si drag.Asta este scris si pe crucea lui.

mamimeaceanespus

Apr 22 2008, 08:06 PM

QUOTE(danna68 @ Apr 18 2008, 01:29 AM)

multi inainte Simona, sa fi sanatoasa si fericita, o meriti

este bine ca nu te chinui cu greturi, eu nu am avut si la fel ca tine nu prea am luat in greutate, in luna a 8-a abea luasem 6 kg si pana sa nasc aveam aproape 9 in plus , eu tot 39 ani aveam cand am nascut, asa ca sigur totul va fi bine ... noi ne rugam pentru tine, esti o mamica minunata ... dorintele tale au fost si ale mele ... am sperat la fel ca tine, am avut aceeasi durere si stiu cat te doare ... nu citesc in sufletul tau, pur si simplu gandim la fel ... si tu si April si eu. O sarcina usoara in continuare iti doresc si sincer iti face bine ca te destainui , trebuie sa poti comunica ,sa te descarci ... altfel e foarte greu ... si cred ca sti deja, mie imi poti spune orice , iti voi fi alaturi , te pup

Citesc mesajele voastre si imi e mai bine.Va multumesc.
Nu stiu sa postez poze.Sunt prea mari se pare.Poate ma invatati.

mamimeaceanespus

Apr 22 2008, 08:19 PM

QUOTE(danna68 @ Apr 18 2008, 01:41 AM)

offf iubita este binele tuturor, eu ani buni am refuzat sa vorbesc si nu a fost nimic bine, era tot mai rau si mai rau... este bine sa putem vorbi , se ne putem aminti, cea mai mare spaima a noastra este sa nu cumva sa-i uitam ... ma insel cumva?... eu cred ca nu, imi este teama sa nu uit cum radea, sa nu-i uit vocea ... sa nu-mi amintesc chipul lui ... eu poze cu el atunci la 7 ani nu am ultimele le-am facut cand avea vreo 5 ani...
si pentru voi a fost cumplit, sa privesti neputincios cum se stinge, sa nu-l poti ajuta cu nimic... cred ca este groaznic ... este bine sa ne amintim de ei asa cum erau... plini de viata, veseli, poznasi ,frumosi... ei au fost si vor ramane pentru totdeauna ingerasii nostri, chiar daca nu sunt cu noi, ei ne iubesc si vegheaza asupra noastra
si eu va multumesc voua, ca mi-ati incredintat povestile voastre, ati avut incredere in mine si eu simt ca pot vorbi cu voi deschis, voi ma intelegeti

te mai astept April... si vreau poze cu Ana ... e dulce tare

Primele luni nu mi-am putut aminti nici vocea lui.Inchideam ochii si nu ii vedeam chipul.E dureros sa ma uit la poze.Imi amintesc pielea semnele de pe corp genele lungi conformatia dintilor- perfecti fara nici o carie.Apoi imi aduc aminte de corpul umflat de medicamente ,pieptul strapuns de tub mainile vinete de la intepaturile acelor, avea si la maini si la picioare puse perfuzii , gura toata numai rana cu tubul pt oxigen lipit de obraz cu leucoplast si acela numai rana...
Si ai dreptate ,lumea te ocoleste , parca ai avea o boala.Si ... e bine sa nu vorbesti de suferinta
Dar am si multi prieteni care mi-au fost alaturi.Alaturi de Radu au fost si cateva colege de scoala care au venit sa il vada si nu le-a fost groaza.Dar atatia altii nu au venit.El ma intreba "mami ai sunat ?azi vine cineva?" Am transmis la toti sa vina dar... unii au venit fara copii probabil sa ... verifice.Nu stiu... Nu mai stiu nimic. Am inteles ca in fata durerii nu toti simtim la fel.

mamimeaceanespus

Apr 22 2008, 08:21 PM

QUOTE(Mih@ela @ Apr 18 2008, 01:49 AM)

Eu de muuult vreau sa iti cer ceva...dar nu indraznesc.. pana acum,cand am citit randurile de mai sus...am putea sa il vedem si noi pe ingerasul Robert?

sa ma ierti ...dar stii cat o iubesc pe Deny!

E frumos ca un inger !!!!!!!! Nu am cuvinte.

mamimeaceanespus

Apr 22 2008, 08:27 PM

QUOTE(danna68 @ Apr 18 2008, 01:51 AM)

se poate Mihaela nu-i secret, dar sunt poze la poze, pe atunci inca nu erau aparate sofisticate ca acum...

este oarecum o surpriza cererea ta, eu ma pregateam sa le rog pe fete exact acelasi lucru... dar nu prea stiam cum...
Simona si April daca se poate as dori sa vad si eu ingerasii ... daca nu puteti am sa inteleg

Nu stiu cum sa fac.eu lucrez la calculator toata ziua ....sunt economist

.Si cand termin sunt prea obosita ca sa navighez pe internet .Sa invat sa pun poze....Sotul meu stie dar nu il pot obliga sa se uite la pozele cu Radu si sa aleaga.Sunt amestecate, cu Radu sanatos si cu el bolnav.El nu poate vorbi despre asta.Doar plange. poate ma invatati

liliana2u

Apr 22 2008, 08:27 PM

as vrea sa va povestesc si eu despre fetita prietenei mele, o scumpete de copil, de o inteligenta sclipitoare.. lupta ei si mai ales a mamei ele m-au convins pe mine sa ma gandesc serios la o cale de a ajuta toti acesti copii neputinciosi.
Oana, la 10 ani, a fost diagnosticata cu cancer, i s-a descoperit o tumora pe creier, era o fetita minunata, frumoasa, geniu.. si aripile i-au fost un pic frante.. a inceput lupta mamei ei pt viata copilei.. dupa un divort mult prea dureros, s-a vazut singura cu un copil si cu o multime de probleme, au inceput zeci de investigatii, iradieri pt a o pregati de o eventuala operatie (multe cadre medicale ii spuneau sa renunte, ca e tanara si are sansa sa mai faca si alti copii).. Geta mea a luptat, a cheltuit toata averea agonisita de ea si a obtinut o programare in Suedia.. Oana a fost operata, s-a extirpat tot raul, sustineau cei de acolo.. apoi, s-au intors in tara si au continuat chimioterapia, Oana si-a pierdut vederea la ochiul pe care apasase tumoarea .. a urmat o perioada linistita in care Geta si-a cunoscut sufletul pereche, au adus pe lume inca un baietel, Filip.. in acea perioada le-am cunoscut eu si obisnuiam sa mergem impreuna la biserici, manastiri pt a ne ruga pt sanatatea Oanei, a mamei mele, mistuita de aceeasi boala, doar localizata in alta parte..
Deodata, la un control de rutina, au descoperit ca reaparuse boala, Oana deja avea 15 ani (arata tot de 8-9 ani), raul crestea asa repede ca deja ii afectase nervul optic si de la celalalt ochisor.. asa sufeream cand o vedeam cu peruca si cu ochii inchisi, era atat de frumoasa si sclipitoare, atatea poezii frumoase, sensibile scria.. tin minte, eram in biserica, asteptam sa ajungem la preot sa citeasca o slujba si ea a strigat-o pe mami, sa ii dea caiet sa scrie niste versuri, ca tocmai ii venise inspiratie divina..
Nu putea sa ia tratament hormonal, de crestere, de fapt de aici i se trasese aparitia celei de a doua tumori, hormonii dezvoltasera celulele canceroase, in loc sa o ajute sa creasca..
Am mers la Oncologic si am ramas uluita de cati copii mici si bolnavi erau acolo, fara speranta unii datorita costurilor prea mari ale investigatiilor, operatiilor, dar si a nepasarii celor din Min. Sanatatii.. am plecat plangand de acolo si rugandu-ma sa ii salveze Dumnezeu pe toti..
Mi-era frica si atunci, chiar si acum sa intreb de Oana, cand vorbim.. Geta simte si prefera sa imi spuna ea direct cum si ce mai face..
A urmat o alta operatie, alte iradieri, un tratament hormonal asistat .. toate in Suedia, sponsorizate de compania la care lucra sotul Getei.. rezultatul a fost: vindecare, cancer in remisie (chiar au aparut la o emisiune pe Prima Tv, prima emisiune de spiritualitate, moderata de Jan si erau optimiste) .. dar tot mi-e teama sa nu se intample iar si iar.. Oana nu mai vede aproape deloc, doar un sfert dintr-un ochi, sesizeaza niste umbre si atat.. e studenta anul I si sper eu sa ramana sanatoasa.. arata tot ca un copil, un pic deformata fata, de atatea interventii.. nu am mai vazut-o de ani de zile, dar vorbim cat de des putem (s-au mutat departe de mine, in Bucurestii Noi si e mai greu sa ajung acolo, au fost si la mine atatea in ultima vreme)..
m-am gandit sa va scriu despre ea, despre credinta lor ca nu i se mai intampla nimic.. e un suflet atat de pur .. nu va avea ea o viata normala, dar traieste si asta e tot ce conteaza.. nebanuite sunt caile Domnului!
sper ca nu v-am rascolit prea mult.. pe april, mamiceanespusde... sa ma iertati ca v-am impartasit experienta prietenei mele..

liliana2u

Apr 22 2008, 08:30 PM

QUOTE(mamimeaceanespus @ Apr 22 2008, 01:27 PM)

Nu stiu cum sa fac.eu lucrez la calculator toata ziua ....sunt economist

.Si cand termin sunt prea obosita ca sa navighez pe internet .Sa invat sa pun poze....Sotul meu stie dar nu il pot obliga sa se uite la pozele cu Radu si sa aleaga.Sunt amestecate, cu Radu sanatos si cu el bolnav.El nu poate vorbi despre asta.Doar plange. poate ma invatati

intra pe www.photobucket.com si deschizi cont acolo (alegi un username si parola) .. apoi poti incarca pozele si copiezi ultimul cod de sub fiecare poza, dand click dreapta.. cred ca danna68 te poate invata pas cu pas, ea mi-a aratat si mie cum sa fac, cand m-am inscris..

mamimeaceanespus

Apr 22 2008, 08:31 PM

QUOTE(danna68 @ Apr 19 2008, 02:11 AM)

iti multumesc Ela pentru cuvintele tale, dar nu putem sa intelegem motivele ... si eu as vrea sa aflu de ce... insa acum stiu ca nu-i posibil ... poate vom afla candva , eu cred ca exista DD si cred ca a avut mare nevoie de ei, altfel nu-i chema la El atat de devreme... te pup

Asta cred si eu.Ii cheama doar pe cei buni si foarte cuminti .Radu nu a reusit sa ma supere nici macar odata.Mi-a adus doar fericire.Nu a existat zi sa nu imi fi dat un cadou o floare sa nu imi faca o surpriza.Nu mai zic de pupiciuri , imbratisari...Si in spital mi-a cumparat o pijama.Avea bani stransi de la Craciun.Sunt femei care vin si vand pijamale ....Buni i-a dat cu imprumut pana ajunge acasa.Doar pe cei plini de foarte multa iubire ii cheama

mamimeaceanespus

Apr 22 2008, 08:42 PM

QUOTE(mallina2u @ Apr 22 2008, 09:27 PM)

as vrea sa va povestesc si eu despre fetita prietenei mele, o scumpete de copil, de o inteligenta sclipitoare.. lupta ei si mai ales a mamei ele m-au convins pe mine sa ma gandesc serios la o cale de a ajuta toti acesti copii neputinciosi.
Oana, la 10 ani, a fost diagnosticata cu cancer, i s-a descoperit o tumora pe creier, era o fetita minunata, frumoasa, geniu.. si aripile i-au fost un pic frante.. a inceput lupta mamei ei pt viata copilei.. dupa un divort mult prea dureros, s-a vazut singura cu un copil si cu o multime de probleme, au inceput zeci de investigatii, iradieri pt a o pregati de o eventuala operatie (multe cadre medicale ii spuneau sa renunte, ca e tanara si are sansa sa mai faca si alti copii).. Geta mea a luptat, a cheltuit toata averea agonisita de ea si a obtinut o programare in Suedia.. Oana a fost operata, s-a extirpat tot raul, sustineau cei de acolo.. apoi, s-au intors in tara si au continuat chimioterapia, Oana si-a pierdut vederea la ochiul pe care apasase tumoarea .. a urmat o perioada linistita in care Geta si-a cunoscut sufletul pereche, au adus pe lume inca un baietel, Filip.. in acea perioada le-am cunoscut eu si obisnuiam sa mergem impreuna la biserici, manastiri pt a ne ruga pt sanatatea Oanei, a mamei mele, mistuita de aceeasi boala, doar localizata in alta parte..
Deodata, la un control de rutina, au descoperit ca reaparuse boala, Oana deja avea 15 ani (arata tot de 8-9 ani), raul crestea asa repede ca deja ii afectase nervul optic si de la celalalt ochisor.. asa sufeream cand o vedeam cu peruca si cu ochii inchisi, era atat de frumoasa si sclipitoare, atatea poezii frumoase, sensibile scria.. tin minte, eram in biserica, asteptam sa ajungem la preot sa citeasca o slujba si ea a strigat-o pe mami, sa ii dea caiet sa scrie niste versuri, ca tocmai ii venise inspiratie divina..
Nu putea sa ia tratament hormonal, de crestere, de fapt de aici i se trasese aparitia celei de a doua tumori, hormonii dezvoltasera celulele canceroase, in loc sa o ajute sa creasca..
Am mers la Oncologic si am ramas uluita de cati copii mici si bolnavi erau acolo, fara speranta unii datorita costurilor prea mari ale investigatiilor, operatiilor, dar si a nepasarii celor din Min. Sanatatii.. am plecat plangand de acolo si rugandu-ma sa ii salveze Dumnezeu pe toti..
Mi-era frica si atunci, chiar si acum sa intreb de Oana, cand vorbim.. Geta simte si prefera sa imi spuna ea direct cum si ce mai face..
A urmat o alta operatie, alte iradieri, un tratament hormonal asistat .. toate in Suedia, sponsorizate de compania la care lucra sotul Getei.. rezultatul a fost: vindecare, cancer in remisie (chiar au aparut la o emisiune pe Prima Tv, prima emisiune de spiritualitate, moderata de Jan si erau optimiste) .. dar tot mi-e teama sa nu se intample iar si iar.. Oana nu mai vede aproape deloc, doar un sfert dintr-un ochi, sesizeaza niste umbre si atat.. e studenta anul I si sper eu sa ramana sanatoasa.. arata tot ca un copil, un pic deformata fata, de atatea interventii.. nu am mai vazut-o de ani de zile, dar vorbim cat de des putem (s-au mutat departe de mine, in Bucurestii Noi si e mai greu sa ajung acolo, au fost si la mine atatea in ultima vreme)..
m-am gandit sa va scriu despre ea, despre credinta lor ca nu i se mai intampla nimic.. e un suflet atat de pur .. nu va avea ea o viata normala, dar traieste si asta e tot ce conteaza.. nebanuite sunt caile Domnului!
sper ca nu v-am rascolit prea mult.. pe april, mamiceanespusde... sa ma iertati ca v-am impartasit experienta prietenei mele..

Radu avea tot tumoare pe creier dar pe trunchiul cerebral.Am fi vandut tot .Am avut oferte de bani pt el dar ,... pentru el nu se putea face nimic.Nu s-a putut extirpa tumoarea in totalitate.Acolo sunt toti centri ...respirator...inima...Am sperat intr-o minune ba chiar am gasit un tratament cu plante (cu o saptamana inainte de a intra in coma)care incepuse sa dea rezultate.Ochiul a intrat inapoi in orbita si a putut sa isi ridice bratele amandoua ca sa... ne imbratiseze.Asta era intr-o luni.
Si eu am fost operata de tumoare la ovare cu 3 luni inaintea lui.Avea celule modificate.Mi-au spus ca la limita intre malign si benign.Am ramas cu 1/2 ovar.Si acum sunt insarcinata.Si voi naste la sfarsitul lui noiembrie.Raducu era nascut pe 27.11.1998