Nu sint cuvinte care ar putea sa mingiie..dar nu uita un lucru: EL te iubeste!!si numai cu ajutorul LUI vei putea sa treci peste incercarea aceasta...D-l sa va binecuvinteze!!

Doamne ce poveste trista, am ochii in lacrimi. Doamne cum poti gasi puterea sa mergi mai departe . Si eu m-am gandit daca i se intampla ceva puiului meu as innebuni de durere, ce as face, cum as reactiona, nu stiu. Trist, foarte trist.

am citit din prima zi dar...e greu...

nu am cuvinte....imi pare f rau pt pierderea ta.....dar el e acum in cer si vegheaza peste voi
mi-ai dat lacrimile pt k si eu am un frate care a facut 19 ani pe 28 aug si era sa-l pierd si cauza unei soferite prea "grabite"
sa-ti traiasca fetita

Ce pot sa-ti zic Danna decat ca imi pare rau. M-a impresionat foarte mult povestea ta. Eu sunt o fire mai sensibila si cand aud asemea lucruri nu ma pot opri din plans. Ma bucur ca ai putut trece peste aceasta tragedie si sa dea DD sa ai parte numai de bucurii alaturi de Dennisa si sotul tau.

Sincer iti spun Danuta nu stiu am citit acum si am un gol in suflet nu am crezut ca soarta tia dat o asa lovitura,ma afectat pe mine si plang nu vreau sa ma gandesc ce a fost si ce este in sufletul tau.

dana am citit povestea ta cand am trimis si eu povestea mea.
de atunci ma tot gandesc ce sa-ti scriu pentru ca nu am cuvinte si oricum orice as spune nu te va ajuta sa-ti recuperezi baiatul
imi pare rau ca o mama trebuie sa treaca prin asa ceva.
tu ai fost tare, eu in locul tau cred ca ma duceam cu el. probabil asta ti-ai dorit si tu atunci dar DD a vrut sa ramai sa te bucuri de minunea pe care urma sa ti-o ofere.
oferai ei toata dragostea ta si fi tare in continuare
eu si bebe al meu suntem alaturi de tine si iti transmitem un pupic

Povestea ta e impresionanta Dana, imi aminteste de sora mea cea mare, care acum are 40 de ani si o fetita de 9 ani, insa a pierdut 2 copii. prima fetita a murit la 3 luni, iar al doilea un baietel a murit la 8 anisori de SIDA. A contactat virusul in urma unei transfuzii de sange facuta la Suceava de un medic inconstient. Nu a stiut nimeni nimic pana cand la varsta de 6 ani i-a aparut un ganglion, si de acolo a pornit toata boala, un fel de leucemie, careia i-a fost favorizata aparitia de virusul HIV. S-au chiniut enorm, nopti intregi de rugaciuni, suferinta si in pragul divortului de sot, iar apoi s-a intamplat minunea: intr-un an jumate sora mea s-a culcat cu sotul ei o singura data si a ramas gravida. Astfel a venit pe lume o fetita care acum este sanatoasa, chiar daca mama ei pe timpul sarcinii s-a chinuit cumplit cu baietelul, nici la doctor n-a fost pana la 7 luni. Acum zi de zi ii multumeste Lui Dumnezeu pt aceasta minune, care i-a salvat nu doar casnicia ci si viata. Dumnezeu este mare si nu ne uita niciodata de aceea nici noi nu trebuie sa-L uitam pe El

M-a impresionat pana la lacrimi povestea ingerasului tau. E cutremurator sa treci prin asa ceva, dar numai Dumnezeu le stie pe toate si cel mai important este ca tu ai reusit sa treci peste asta. Esti o femeie puternica si Dumnezeu are grija de noi de toti!
Sa fiti sanatosi si sa aveti parte doar de lucruri bune in viata!

multumim Carmen , bine ai venit si o sarcina usoara iti doresc si multa sanatate si tie si lui bebe

buna.sunt noua pe forum.Ma impresionat foarte mult povestea ta.Sa ti dea DD multa sanatate tie si la fetita ta dulce .pupici

Ai o poveste foarte trista DANA multa sanatate si multi pupici pentru fetita ta dulce

Sincer nu pot sa imi inchipui ce a fost in sufletul tau cand ai aflat ce sa intamplat mai ales cand ai aflat adevarul si cum sa intamplat. Nu pot decat sa te falicit pt. puterea ta de a trece peste asa ceva si sa dea Domnul sa te bucuri de ingerasul tau.

Cand vad topicul acesta ma intristez cel mai tare...Iti impartasesc durerea ,Dana.Sa.ti ajute DD sa iti vezi printesa mamica!!!

Nu vreau sa te intristez Dana, insa mi-am adus aminte intr-o zi o strofa dintr-o poezie ce i-a fost scrisa pe cruce nepotelului meu de 8 ani. Suna cam asa: "Plangi ca ti-a murit odorul
Cea mai scump-a ta comoara
Nu uita ca tot ce naste
Trebuie candva sa moara".
Iti doresc toata sanatatea si dragostea din lume, tie si fetitei tale!

nu am cuvinte dana. si eu iti sunt alaturi. niciun cuvant din lume nu-ti poate alina durerea. dar stiu ca esti o femeie puternica si vei trece peste toate. va pup dulce pe tine si printesa ta.DD o sa aiba grija de ingerasul tau

Dana, m-a impresionat foarte tare istorisirea ta. Doamne i-mi e greu si numai sa-mi imaginez prin ce ai trecut. Si totusi...Dumnezeu ti-a dat puterea sa-ti continui viata si te-a mai mangaiat macar cu inca un sufletel langa tine. N-am cuvinte...tu trebuie sa ne fii drept exemplu. Nu am copii dar cred ca orice pierdere nu se compara cu pierderea copilului de catre mama.
Bravo tie ca nu te-ai lasat si ai continuat cu fruntea sus. Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate si numai bucurii tie si familiei si fie ca tot raul din viata ta sa se fi dus odata cu plecarea ingerasului tau.
BRAVO TIE!!!...

Ooooo......imi pare atat de rau..... E o poveste trista...iti scriu printre lacrimi... Sunt de putin timp pe forum si inca nu am reusit sa citesc din toate. Imi imaginez durerea ta caci am vazut-o si in ochii cumnatei mele de curand, cand si-a ingropat bebelusul de 4 luni pe 14 feb. Unii ziceau ca mai bine mai devreme decat mai tarziu...Eu zic ca nu e bine nicicum. E impotriva firii ca parintii sa-si ingroape copii. Dar exista un Dumnezeu care are raspunsul la toate intrebarile si tot El ne da putere si alinare.
Sa iti dea Dumnezeu sanatate si numai bucurii tie si la toti ai tai si sa ajungi sa te bucuri si de nepoti!

fata draga....acum am citit povestea ta.....fara cuvinte

Dana, draga, nici nu stiu ce ti-as mai putea scrie acum...
Te imbratisez si il rog pe bunul DUMNEZEU sa aiba grija grija de tine si sa-ti ocroteasca familia...

Doamne ce tragedie !!!!!111sa te ajute Dumnezeu sa treci peste si sa iti amintesti de el cu lacrimi de bucurie nu de trsitete parca mi sar intampla mie o poveste de neinchipuit

Danna, orice am scrie noi nu putem sa iti intelegem durerea. am plans ca si un copil cand ti-am citit povestea, DD sa iti de-a putere de acum inainte sa o cresti pe minunea de Denisa si gandestete ca acel sufletel nevinovat este un ingeras care va vegheaza pe toti si are grija de voi.Te pup tare tare, si eu si printesele mele te sprijinim si suferim alaturi de tine.

deci am un nod in gat si nu ma mai pot opri din plans te implor crede-ma !cuvintele sunt prea mici ca sa-ti poata alina macar putin durerea!...

Sincer e groaznic ce ti sa intamplat Dumnezeu sa aiba grija de tine si de ingerasii tai cel din cer si cel de pe pamant.

Doamne abia acum ti-am citit povestea si nu ma pot opri din plans. Si cand ma gandesc ca ai trecut prin atata suferinta si totusi ai fost tare si ai mers mai departe. Povestea ta este ca o lectie de viata pentru mine pentru ca tot timpul sunt nemultumita de ceva si cer osanda de la Dumnezeu. Cititndu-ti povestea m-a cuprins un sentiment de vinapt ca nu stim niciodata sa apreciem ceea ce avem. Tot ce o sa fac de acum incolo e sa ma rog la Dumnezeu sa ne dea sanatate noua si bebelasului nostru. Si pe tine sa te ajute Dumnezeu sa fi sanatoasa si sa iti cresti minunea de fetita mare iar ingerasul tau de baiat sunt convinsa ca undeva acolo sus vegheaza asupra surorii lui.

sunt socata,lacrimile imi curg.imi pare enorm de rau de aceasta pierdere.viata merge inainte dana, sa traiesti multi ani si sa_i ofer fetitei tale tot ce e mai bun...iubirea de mama sanatate si pupici

si povestea mea e socanta la numai 9 ani am ramas fara mama si....sunt prea multe de povestit si sincer ma apuca plansu...poate am fost prea mamoasa.si totusi o iubesc enorm.imi pare rau ca nu vam pov tot dar intr o zi am so fac...mie frica sa mi aduc aminte de trecut...va pup pe toate si va urez o viata frumoasa si linistita

....... aceasta poveste sa ne ajute sa ne bucuram de ziua de azi si de ceea ce avem, sa nu lasam niciodata nimic, pe mai tarziu, iti multumesc mult si iti doresc tot binele din lume si sanatate multa, sa va bucurati de bebelusul vostru ... te pup

Cand vei privi cerul, noaptea, pentru ca eu voi locui pe una din ele, pentru ca eu voi rade acolo, atunci pentru tine va fi ca si cum toate stelele ar rade. Tu vei avea stele care vor sti sa rada!
Antoine de Saint-Exupery - Micul Print

Povestea unui inger….

Niciodata nu m-am considerat o persoana puternica, eram din contra retrasa si timida in relatiile cu cei din jur, in casa eram rebela si neinteleasa … aveam 20 de ani si nimeni nu ma intelegea, asa incepe povestea mea …
Eram foarte tineri amandoi, eu 21 de ani el 22 de ani . Am ramas insarcinata intamplator, dar a fost o mare bucurie, am asteptat cu nerabdare sa vedem minunea care isi facea simtita prezenta, eu speram sa fie o fetita…si in 24 iunie am ajuns la spital la ora 23.30 , unde am fost preluata de medicul de garda, rezident strain, nu-i retin numele, dar imi amintesc ca a fost de treaba, a incercat sa ma ajute sa nasc dar totul a fost inutil, sarcina era pelviana si nu aveam dilatatie deloc asa ca a trebuit sa astept decizia profesorului Poiana . Dimineata m-a consultat si m-a programat ptr. Cezariana , eram ultima in ziua aia ,dar ceva nu a fost in regula cred, la ora 12.00 tot ieseam la baie fara rost si atunci am fost chemata la control … de unde am zburat direct in sala de operatii , cred ca eram speriata si nu ma mai puteam controla ce fac…tot imi ziceau sa nu ma misc , eu eram sigura ca nu m-am clintit…apoi …m-am trezit era intuneric, mi-am amintit doctorul acela a zis ca murim amamdoi …eu eram acolo dar unde era copilul?... pe cine sa intreb?...nu era nimeni…si plangeam …nu stiu cat am asteptat ca nu aveam notiunea timpului, mie mi s-a parut o vesnicie…si a aparut un chip prietenos, o asistenta draguta si de treaba care s-a oferit sa afle informatii despre copil….asa am aflat ca am nascut la ora 12.30 un baietel de 3.100 gr. Si 51 cm. , plangeam dar nu stiu de ce, poate de emotie…amintirea legata de medicul care m-a operat, este ca nu l-am vazut deloc, decat cateva minute inainte de anestezie, apoi nu l-am mai vazut si nu l-a mai interesat persoana mea, desi operatia a fost o porcarie, cum am aflat ulterior la a doua operatie…aveam uterul cusut de spate...
Asa a aparut in viata mea , ingerasul meu Robert Costin in ziua de 25 iunie 1988 , a fost exact ca o raza de soare …si era al meu…. Cineva avea nevoie de mine ca persoana matura si ma intelegea, ma iubea asa cum eram si nu trebuia sa fac nimic pentru asta .
La 3 luni si jumatate am avut prima surpriza, atunci a zis prima data mama, a fost tare grabit a vorbit foarte repede, poate era un semn, dar nu mi-am dat seama…oricum la 3 ani vorbea corect si pronunta inclusive litera r … si era cuminte ca o fetita…si ma iubea. Asta o simt inca si acum, iubirea lui, era ceva deosebit, dar era prea mamos , astepta mereu sa-i fac dreptate, era baiatul mamei… cine a gresit?
Sincer privind in urma am impresia ca nu i-am oferit toata atentia mea si nu i-am indeplinit toate dorintele, am crezut ca voi avea o viata intreaga la dispozitie sa fac asta…dar ce tare m-am inselat…abea acum realizez ca trebuie sa te bucuri de viata atunci cand poti…mai tarziu nu se stie daca mai exista ”mai tarziu”… as vrea sa fi lasat balta activitatile casnice pentru mai mult timp cu el...acum insa e prea tarziu.
Stiu ca era un copil rasfatat asa cum sunt toti copii unici la parinti…dar niciodata nu depasea limita bunului simt, e greu de povestit o viata … atata cat a fost ea…pot sa spun ca era centrul universului meu…pentru el traiam, pentru el respiram…pentru el faceam planuri…el… era totul … deja baietelul meu se pregatea de scoala…eram tare mandra aveam baiat mare … iar el era incantat de toate rechizitele… anul acela i-am serbat ziua de nastere mai devreme…pleca fratele meu in armata si puiutul meu a vrut sa fie toata lumea prezenta ” oare de ce?” … ne-a lasat o amintire dulce- amara de ramas bun…ne amintim si acum de ziua aceea in care el s-a dat in spectacol pentru toti…a dansat si a cantat … ne-a amuzat pe toti cu veselia lui…era un copil teribil de amuzant… expresia lui favorita era cand vedea ceva bun… si punea manutele la ochi si imita exact ca in desenele animate ca ii ies ochii… sau isi facea cerculete deasupra capului…nu a fost bolnavicios si nici probleme cu dormitul sau cu mancatul nu am avut… apoi intr-o zi a inceput totul… mami s-a dus la munca , a trebuit sa plece…era deja maricel si isi purta singur de grija dar…nu mi-am inchipuit ca lumea poate fi rea, insensibila, nemiloasa si…fara cuvinte…
Intr-o seara i-am pus sa manance…cumnata mea a luat sa guste din farfuria lui, iar el s-a suparat si a refuzat sa mai manance, niciodata nu a mai facut asa ceva, dar atunci asa a fost… m-am dus dupa el sa-l impact si ne-am jucat in camera, apoi mi-a zis ca nu ii este foame si am inteles care era motivul supararii… era destul de tarziu si l-am invelit de culcare dar el mi-a zis…”mami mai pupa-ma odata si gata”… a doua zi am plecat la serviciu si pe drum am realizat ca el nu s-a trezit ca de obicei cand plecam … nu stiu ce simteam, dar ziua aia era prea lunga, eram nelinistita si abea asteptam sa ajung acasa…cand am plecat de la lucru inca mai picura…plouase zdravan … dar cerul era tare intunecat…am ajuns acasa si am vazut o multime de oameni in fata blocului…cand m-am apropiat toata lumea se uita la mine … am intrat in panica…simteam ca nu poate fi ceva bun, am intrebat o fata si mi-a zis…” eu nu iti spun, intreaba pe altcineva”… am aflat intr-un tarziu ca micutul meu este la spital, dar nimeni nu stia unde, cazuse in putul liftului de la etajul 5, atat mi-a comunicat cea care stia de fapt ce se intamplase… am aflat dupa cateva zile ca de fapt era o minciuna, ca el nu a fost singur in lift, dar prea tarziu ptr. Probe… politia nu a putut sa rezolve cazul… inca unul nerezolvat ce mare lucru nu?...
Partea trista este ca eu l-am invatat esenta…sa nu se urce singur in lift … si sa aiba incredere in oamenii pe care ii cunoaste… acum sigur nu mai fac aceeasi greseala…”fereste-ma doamne de prieteni, de dusmani ma feresc singura”… asta este parerea mea din acea zi…. As vrea sa zic ca a fost cea mai groaznica zi din viata mea… dar…atunci socul si medicamentele m-au naucit prea tare era groaznic, insa nu mi-am inchipuit ca putea fi si mai rau…mult mai rau… si a fost…era ca un cosmar in fiecare zi…si era din ce in ce mai rau…dorul te macina si durerea te ingenuncheaza…oricat ai vrea sa te ridici, cobori tot mai mult si mai mult nu stiu pe cine am urat mai tare …dar cred ca aveam atata ura in suflet ca puteam otravi si un zambet daca cineva imi zambea…
Este un cosmar sa vi acasa si sa nu-ti mai iasa copilul in intampinare ,sa vrei sa-l iei in brate si sa ai bratele pustii… este un cosmar sa te culci in lacrimi si sa nu se usuce pana dimineata…este un cosmar sa vrei sa mori si totusi sa traiesti … este un cosmar sa eviti privirile altor copii ptr. Ca doua fete l-au omorat pe al tau… cred ca aceste este motivul ptr. Care DD s-a hotarat sa-mi daruiasca o fetita… dupa 12 ani… o putem numi miracol…exact asa cum au numit-o medicii din maternitate…acum sunt mamica “ din nou ”… si este sufletul meu, dar jumatate din inima mea a plecat odata cu primul meu copil…am supravietuit, nu stiu din ce motiv, asa a fost sa fie, dar eu inca ma rog la DD sa nu mai treaca nici o mama prin ce am trecut eu… si sa aiba grija de ingerasul pe care I l-am incredintat.. Amin
Aceasta a fost povestea baietelului meu …care anul acesta ar fi implinit 19 ani…
Acum realizez insa ca sunt o femeie puternica, ca sa supravietuiesti acestui cosmar trebuie sa treci prin iad inainte de a fi un pic mai bine...si eu am trecut.