Buna, povestea mea nu cred ca e mai aparte, dar am sa v-o impartasesc.
Am sa va spun cum s-a nascut Ilinca, o papusica vesela, tonica si dragastoasa, darul meu de la Dumnezeu.
Era intr-o zi de aprilie 2006 cand m-am trezit ca intru intr-o farmacie si cer un test de sarcina, l-am luat si m-am intors la birou, am si fugit in baie sa il fac si minune: apar 2 liniute, la inceput a fost o imensa fericire, apoi un pic de teama, simtisem ca partenerul meu se instraina incetul cu incetul, cand i-am dat vestea, deja nu mai aveam cu cine sa comunic, aparusera si probleme, riscul de a pierde sarcina, eram vesela si trista, totodata, am inceput un tratament pt a putea pastra sarcina (m-am gandit ca daca am ramas asa usor insarcinata, eu avand un fel de sterilitate secundara si o gramada de insuficiente hormonale, un uter infantil si pe deasupra mai luam si contraceptive, e prea mare minunea si trebuie sa fac ceva pt a demonstra ca merit sa fiu mama). Asa ca am ales sa dau viata si am mers mai departe singura, dar au tot aparut nori, la 18 saptamani de sarcina, am trait disperarea, am ajuns la spital, dupa pierderea cunostintei pe drumul spre birou, cu sangerari si dureri ingrozitoare, mi s-a pus diagnosticul "placenta praevia', mi s-au expus riscurile la care eram expusa atat eu, cat si bebicul, m-au terminat, ma deprima gandul ca pierd in lupta, ca in loc sa dau viata, pierd doua, m-am vazut citind o rugaciune catre Maica Domnului si de-atunci, desi am fost internata de nenumarate ori dupa aceea, am stiut ca nu voi fi singura. Mi-am pus viata in mainile Domnului si nu regret nimic. Ce am trait in ziua cand mi-am vazut bebicul tridimensional, un capsor perfect, niste manute jucause, un trup mic care se tot agita sa ridice acea placenta lasata mult prea jos, m-au luat ametelile de emotii.
Bebicul meu nu vroia sa isi arate sexul, undeva simteam ca e baiat, desi imi doream o fetita, dar mi-era prea jena sa sper asa mult, doctora mea imi tot spunea la echografii ca ea crede ca e fetita, datorita trasaturilor frumoase, spera sa fie fata, ca sa lupte mai mult sa ridice placenta, baietii fiind mai lenesi...

Dupa luni de tratament si suferinta psihica si fizica, la implinirea celor 40 saptamani, a venit si fetita mea pe lume, natural (desi pana la 38 sapt a stat cu funduletul pe pelvis si nu dadea semne ca ar mai vrea sa iasa dupa atata tratament litic). S-a nascut intr-o zi de duminica, 10 dec 2006 (exact la un an dupa ce l-am cunoscut pe tatal ei, iar atunci vazandu-l, am simtit ca va fi tatal copiilor mei), i-am pus un nume pur romanesc, Ilinca, sa fie luptatoare ca si sfantul caruia ii poarta numele si a carui zi va fi maine, citisem undeva ca inseamna 'raspunsul Domnului', pt mine chiar a fost asa, mi-am tot dorit sa fiu mama, dar nu oricum si uite ca a ales Dumnezeu momentul cand sa se intample...!
cam atat despre minunea vietii mele, acum trebuie sa mai suga un pic si ne retragem...poate o sa mai continuam,
o zi buna va uram!

Frumoasa poveste.Sa fiti sanatoase si fericite si asteptam continuarea povestii,cum sunteti acum,taticul ce zice,etc. si spor la povestit.

Taticul nu ne-a vazut pana acum si nu ne-a sprijinit deloc, dar isi doreste 'legatura nemijlocita cu minora', asta ca sa ii citez cererea reconventionala, atata ipocrizie din partea lui, nu-si da seama cat rau face, oricum, pana una-alta fata e doar a mea, pana va stabili justitia daca el merita sa fie parinte sau nu, mie nu poate sa imi fie decat mila, sper sa ne aiba Domnul in paza si sa ne ajute in continuare, avem nevoie...!
Multumesc pt ganduri!

felicitari pt curaj si multa sanatate bebelusului

Frumoasa poveste,multa sanatate bebelusului si tie,sa-ti dea DD rabdare si putere sa-ti poti creste minunea vieti tale

multumim, la fel si voua!

Deci a ta e pustoaica asta frumoasa! Am pus si eu un vot - doua cand am vazut-o pe site...
Pupici!

La multi ani Ilincutei, sa aiba parte de tot ce isi doreste si sa fie sanatoassa si fericita!
Iar tie mamico iti doresc sa te bucuri de puiul tau pentru care ai luptat atat! Sa fiti fericite amandoua si sa mai veniti pe la noi!

mallina2u, povestea ta a ajuns in prima pagina a site-ului www.utilecopii.ro Este o poveste impresionanta

frumoasa povestea, chiar e o minune si ce pot spune e ca asa cum Dumnezeu ti-a dat putere si ti-a fost alaturi la venirea ei pe lume, asa iti va fi si de acum inainte aproape si te va ajuta sa treci peste toate greutatile....felicitari pentru curaj....si la multi ani Ilincai....

multumesc, o sa fiu pe faza cand o sa iti 'postezi' bebicul si o sa votez si eu.

multumim, e f. fericita fetita mea, i-am gasit o palarie superhaioasa, printre alte cadouri si ne pregatim de o saptamana de concediu, undeva, la munte, sa scapam de canicula. E vorbareata, nu gluma, ma bucur asa mult de ea, incat numai mamele isi dau seama.

Multumim frumos, nici nu iti poti imagina cat ajutor am primit de la Dumnezeu, prin oameni, niciodata nu am primit ceva degeaba, iar in perioada de la inceputul problemelor de anul trecut si pana in prezent mi-au fost cativa oameni alaturi ca, unora, nu le-am putut multumi decat rugandu-ma pt binele lor.
Oricum, urez tuturor de pe aici numai bine!

Multumesc, imi cer scuze pt eventuale greseli, dar cu o puiuta mica si zglobie, indragostita de tastatura, mai ales de mouse, m-am vazut nevoita sa scurtez detaliile. Sper sa mai revin cu continuarea cand fetita mea imi va da voie...

povestea ta seamana izbitor de mult cu povestea sorei mele...ea are un baietel maricel deja are 4 ani si jumatate, iti pot spune ca sunt copii deosebiti care cauta iubirea, completeaza cumva lipsa tatalui, ceea ce nu am auzit in povestea ta este sprijinul familiei tale, noi am sprijinit-o toti si am ajutat fiecare la cresterea micutului, sper ca tu sa nu fi fost complet singura in aceasta incercare , nu este usor sa cresti un copil singura si poti fi mandra de ea, este superba, mi-a placut din prima clipa cand a aparut in top 20...aveti voturile noastre pentru ca meritati , sanatate multa si curaj esti de admirat asteptam poze mai mari in topicul cu poze sa o vedem mai bine

Parintii m-au sprijinit, nu atat cat ar fi vrut s-o faca, locuiesc in alta localitate, sunt pensionari, mama bolnava de 2 cancere operate, mergem destul de des la ei in weekend-uri pt aerul curat si verdeata, avand o ferma cu de toate (tot ei imi asigura mare parte din hrana), in rest, de-a lungul sarcinii, m-au ajutat fratii si sora cea mica, draguta de ea, pe caldurile alea mari, facea drumuri intre spitalul unde eram internata, facultatea ei, casa, farmacii.. ea mi-a fost cel mai aproape. Si, s-au mai rugat pt mine 3 f. bune prietene, m-au sprijinit chiar si financiar, la cate analize si tratamente am tot facut, s-au dus multi bani, aproape toate economiile mele, am fost nevoita sa renunt la un alt vis, acela de a avea casa proprie.
Acum, ma descurc singura cu fetita, am alaturi un frate mai mic care suporta o mai mare parte a cheltuielilor de chirie, intretinere, dar tot timpul apar oportunitati de a face bani, ne ajuta mult Dumnezeu, iar eu fac fata incercarilor cat pot de bine.
cand o sa am mai mult timp, o sa aduc poze mai haioase ale Ilincai, ii place sa pozeze, numai sa imi spui tu unde, eu sunt incepatoare si nu mai am energia si timpul de a gasi unde sa le postez, mititica mea e asa posesiva, cum ma intorc cu spatele la ea, cum ma atentioneaza si e destul de convingatoare...

http://www.utilecopii.ro/forum/index.php?s...ic=1076&hl=
aici ai link-ul ptr poze... abea astept
ma bucur totusi ca nu ai fost singura in aceasta incercare si ai atatia oameni minunati in jurul tau ... multa sanatate si mult noroc...asteptam vesti cand poti sa intri

sa va de-a dumnezeu multa sanatate , fericire si mut curaj sa treceti peste toate geutatile vietii

Buna, am postat cateva poze ale Ilincai pe indexul recomandat, sunt in ordine descrescatoare, de ieri pana la 3 luni, o sa completez albumul de pe Photobucket si cu cele de dinainte, am selectat doar cateva reprezentative, avem sute...

tare scumpa e papusica ta. ii dam si noi voturi multe-multe

Si noi votam papusica dulce sa-ti traiasca si sa-ti aduca numai bucurii.
pentru curajul tau.

multumesc frumos, o sa mai postam poze.

ESTE O SUPERBA PAPUSICA TA IAR POVESTEA VOASTRA M-A FACUT SA MI DEA LACRIMILE .AM SI EU 2 FETE UNA FACE 14 ANI IN SEPT.IAR CEALALTA E SI EA PE SITE ARE 1 AN SI .9 LUNI SI SE NUMESTE DELIA SA VA DEA DOMNUL SANATATE SI FERICIRE SI SPER SA MAI VORBIM. :VOI VOTA SI EU DULCEATA TA MICUTA !

Multumim, nu am vrut sa inspir mila, am vrut doar sa redau o parte din viata mea. Multumesc si pt voturi, o sa iti votez si eu micuta, de maine plecam putin in concediu si nu prea o sa mai am cum sa intru pe forum, dar urez tuturor tot binele si Domnul sa va aiba in paza!

n-ai inspirat mila, stai linistita. a fost, sigur, vorba de emotii. o femeie puternica si o splendoare de bebelus nu pot provoca mila.
va pupam si sa aveti un concediu minunat

multa sanatate si fericire sa-ti dea DD ,ramai o luptatoare asa cum ai fost pana acum,fetele de aici sunt alaturi de tine in fiecare moment,La Multi Anii!!!!printesei Ilinca si un vot cadou de la mine impreuna cu o multime de

Foarte frumoasa povestea ta Mallina si felicitari ptr curaj .Sa-ti dea D-zeu puteri si sanatate mai departe sa te poti ingriji de voi Ai linga tine un ingeras tare scump si dulce,sa-i dea D-zeu multa sanatate si numai bine in viata

sa zicem ca adaugam o continuare de ultima ora a povestii noastre: tatal fetitei mi-a trimis (el sau "influenta" lui malefica) azi o scrisoare de amenintare/intimidare prin care ma informeaza ca ma va actiona in instanta pt decaderea din drepturile de mama, ca va cere expertiza mea psihiatrica si multe alte mizerii, dar cel mai tare m-a distrat ca a aflat (nu stiu de unde) ca postez 'constant' poze ale Ilincai pe niste situri 'dubioase' (ca sa-l citez), prin care s-ar vinde copii in strainatate... [am participat la un concurs pe acasa.ro cu un filmulet al Ilincai (asta e linkul, daca aveti rabdare pana pe la min 3 cand incepe ea sa fredoneze: http://video.acasa.ro/view_video/b1d7d1bb7...etita_mea.html) , de cand avea ea 4 luni si de cand incerca sa cante impreuna cu mine si am mai postat aici, de putina vreme). Ca orice mama, ma mandresc cu fetita mea si e normal sa trimit poze cu ea pe situri despre copii, sa ne sprijinim intre noi cu sfaturi, de aici si pana la asemenea aberatii, ca va face plangere penala la Parchet si la Autoritatea Tutelara, sa nu incerc sa fac ceva, realizati si voi.
Cu alte cuvinte, dragi mamici, noi nu facem altceva decat sa incercam sa ne vindem copiii, daca postam pe aici.
Chiar mi-e mila de acest individ (om nu-l pot numi).
Asta e, judecati si voi daca e normal sa mi se intample tot mie acestea, mi-a stat inima azi cand am citit porcariile, incerc sa imi pastrez calmul, doar alaptez inca si nu vreau sa ii transmit starea mea copilasului, care e totul pt mine.

Am ramas fara cuvinte Ce-as mai putea sa zic D-zeu sa-ti ajute,sa-ti dea putere si sa te intareasca ca sa poti trece cu bine peste toate problemele Pupici si la Ilincuta

Multumim frumos, nici eu nu stiu ce sa mai cred, cum pot fi mizerabili unii, el nici macar nu si-a recunoscut copilul, dar vrea decaderea mea din drepturi parintesti...! Cum zice si avocatul meu, balarii de 2 bani, facute de indivizi de 2 lei. Culmea e ca, se da specialist in comunicare, iar el nu si-a vazut fetita niciodata, nu a intrebat daca ii trebuie ceva, oricum, eu ii ofer totul si, mai ales, Dragoste, altfel nu ar fi asa armonioasa, sunt mandra de printesa mea, rezista ea cu greu la canicula, dar e OK altfel. Voi cum rezistati cu caldurile astea?

Un om lipsit de scrupule.Sa-i fie rusine!!!!!!!!Daca stie ca pui poze cu Ilinca,poate intra si pe aici si citeste Oricum nu cred ca merita sa te consumi ptr el.
Eu suport destul de greu caldura(am ceva probleme cu sanatatea),iar copiii mei sunt deja mari si se descurca mai bine ca mine Am ajuns la faza in care incearca ei,saracutii sa ma cocoloseasca pe mine Eu am un baiat de 11ani si 2 fetite:de 10 ani si 6 ani si 8luni.
Si nu uita:fetita ta este mai importanta decat orice;ptr ea trebuie sa lupti si sa mergi mai departe

iubita daca nu a recunoscut-o nu are nici un drept asupra ei... oricum nu are ce sa ceara din moment ce nu este parintele ei...si poti foarte bine sa ignori prostia de care da dovada...il poti numi oricum dar nu "om"... pacat ... este tatal biologic doar al unui ingeras pe care in mod cert nu il merita... sanatate multa si curaj

Scopul individului e sa te faca sa suferi poate pentru ca asta ii face lui placere, ce stiu eu! M-am convins ca exista astfel de specimene care fac rau intentionat doar pentru placerea de a face pe cineva sa sufere! Alt scop n-au in viata! Sa faci un bine e tare greu! Mai usor e sa faci rau!
Priveste lucrurile astfel: esti o femeie puternica (tocmai pentru ceea ce ai realizat fara sprijinul lui), iar astfel de mizerii nu trebuie sa-ti ajunga in suflet, sa te amarasca si sa te inraiasca pe el, chiar daca merita! Concentreaza-te asupra minunii tale superbe si vei vedea ca ziua e mult mai frumoasa decat ai inceput-o!!!
Pupici multi de la noi!!!

Concentreaza-te asupra minunii tale superbe si vei vedea ca ziua e mult mai frumoasa decat ai inceput-o!!!
Pupici multi de la noi!!!
[/quote]
Multumim, va dati seama ca, de cand am nascut fata, nu m-a interesat decat binele ei si atat, mi-am propus sa raman doar "mama Ilincai", femeie am incetat sa fiu... Ilinca e viata mea insasi, deci pt ea voi face tot ce e omeneste posibil sa nu-i lipseasca nimic, asa ca acum ma defineste "optimismul, calmul". Iar 'tatal biologic' nu realizeaza ca, totusi, am studii juridice si atestat de psihologie judiciara, deci nu ma sperie cu balarii...

multumesc, sanatate si tie, copiilor. la faza cu pozele, e usor de aflat, am verificat eu mai devreme, se pune numele pe google si apar imediat cele 2 situri: o revista pt bebici si celalalt, un magazin virtual care are si o galerie a micutilor (de unde ne aprovizionam noi cu de toate, e mai simplu sa cumperi on-line, nu-ti mai bati capul, nu-ti mai omori picioarele prin magazine, doar click si ti le livreaza acasa, e comod asa...)

Buna Mallina, noi am mai vorbit si despre crese daca-ti aduci aminte. Am citit povestea voastra si m-am emotionat deoarece si noi avem o poveste asemanatoare. Nici tatal Biancai nu a vazut-o niciodata si are deja 3 ani si 4 luni. M-am zbatut foarte mult ca sa-i obtin drepturile fetitei, adica o pensie alimentara, dar cu sistemul nostru juridic nu am avut prea mare succces. Mi-a fost foarte greu si uneori inca mai sunt complexata de tot felul de lucruri, dar cu ajutorul lui Dumnezeu reusim sa trecem peste toate.
Acum sunt cam prinsa in treburi, dar va promit ca voi reveni si cu povestea Biancai.
Va pupic pe toti!

Da, am citit rasp despre crese, din pacate, noi suntem in Bucuresti, oricum, multumesc. Am gasit o gradi privata care primeste copilasi de la 2 ani in sus, o sa aranjez cate ceva de pe-acum, nu e asa scumpa, o bona costa mai mult chiar.
legat de povestea ta (acum am eu un pic de timp, profitand de somnicul Ilincai), sa nu iti pierzi increderea niciodata si, mai ales, sa nu fii complexata de nimic, esti MAMA si asta conteaza cel mai mult, ai o minune de fetita, vei vedea ca nu esti singura. Unii barbati nu pot fi tati sau nu merita, nu poate decat sa iti fie mila de ei, eu stiu ca nu am vrut nimic de la tatal fetei, parintii mei au tot insistat ca acest copil merita sa isi cunoasca radacinile, sa nu aiba acea linie la 'tata', sa i se spuna 'copil din flori', oamenii inca nu au evoluat, au ramas primitivi in gandire, marginiti (nu o sa uit ce umilinta am trait cand am declarat-o). Asa ca m-am vazut tarata in mizeria asta, nu-ti spun ca a mea fetita striga 'ta-ta' toata ziua, uneori am senzatia ca imi spune tot mie asa, aveam ceva emotii sa nu le spuna fratilor mei, cumnatului. Sunt asa mandra de ea, e o vorbareata, canta mai mereu, are unele melodii pe care le recunoaste f. usor, ii plac cantecelele de leagan, m-am vazut improvizand pt ea, desi uneori sunt gatuita de emotii cand ii privesc ochisorii blanzi, tot universul se invarte in jurul Ilincai.
Tot ce pot sa iti spun e ca noi trebuie sa fim puternice si sa compensam toate lipsurile. Fii obiectiva cand ii vei spune povestea venirii ei pe lume, sa nu incerci sa arunci cu noroi in taica-su, nici sa ii spui copilei ca nu a fost dorita, doar ca el nu a fost pregatit sa o primeasca in viata lui, las-o pe ea sa aprecieze daca 'el' va merita sa fie iubit sau nu... un lucru a facut, totusi, a ajutat la aparitia ei, pt asta poti sa-i multumesti. Sa nu lasi ura sau ranchiuna sa iti amarasca viata, la mine cand prietenele incearca sa-l condamne, prefer sa nu le ascult, acum chiar imi spuneau ca el nu merita pic de respect, dar simt ca face totul impins de la spate de cineva, de ceva si nu poate decat sa imi fie mila, ramane un frustrat.
Fetitei mele nu ii va lipsi dragostea niciodata, noroc ca sunt inconjurata de oameni de calitate, eu pot spune ca sunt o fericita, pe noi ne iubesc cei din jurul nostru pt ceea ce suntem, ne sunt alaturi cand avem nevoi, chiar nu simtim lipsa tatalui, am o familie numeroasa si Ilincai ii place sa fie in centrul atentiei, nu las deznadejdea sa ma copleseasca, asa ca daca vrei sa ne mai conversam si nu vrei sa impartasesti si altora, poti lasa o adresa de email sau o iei pe a mea si 'keep in touch'.

mallina..sincere felicitari pentru ilinca... e adorabila si mi'a placut la nebunie clipuletul vostru...
multa fericire va doresc amandurora

Iti multumesc pentru incurajari. Pentru voi poate ca e mai usor fiindca sunteti o familie numeroasa; eu o am doar pe mama cu care locuim si care ne ajuta mult, pe fratele meu care-i cam zapacit (are 22 ani si inca nu i-a venit mintea la cap) si pe Bunul Dumnezeu care ne ajuta. M-as fi bucurat mult daca erati din Brasov, da nu-i nimic, o sa vorbim pe net.
Ti-am vazut papusica in filmulet. E tare dulcica si-mi aduce aminte de Bia cand era micuta. Acum cand o vad cate stie parca nu-mi vine sa cred ca a trecut timpul atat de repede.
La inceput in primele zile de cresa imi aduc aminte ca vreo doua zile la rand am surprins-o jucandu-se si vorbea cu papusica ei si-i spunea ca o sa vina si la ea tata. Cand am auzit-o mi s-a frant inima. De la un timp nu a mai spus nimic de "tata" poate si fiindca fratele meu vine in fiecare zi pe la noi si o iubeste foarte mult. Ma tot intreb ce ar trebui sa fac.........nu stiu cand ar trebui sa-i spun ceva de tatal ei. Nu stiu ce inseamna in mintea ei de copilas de 3 ani cuvantul "tata". Ma tot intreb ce ar raspunde ea daca intr-o zi ar intreba-o cineva unde este tatal ei. Ar trebui sa deschid acum subiectul sa vad ce crede ea sau sa astept sa ma intrebe ea. Oricum nu m-am gandit nici o clipa sa-i spun ceva de rau despre tatal ei fiindca Dzeu e sus si numai el ne judeca pentru faptele noastre, numai el are grija de fiecare. Oricum sunt sigura ca Bianca nu a aparut intamplator in viata mea.

draga mea,
scuze ca nu ti-am raspuns imediat, dar au fost niste probl cu conectia la net...
nu pot spune ca ne e mai usor, tu tot ai mama cu tine, deci ajutor non-stop, eu, la orice probl. o sun si intreb, iar cand, insarcinata fiind, imi era f. rau, imi intrebam prietenele, de teama sa nu-i fac mai rau mamei si-asa bolnava (nu e usor nici pt ea sa lupte cu cancerul)... tocmai de-asta m-am angajat in acest razboi al nervilor, sa o stiu linistita, a fost dorinta ei ca Ilinca sa nu aiba linie la tata. Mama mea crede ca toti oamenii sunt buni, ca nu exista rai, ca sunt doar rataciti.
Tin minte, de Revelion, mi-am invitat fratii sa petrecem impreuna, au venit, dar pe la ora 10 s-au urcat in masina si au plecat in Piata Univ. sa petreaca in multime. la miezul noptii m-au sunat parintii sa ne faca urarile de bine, eu imi alaptam minunea mica (un pic speriata de zgomotul iscat de petarde etc.) m-am plans mamei ca m-au lasat singura fratii, sora, iar ea, senina: "nu esti singura, o ai pe Ilinca!" Am uitat de toata amaraciunea in momentele alea si i-am dat dreptate. Cum bine ai spus si tu, nimic nu e intamplator... si nu vom fi singure niciodata.
Iar legat de dorinta ta de ai spune Biancai ceva, poate e un pic prea devreme, inca nu cunosc toate detaliile, mai sunt sanse ca tatal ei sa o recunoasca, ce demersuri ai facut? Chiar daca el nu se prezinta, procesul merge mai departe si va fi obligat intr-un final s-o faca. Eventual, spune-i copilei ca e plecat undeva si poate se va intoarce (pt ea, ca pt tine imi inchipui ca deja nu mai exista), nu stiu, iti va lumina Dumnezeu mintea sa gasesti momentul si cuvintele potrivite, intotdeauna ne ajuta sa gasim calea cea mai buna, vei vedea ca vei primi ajutor, cat de mic, nu vei avea lipsuri (asa mari!).
Oricum, daca ai nevoie de sprijin moral, iti voi fi alaturi, chiar si la sute de km distanta, eu am niste prietene f. bune care locuiesc la mii de km, le simt gandurile aproape, ne scriem des, le trimit poze cu Ilinca, filmuletul l-am postat pt 2 dintre ele, care nu reuseau sa deschida fisierul cu el, doar ce luasem cd-ul cu cantecele, am incercat sa memorez versurile (avem deja preferate), iar mie mi-au dat lacrimile de emotii atunci, acum e ceva obisnuit, Ilinca adoarme sugand la pieptul meu si inganand singurica '2 ochisori', ii multumesc Domnului in fiecare dimineata/seara pt ce mi-a dat.

multumim, nu e f reusit, e filmat cu mobilul, eu abia invatam versurile si linia melodica, emotii cu caru, de fapt, aveam lacrimile 'innodate' sub barbie.. iar fetita mea e o smecherica, cum se vede fimata/pozata, cum intepeneste, nu mai spune nimic...

Buna din nou!
Scuze si eu ca nu sunt foarte activa........intru pe forum doar de la birou cand nu sunt foarte aglomerata si cand nu-i sefa prin preajma .
Vreau in primul rand sa-mi cer scuze, m-am exprimat gresit spunand ca pentru voi e mai usor. Cred ca nu e deloc usor pentru nici un parinte (indiferent de sex) sa-si creasca singur copilul. Poate ca mi-as fi dorit sa fim si noi o familie mai numeroasa, sa ne stangem la diferite ocazii......... A fost destul de greu si pentru mine si fratele meu fiindca nu am fost niciodata o familie unita (parintii mei nu s-au inteles cu bunicii din partea tatalui, au divortat si au fost mai tot timpul scandaluri.). Poate si din aceasta cauza mi-am dorit din suflet o familie perfecta, doar a mea, fara certuri si conflicte. Prea am lasat de la mine, prea am crezut in altii amagindu-ma ca odata va fi bine si pentru mine si ca voi avea acea familie perfecta.
Tatal Biancai a mai fost casatorit si mi-a fost recomandat de un foarte bun prieten, ca un om de treaba cu care imi pot intemeia o familie si pe care ma pot baza. Sincer nu mi-a placut foarte mult de el dar eram dispusa sa trec peste multe pentru o familie. Incheiasem o alta relatie in care am pus prea mult suflet (cum fac eu de obicei), si fiindca am vazut ca nu ajung nicaieri cu acel baiat, hotarasem eu ca e momentul sa ma indrept catre un om serios care stie ce vrea. Dar se pare ca nu a fost deloc asa. Cel pe care l-am considerat un om de baza se pare ca nu are curajul sa-si vada nici propriul copil, fuge de propriul sau sange.
Dupa ce am nascut l-am dat in judecata pentru stabilirea paternitatii si pensie alimentara insa nu a venit niciodata la proces. A fost citat la domiciliu (insa el si-a schimbat adresa iar rudele lui nu s-au bagat), a fost citat si in presa, dar asta e ......... Desi la inceput mi s-a spus sa stau linistita ca trebuie sa vina ca altfel plateste amenda, ca va fi dat in urmarire, bla bla bla.........uite ca nu s-a putut face nimic fiindca nu s-a comis nici o fapta penala si fiind un caz civil, asta e ..........
Am reusit totusi sa-i trec numele in certificatul de nastere, insa pe baza unei sentinte incomplete, caci dupa ce am terminat cu totul si am fost la primarie sa-i trec numele in certificat mi s-a spus ca sentinta mea este incompleta caci nu contine datele tatalui (avocatul meu nu a considerat necesar sa le ceara) si ca trebuie sa deschid dosarul din nou. Nu am mai deschis nici un dosar caci nu mai aveam nervi sa o mai lungesc si cu interventii am reusit sa-i trec numele pe baza respectivei sentinte.
Oricum uneori stau si ma mai gandesc la el si as vrea sa inteleg ce fel de om e. Cum poate sa stea atat de linistit ?! Oare nu e curios sa-si vada propriul copil, singurul copil ?!
Dar asta e Dumnezeu e sus si vede.

Perlita imi pare tare rau ptr.tine si ptr.ingerasul tau.Dar se vede ca esti o femeie puternica si cu ajutorul lui D-zeu vei putea merge mai departe.Poate ca tatalui Biancai ii este frica sa-si asume responsabilitatea de parinte.Dar si in acest caz era normal sa o recunoasca si sa va ajute(macar financiar).Mult succes in continuare si D-zeu sa-ti ajute
Iar de intrat pe forum intri cand poti,totdeauna v-a fi cineva prin preajma

Draga mea, nici eu nu intru atat de mult cat as putea, las calculatorul deschis si din cand in cand, mai arunc un ochi, in fctie de Ilinca...
Din pacate, ai dreptate, justitia nu face f mult pt sprijinirea mamicilor singure, dar macar ai obtinut ceva, nu mai are o linie, deci poti sa-i expui problema altfel fetitei tale. Un lucru va fi clar, candva, departe in timp, fata ta se va trezi cu el in preajma. Barbatii nu sunt suficient de maturi si responsabili, cel putin, unii dintre ei. Acum, poate ca nu vine de teama, din orgoliu sau chiar din nepasare, dar va veni o vreme cand se va satura de singuratate si de neputinta, isi va aduce aminte ca exista pe undeva o samanta din el, Dumnezeu va face in asa fel sa se intoarca roata, ma rog ca fata ta sa fie suficient de puternica si sa-l accepte, desi poate ar merita un mare sut in fund. Mie mi-e teama de reactia fetitei mele, sper sa nu sufere ca nu e iubita de 'tata', am prietena care a crescut fara tata (el, un curvar, le-a parasit pe cand avea ea 6 luni), mult timp a crescut cu frustrarea ca, datorita ei, tata a plecat, desi mama ii explica ca nu avea nicio vina nimeni... acum, taica-su, apeleaza cu nesimtire la ea, lunar ii trimite o suma de bani, sa nu duca nicio lipsa (cand ea a fost privata de atatea drepturi, inclusiv de pensia alimentara). Bine ca are posibilitati, dar uneori isi spune ca nu merita, isi face griji si pt copilul meu, ca e aceeasi zodie cu ea, Sagetator (inimosi, generosi).
Nu-l judeca, lasa-l pe Dumnezeu s-o faca, din pacate pt ei, cand nu se asteapta, vor primi rasplata pt faptele lor, asa ca lasa-l in plata Domnului, nu te mai incarca cu alte probleme, tu ai pt cine trai acum si mergi mai departe! Cum fac si eu, dealtfel...

Multumesc dragele mele pentru incurajari! Eu mereu spun ca am trecut peste aceasta problema, ca am depasit-o, insa uneori ma mai pierd in ganduri si visez la cum ar fi fost daca era sa fie bine. Cel mai tare ma doare sufletul pentru Bianca, care chiar nu stiu cum va reactiona mai tarziu sau oare îi va simti lipsa vreodata ? ............ Chiar nu vreau sa-l judec eu caci Dumnezeu are grija de fiecare, insa de multe ori as vrea sa-l pot intelege, as vrea sa stiu cum se simte, daca se simte chiar atat de linistit. Nu am crezut ca exista asemenea oameni fara inima, caci numai cineva fara inima este atat de nepasator.
Multumesc inca o data ca ne sunteti alaturi!
Ma simt foarte bine pe acest forum!
Cred ca o sa devin dependenta !

[quote name='perlita' date='Aug 7 2007, 06:51 AM' post='61217']
Multumesc dragele mele pentru incurajari! Eu mereu spun ca am trecut peste aceasta problema, ca am depasit-o, insa uneori ma mai pierd in ganduri si visez la cum ar fi fost daca era sa fie bine. Cel mai tare ma doare sufletul pentru Bianca, care chiar nu stiu cum va reactiona mai tarziu sau oare îi va simti lipsa vreodata ? ............ Chiar nu vreau sa-l judec eu caci Dumnezeu are grija de fiecare, insa de multe ori as vrea sa-l pot intelege, as vrea sa stiu cum se simte, daca se simte chiar atat de linistit. Nu am crezut ca exista asemenea oameni fara inima, caci numai cineva fara inima este atat de nepasator.
Multumesc inca o data ca ne sunteti alaturi!
Ma simt foarte bine pe acest forum!
Cred ca o sa devin dependenta !

ai o fetita superba, asta e tot ce conteaza. In timp, vei dobandi intelepciunea de a trece peste problema, pana una-alta, oferiti-i voi copilului toata dragostea, asa nu va simti lipsa acelui individ.
Si nu te omori sa-l intelegi, eu am incercat de mai bine de un an sa fac asta, in cazul meu, si am ajuns la concluzia ca nu se merita, a fost las, fara inima si cam atat. Unii nu merita sa fie parinti. Citeam un articol despre decizia de a avea un copil, cea care l-a scris nu s-a pus in pielea multor femei, scria ea ca femeia foloseste copilul pe post de santaj, lucru absolut fals, cine foloseste copilul ca moneda de schimb, nu reuseste prea mult in a manipula, i se intorc toate impotriva, la un moment dat.
De asemeni mai scria ceva interesant, o s-o citez: 'barbatii insa raman consecventi in credinta lor ca altii trebuie sa-si aranjeze prioritatile ca sa aiba ei multumiri si satisfactii. Invers nu e cazul. Ei nu inteleg energia pe care o femeie trebuie s-o consume pentru a face fata noii provocari din viata lor - copilul, se mira doar ca femeia se plange, cand lor, barbatilor, le merge asa de bine. Asa ca prefera sa nu-i intereseze, decat sa accepte sa schimbe ceva. Un barbat nu poate empatiza cu suferintele emotionale ale unei femei pe care el personal nu le-a suferit niciodata, asa ca le declara nule in mintea lui.' Nu sunt feminista convinsa, dar cam are dreptate, nu-i asa?
Intr-adevar, pe forumul asta primim informatiile necesare si ne simtim in familie, impartasim si bune, si rele.

Buna Malina!
Esti o persoana incredibila. Am citit postarile tale si am ramas impresionata de maturitatea si puterea ta. Consider ca daca nu regreti deciziile pe care le-ai luat esti o persoana fericita. Eu ma straduiesc sa devin mama si nu prea imi iese (ca sa ma exprim astfel)
M-am gandin deseori de ce isi doresc oamenii copii. De cele mai multe ori avem dorinte egoiste. De fapt, consideram ca nu suntem suta la suta impliniti daca nu trecem si prin experienta cresterii unui copil. Eu regret decizia tardiva de a avea cun copil (aveam 30 de ani, acum am 33). Dar, sa nu disperam, poate vine si la mine barza (doar a intarziat putin).

Multumesc, cand vei fi pregatita, o sa vezi ca ti se va implini dorinta! Eu dintotdeauna mi-am dorit copii, doar ca simteam ca nu e momentul si asteptam sa apara acel om minunat care sa ma implineasca ca mama. Din pacate, nu a iesit cum ar fi trebuit, dar nu regret nimic... am un copil superb.
Sa ai parte de tot ce e mai bun!

Dragi prietene,
Sa mai adaugam un capitol la povestea noastra... astazi, Ilinca si-a cunoscut tatal! Era asa frumusica!
A fost un moment emotionant, el a studiat-o, i-a mangaiat manutele, apoi a concluzionat: a luat tot de la mine, mai putin ochii! I-am explicat ca inca nu e definitivata, desi, par ca ia acea culoare care m-a vrajit pe mine cu ceva timp in urma..
Acum, daca avem deja 4 dintisori iesiti, taticul ei a constatat ca pana si incisivii inferiori sunt strambi ca si ai lui, parea ca se bucura de cum arata... i-am povestit cat de precoce a fost de mica, ii statea bine Ilincutei in bratele lui, parea o atitudine atat de naturala la amandoi!
Eu am fost neutra, am incercat sa nu uit pt ce ne aflam la IML, am facut testul toti trei si asteptam rezultatul... sper din suflet sa fie bine pt toata lumea si sa ne vedem de vietile noastre, asa cum ne e scris!

Draga mea,
Bineinteles ca va fi bine, cum altfel. Ce om... cum sa se indoiasca de paternitatea copilului... Daca se va convinge, il va recunoste si Ilinca va avea tatal trecut pe certificatul de nastere. Oricum, tu trebuie sa-i vorbesti fetei despre tatal ei, atunci cand va creste. Desi, presupun ca veti pastra legatura (prin copil)... Tine-ne la curent cu evolutia povestii tale.
Ai grija de tine si de ingerasul tau.