Traim intr-o lume in continua miscare, o lume in care nu avem timp suficient pentru a sta pe loc si a reflecta la ce este cu adevarat important pentru noi, FEMEILE in special si pentru cei din jurul nostru in general.
Faptul ca ne trezim dimineata cu gandul la ce de treburi avem de facut si cat timp ne trebuie sa le rezolvam si adunate fac mai mult de 24 de ore, ne face sa innebunim, sa o luam la fuga printre cratite, rufe murdare, rufe de calcat, copil de plimbat, barbat de mangaiat si NOI?? La noi cand ne gandim???
Vorbesc din experienta, nu sunt vorbe aruncate in vant. M-am neglijat, am facut greselile mai sus mentionate, am gresit prioritatile si m-am trezit la 42 de ani Bolnava de Cancer la SAN.
Cumplit, dar nu de netrecut.
Aici vreau sa dezbat latura psihoemotionala a femeii, a cuplului si de ce nu a tuturor, privitor la cum ne gestionam emotiile, timpul si de ce nu, sa gasesc un mod practic de a comunica cu cele ca mine. Mamici cu copil mic si care au CANCER.