Fetelor,am si eu o nelamurire.Fetita mea de 1 an si 1 luna este f nervoasa.Spre exemplu : cotrobaie prin sertare ,o iau de acolo,ii distrag atentia cu altceva,ii vb pe un ton calm,spunandu-i ca e periculos,ca nu e voie...stiti voi...Ea icepe sa planga,cred ca urle e mai potrivit,vrea sa se loveasca,isi musca manutele,ce mai taraboi de taraboi!Intrebarea mea este daca si copiii vostri reactioneaza la fel si ce ati facut voi.Va multumesc anticipat si astept

aceeasi pb o avem si noi
iar de multe ori se enerveaza singur si pt nimicuri fara sa ii atrag eu atentia k face ceva gresit
iar dk este atentionat la ceva se pune p plans si apoi p vaicareala k sa vad k este nervos si deranjat de ceea ce i se spune
eu nu stau prea bine cu rabdarea asa k il las singur pana se linisteste
iar dk face ceva ce nu trebuie si isi baga nasucul p unde nu este bine il las in pace pana ii trece interesul de lucrul respectiv
cred k este doar o etapa a cresterii si de aceea nu imi bat capul prea tare
cum au trecut altele trec si aceste perioade de smiorcaiala si de nervi
pupici si multa rabdare pt mamicile kre se confrunta cu aceeasi pb
cu rabdarea treci marea

Mersi de raspuns.Si eu ma gandeam ca e doar o etapa,dar chiar vroiam sa vad daca mai sunt alti nazdravani la fel de nervosi.Acum ca nu sunt singura parca mi-e mai bine.Sper sa-i treaca cat mai repede genul asta de manifestare,ca nici eu nu excelez la capitolul rabdare.Multi pupici.

Trece fetelor, trece! Si sa vedeti cum o sa vi se faca dor sa o luati de la capat!

Stai sa vezi cand s-o tranti cu fundul de pamant prin oras,sau prin magazine...atunci sa vezi distractie...
Psihologii recomanda ignorarea acestui comportament,pentru ca puiul mic invata sa santajeze s uneori poate sa planga si sa se tranteasca si 5-10 minute.Dar ii trece cu timpul daca vede ca mama nu cedeaza.Adevarul e ca e frustrant si trebuie tarie de caracter,dar altfel nu se poate...si poate dura chiar si pana pe la 5 ani...depinde de comportamentul celor din jur.

Simina eu sper sa nu faca asa...cu baiatul nu am avut probleme de genul asta dar ea este foarte rasfatata de acum asa ca ma cam astept la acest gen de manifestari...si nici eu nu mai am rabdare ca la 20 de ani...

Nu o bag nici eu in seama atunci cand are accesele de nervozitate,cu toate ca mi-e f greu.A mea se tranteste de pe acum si face panarama. Deocamdata stau si ma uit la ea.Sper ca atunci cand va mai creste si va intelege sa nu-mi faca scene din alea gen ' Super Nanny'.Oricum,ma repet,vazand ca se mai confrunta si altii cu pb asta,ma simt mai bine.Sincer,ma gandeam sa nu fie ceva in neregula cu ea.Multumesc ca m-ati mai linistit.

De nervozitate la varsta de 3 ani , stie cineva ceva?

Cred ca aici ar trebui sa scriu ce ma doare!

Deja am citit ca mai sunt si alti nervosi, deci am aflat un raspuns; al meu cand ii interzic ceva sau il iau dintr-un loc se tranteste jos si se da cu capul de pamant.

Dar mai am o problema - de cateva zile parca e surd - il strig si ma ignora complet, ii spun sa nu puna mana sau ca nu are voie intr-un loc, la fel - parca vorbesc la pereti! El a fost ascultator pana acum - adica ii explicam calm orice situatie si parea sa inteleaga pentru ca se conforma. Dar de ceva vreme e un adevarat razboi si singura solutie pana acum a fost scaunelul de pedeapsa - care inca functioneaza, pentru ca dupa ce-l pun la time- out e mai cuminte o vreme.
De mentionat- nu abuzam de time out - folosim doar in situatii extreme.

Spuneti-mi acum daca mai sunt si alti pici care se fac ca nu aud . Eu incep sa disper - stiu ca e perioada lui "NU" dar sa ma ignore complet chiar nu ma asteptam.

Va rog impartasiti ca sa mai fur si eu idei!

Multumesc

???
Nu are nimeni un raspuns pentru mine? (

Am eu!

Ignoratul si la noi a inceput tot pe la varsta puiului tau...dar..a trecut dupa un timp(luna doua)...a aparut alta....cataratul....apoi "noo"-ul....la orice...si dupa un minut doua isi cere iertare....."no"-ul de la mancare la curat....etc......apoi....incepuse sa dea peste mana innapoi....ii mai dadeam peste mana cand se arunca catre aragaz...sau catre calorifer, etc....iar ea a generalizat treaba....a trecut si asta.....acum suntem la ambiti, pune manutele in crucis....si ridica nasul.....asta pana ii spun ca are de ales..ori face ce trebuie ori merge la time out....si dupa un minut doua face....

Noi nu prea am scutit-o cu time out-ul....am folosit de cate ori ne-am ciondanit...si nu numai ptr ea ..ci si si ptr noi....so...time-out ptr pedepsit...oricare ar fii el....
Ex....ea se mai joaca si in graba, seara, la bucatarie sa gatesc, mai dau peste joaca ei si daram un castel, stric un puzzle...ee...iau time out....sau dady ultimul lui time out......a varsat cafeaua pe cartea fetii!

Cam asa e la noi....

Iar mai nou stie cand ma supar rau....ii spun - sa ii fie rusine, ca e fata rea....se uita la mine si brusc bufneste in lacrimi......si se termina totul...

Multumesc USA, sper sa tina numai o luna, doua si sa nu fie mai mult; ieri la plimbare a fost mai ascultator desi tot are pretentia sa mearga singur si nu de mana cu mine.
Timeout-ul da rezultate si este super ideea cu fiecare sta la time out cand greseste; nu mi-a dat prin cap dar multumesc si vom implementa!

Deci rabdarea este mama mea de-acum incolo, nu?
Numai bine!

daaa......si in caz ca rabdarea e mai putina-ceea ce patim si noi, mai ales yo...time out-ul, valabil la toti..da roade foarte bune...

Prima data cand am aplicat time-out la noi..a fost la tac'su.....nu mai stiu cum a fost...parca a ridicat tonul la ea..ca nu il lasa sa faca nu mai stiu ce-migalea el acolo....vroia si ea sa faca ce face tac'su si cu tac'su....eeeee... si l-am pus la time-ou......Babys prima secunda se uita la mine...se uita la el.....apoi la mine....pune manutele in pumn si duce la ochii si fuge la tac'su zicand printre lacrimi "sorry dadyyyyy!".......a fost o lectie de viata ptr mine, una!

Mult succeesssss..mai astept vesti!

Am aplicat si eu cu time-out la mine; i-am taiat unghiutele - si asa urat face ca ma isterizez de fiecare data; mi-am pierdut rabdarea si am racnit efectiv la el de s-a speriat; apoi m-am dus la time-out si i-am si explicat de ce; a venit si plangand a tras de mine pana m-am ridicat de-acolo - asa scump a fost ca imi venea sa mor de emotie si de dragul lui.
E miraculos cum, desi nu vorbeste, ne putem intelege, incredibil.
In rest facem progrese - avem zile cu time-out aproape full si zile cand e asa cuminte sa nu-l deochi. Dar functioneaza de minune!

Multumesc

Ma bucur......enormmm...m-am emotionat si eu cintindu-te.....
Asa sunt ei....cand are zilele alea mai nasoale..incearca sa iesi...dar nu la shoping....undeva in park....sau cumva.......asa isi va consuma tot excesul acela de energie care ajunge sa fie negativa ptr tine......joaca fotbal...alergatea....orice si epuizeaza-l....

Love ya!

Copii trec prin multe etape si asta necesita foarte multa rabdare .Daca stau si ma gandesc copii sunt oglinda noastra , imit toate gesturile noastre ,vorbele noastre, sau chiar agresivitatea noastra .Eu am observat asta la fiica mea , care vreau sa va zic ca vorbeste continu si din cand in cand ii mai zic sa taca ,iar ea la randul ei daca eu de exemplu ii zic :Uite ce nazdravana esti!!! ea imi raspunde Taci!!.Trebui sa controlom ori ce raspuns care n-il dau si tot ce fac chiar daca ne lovesc .Fiti tari fetelor!!!!mie una imi reuseste sa ies cu ea din etape foarte usor, incerc sa ma controlez cand imi vine sa tip, si tot asa .Cat despre asezatul in fund la magazin nu mi sa intamplat, pentru ca eu o tin mai mult in cos ,o mai las pe jos dar ori cum incepe sa-mi zica ca vrea aia ba paia .Dar incerc sa-i explic ca mami ii i-a numai ce crede ea ca este necesar pentu fetita . Va pup si va doresc multa rabdare

Oooo, daaa! Sunt zile in care doarme si cate 4 ore la pranz daca iesim afara dimineata! Si ma bucur ca a venit caldura!


Mi-am dat seama de un lucru...il lasasem la bunici 2 saptamani inainte de Pasti; probabil ca aceasta perioada mi-a stirbit din autoritate - acum dupa inca 2 saptamani am recuperat si nu mai face asa urat.
Am ajuns in stadiul in care atunci cand se tranteste pe jos ii spun: "poti sa te ridici si sa nu mai faci asa sau mergem la scaunul de pedeapsa, tu alegi" in 2 minute e sus ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cred ca deja intelege cuvantul "pedeapsa'

Am mai citit ca e f important sa le formulam mesajele sub forma de optiuni - pentru ca astfel au ocazia sa-si exerseze capacitatea de a lua decizii si in plus alegerea le apartine, nu e ca si cum i-as impune eu ceva. Asaa ii creste si stima de sine.

Inca o data, mersi USA, pentru meesaje si incurajari!

Da, rabdarea este resursa principala - dar uneori mai ajungi si la capatul rabdarii cand se aduna mai multe. Punem punct si o luam de la capat. Grea meserie, asta de parinte, mai ales prin prisma responsabilitatii pe care o implica - pentru ca intr-adevar nu e vorba numai de copil ci si de noi, cei pe care ei ii imita. Si atunci trebuie sa mai fac si autoeducatie si sa mai renunt si la "viciile" mele de comportament, ufff.
Insa cu iubire, rabdare si cu ajutorul lui DD trecem.

Fetelor ce reprezinta acel time-out?

Reprezinta locul de pedeapsa; un scaun sau un fotoliu intr-un loc plictisitor din casa, la colt, pe hol - undeva unde piticul nu are cu ce sa se distreze dar are ocazia sa stea de la 2 la 15 minute maxim, functie de gravitatea faptei, sa gandeasca la ce-a facut si sa decida daca va mai face si altadata sau mai bine nu, ca sa-i ramana mai mult timp de joaca si mai putin de stat la time-out

Asta este time-out-ul - e perioada de pedeapsa; eu am aplicat prima data din intamplare si cum spunea si USA, ca sa nu tip sau sa-mi vars altfel nervii, am preferat sa-l pun acolo. Mi-am dat seama apoi ca functioneaza - stiam de metoda, dar credeam ca Stefan e prea mic sa inteleaga. Iata ca a inteles si acum la auzul cuvantului "pedeapsa" se cuminteste aproape instantaneu - deci stie!

Iti doresc sa nu fii nevoita sa-l folosesti in viitor!

Cam la ce varsta credeti ca intelege copilul ideea de pedeapsa?.....eu am un bebe de 10 luni care uneori e foarte neastamparat.....eu m-am obisnuit sa-i fac semn cu degetul aratator si bineinteles sa folosesc un ton foarte serios.. ..... acum mai noi imi intinde si el degetelul daca il cert.

De cate ori nu avem rabdare cu copiii nostrii...e bine sa ne punem intrebarea: " Ne-au rugat ei , copilasii sa ii aducem pe lume?'"...Sigur raspunsul este NU!...Atunci trebuie sa stam de vorba cu noi...si sa gasim calea rabdarii...chiar daca uneori cu mult efort....

Mare adevar!
Eu ma gandesc la mama mea care la varsta mea avea 5 copii cu diferente de 1-2 ani intre ei. Nu-mi pot imagina de cata rabdare a avut ea nevoie - dar tot ce imi amintesc de-atunci este fericirea de a fi copil Sper sa reusesc acelasi lucru cu copiii mei.
Cu rabdarea treci marea - si asta imi amintesc mereu! Cu timpul cred ca fiecare dintre noi gaseste incet- incet calea rabdarii!

Daaa.....asa e iubita.....o spun in totala cunostinta de cauza...aici se poarta tare...in a venii bunicii-parintii nostrii pe rand sa vada de copii, cat timp noi muncim....ASTA ESTE UN AVANTAJ FALS.....iti imaginezi ca dupa 2 saptamani ai avut de tras..dar daca ar sta non stop cu voi.....una din bunici cel putin......de aceea multi din copii de aici sunt..excesiv de rasfatati.....excesiv......plus atat de grava devine situatia ca nu de multe ori se ajunge si la divorturi....tot asa din cauza ca unul din bunici stau aici pe perioade lungi..... ...
De aceea.....noi am fost ajutati primul anisor cu fata.....apoi am ramas singuri..chiar daca mi sa dat de inteles ca sunt ABSURDA SA CRED CA NE VOM PUTEA DEASCURCA SINGURI!
Dar am demonistrat ca se poate..si se poate SUPER BINE.....suntem singuri, noi trei...fata merge la Daily-care="gradinita" privata..un fel nany cu pana la 7 copii....paltim....costa ..se simte....dar merita.....suntem o familie integra....NE GHIDAM DUPA VORBA "NOI L-AM FACUT=COPILUL, NOI IL CRESTEM CUM STIM SI CREDEM DE CUVIINTA"...si cerede-ma ca imi sare inima din piept, mai ales la biserica, la slujba de Duminica, mai ales....cand lumea ne spune ca nici nu se simte copil in impreajma....reusim sa o stapanim destul de bine.....
Cel mai greu e in public..si mai ales aici unde nu poti fii mai radical cu ei....cu copii...in public....o tampenie.....dar multumesc Domnului e ok....si crede-ma ca nu suntem ca la armata....ne iubim si ne respectam...mai scapam si prostioare..dar asa cum spui....atat trebuie sa ii spun..."daca nu esti cuminte.....nu primesti Dora toata ziua sau Peter Pan"....ii se umezesc ochii, dar se potoleste.....sau sa ii spun "sa iti fie rusine..mamy plange".....iar am reactie total radicala din partea ei....



Time-out....este timp de pedeapsa...
Timpul alterneaza odata cu varsta si pedeapsa...se zice ca timpul de baza este egal cu varsta copilului(ani=minute)..apoi se creste nu mai mult de 5/10 minut in functie de pedeapsa..
Time out....nu functioneaza daca nu este insotit de explicatia parintelui in ce consta greseala copilului...dar pe scurt...nu in a tot repete ptr. ca duce la plictis si copilul, usor, va invata sa nu mai asculte toata vorba lunga a parintelui.....
Daca, copilul refuza sa stea la time out-caz mai des la varste mai mari....copilul se ia de mana si se aduce iar la locul de time out..explicatia-de ce el sta la time out- se face prima data..apoi daca se continua in a nu sta la time-out....se va readuce copilul la time out..IN TACERE.....au fost cazuri pana la 30/50 de ori de readus copilul la time-out.....dar cu rabdare si perseverenta se ajunge in timp rapid la rezultate foarte bune!

Locul de time-out este un colt....un scaun....un loc izolata de jucarii si TV.....nu neaparat izolat de membrii familiei......

Time- out se cam aplica dupa anisor.....chiar un an si jumatate...cu perioada scurta...egala varstei....1 minut = anisor

[quote name='anamarianegrii' post='625171' date='Apr 25 2009, 09:15 AM']Multumesc USA, sper sa tina numai o luna, doua si sa nu fie mai mult; ieri la plimbare a fost mai ascultator desi tot are pretentia sa mearga singur si nu de mana cu mine.
Timeout-ul da rezultate si este super ideea cu fiecare sta la time out cand greseste; nu mi-a dat prin cap dar multumesc si vom implementa!

Nu dispera!:)
Si a mea are 2 ani si un pic si se da cu capul de pamant cand nu o las sa faca ce vrea ea. Se uita tinta la mine si-mi spune "dau cu capul"....si da...Initial am crezut ca dau in ulcer:), avem deja cateva luni bune de cand face lucrul asta si pe langa, niste crize de nervi urate de tot. Acum am inceput sa abordez situatia altfel, ii explic ca are capul de la Doamne-Doamne... daca da cu capul o sa o doara si ca se supara Doamne-Doamne si nu mai primeste duminica paine si vin....ii place fff mult la biserica. De vreo 2 zile s-a mai calmat dar inca are tendinte din astea.Ma provoaca sa vada pana unde poate intinde coarda...razboi al nervilor si rabdarii.Asteapta sa-i dau la fund cand face asa ceva si ramane descumpanita cand o iau de mana si-i distrag atentia cu altceva, cu calm si fara nervi.Suntem in plin proces de revenire la normal si sper sa fim pe drumul bun, tinem legatura.

la noi nu prea functioneaza timeout-ul atata e de obraznic si rasfatat ca stie dinainte de a incepe eu sa-i spun "treci la pedeapsa" ce urmeaza, si pleaca singur la "colt" si pot sa-l tin acolo si o ora, ca tot la fel e dupa aceea... la fel se comporta, e mai rau k si copilasii aia de erau la emisiunea SUper Nanny

Noi l-am pedepsit pe cel mare de vreo 2 ori (acum are 11 ani), iar pe cel mic de 2 ani niciodata. Intr-un final tot cu vorba buna si rabdare ne-am inteles. Asa ca asta ramane la noi, oricat am cauta alte metode

Aerocity Escorts Service
Connaught Place Escorts
Nehru Place Escorts
Mahipalpur Escorts
Paharganj Escorts
Dwarka Escorts
Russian Escorts Noida
Russian Escorts Delhi
Karol Bagh escorts
Delhi Escorts Service
Escorts in Delhi
Call girls in Delhi
Delhi escort