Buna! sunt noua pe forum si as dori sa va spun povestea mea. Sunt casatorita de un an si doua luni cu sotul meu si inainte am avut o relatie de 5 ani ..cine aude ca am stat asa mult impreuna si am facut si nunta au impresia ca relatia noastra e perfecta dar....din pacate nu e deloc... eu sunt o fata la locul meu mi-am luat in serios viata de sotie am renuntat la iesiri cu prietenele la cluburi la distractii cu fetele am devenit o sotie de-a dreptu si totul doar pentru a fi fericita in viata de cuplu insa nu pot spune acelasi lucru si de sotul meu... in afara de faptul ca e foarte incapatanat si nu lasa de la el ma si minte foarte mult se ascunde mult de mine nu are treaba cu inselatu si fetele dar alta e problema la el .... prietenii lui colegii lui ii pun capac... nu conteaza ca mie nu imi place ca iasa cu ei ca ramane pana tarziu la bere sau la fotbal ca am facut nunta de un an si deja a lipsit o noapte de acasa , nu imi raspunde la telefon la mesaje oricat il sun si il implor sa vina acasa sa nu stea mult ca acum e casatorit si nu mai are libertatea aceea ca inainte pe el nu il intereseaza asa ca o paranteza noi ne-am cumparat o casa si stam cu parintii mei nu stiu nici macar de ei nu are rusine sa vina acasa devreme sau cand ma vad a mei ca plang si sufar si sufera si ei alaturi de mine nu ii pasa parca e de piatra si faza cea mai tare e ca de cate ori ramane in oras si uita de el si ne certam zice a doua zi ca ii pare rau ca nu mai face ca nu mai minte ca se schimba dar.....nu trece o saptamana doua si iar trecem prin aceleasi discutii certuri si plansete...si iar il iert si iar nu mai face si iar.......si problema e ca nu mai suport nici psihic nici fizic nici intr-un fel nu asa mi-am imaginat ca va fi casnicia mea am crezut ca dupa nunta voi avea o casnicie normala fara iesiri fara minciuni doar noi doi cum am renuntat eu la prietene si el ar fi putut renunta la prieteni la iesiri nu stiu nu mi se pare normal sa fi casatorit si sa umbli dintr-un bar in altu fara sotie ... da cu mine e altceva eu sunt o fata si de gasca si ma stiu distra si imi place sa ies dar sa ies cu el si cu prietenii nu eu acasa plangand si el cu ai lui. Poate nu vi se pare un lucru foarte grav dar eu nu mai suport toate astea si bineinteles ca se ajunge la jigniri urate la injuraturi si etc....si tot la o saptamana doua sa ai parte de cearta si suparare eu zic ca la un momendat iti pune capac. Si acum sa revin la intrebarea mea e divortul o solutie? cum as putea face sa fiu si eu fericita? cum as putea sa divortez fara sa imi fie rusine de toti din jurul meu? cum as putea sa divortez fara sa regret sau sa nu imi fie frica de ce va urma dupa....va rog frumos ajutati-ma cu niste sfaturi ca nu am cu cine sa vorbesc nu vreau sa le povestesc prietenelor problema mea sau la mama pentru ca ar suferi foarte mult si asa sufera cand vede tot ce se intampla si tot ce imi face sotul meu scump. multumesc si astept sfaturile voastre!

Singura care decide esti tu. Pune pe o foaie plusuri si minusuri, vezi ce poti si ce nu sa accepti, apoi discuta cu el serios...

Mersi de raspuns .. asa vi face chiar acum fac o lista cu tot ce e rau si tot ce e bine si eventual daca are vrea sa o citeasca pentru ca discutii tot am avut si tot degeaba.... dar sincer voi ce ati face daca ati fi in locul meu?

cum a zis si Venus tu esti singura care decide,insa eu cred ca daca tu nu esti fericita si dupa atatea discutii cu el tot reveniti la certuri nu are rost,si cred ca acum cat nu aveti copii e cel mai bine sa divortati,dupa va fi mult mai greu.Te cred ca iti este greu sa iei o decizie,dar totusi gandeste bine inca odata si analizeaza bine,discuta serios cu el spune-i ce te supara si ce nu iti place la el si daca si dupa aceea va face la fel nu cred ca se va schimba,si va trebui sa decizi inainte sa mai suferi.Eu nu stiu care sunt discutiile intre voi ,eu una nu as accepta sa iasa toata ziua cand vrea sa vina cand vrea,asa nu e viata de cuplu,trebuie sa impartiri activitatile,sa iesiti impreuna sa vorbiti sa discutati anumite subiete care va implica pe amandoi sa luati decizii impreuna ...iti doresc sa iei decizia cea mai buna
ps;ce varsta aveti?conteaza intr-un cuplu si acest lucru

Problema pe care o vad yo, este de atitudine...adika....atat timp cat tu il tot "pisalogesti" vorba din popor....cu nu faci asta, ca esti insurat acum..nu faci ailalta ca esti insurat de acum....ptr el casatoria a devenit usor exagerat vorbind, ca o inchisoare......so, cum scapa de acasa se simte liber si fara constrangeri......so, yo cred ca e problema undeva la amandoi.....
Tu ar trebuii sa il lasi mult mai liber, atat timp cat stii ca e cu baietii si nu la alte femei......daca tu tot continuii asa , cu atitudinea ta de vii acasa, ca esti insurat....o sa il pierzi total....(vorbesc acum cu tine, apoi si cu el)....so, nu ii fii mama, el te vrea iubita......so, tuu trebuie sa te relax...si sa ii aduci frumosul acasa, linstea, iubirea.....intelegerea..si sa accepti ca la inceputul oricarei casatorii si mai ales primul an, e anul de adaptare..e anul in care multe din barierele voastre se darama.....ca si conceptii, ca sii fel de a gandii ca trebuie sa fii ca si om insurat...casatoria ori un cuplu casatorit, nu exsista nicaieri o regula, asa trebuie sa fii si gata....altfel divort...trebuie sa fiti voi, asa cum va este voua mai bine....si acel bine nu il aveti din prima..ci apare mai ales cu trecerea anilor...pe masura ce va descoperiti ca atare.....va descoperiti si va acceptati nevoile si faceti jumatate din drumul spre fericirea cvoastra.....
El, insa...ar trebuiii sa te asculte.....sa isi caute prioritatile.....sa inteleaga ca daa, poate iesii cu baietii..si singur chiar..atat timp cat tu te simti in siguranta acasa (ref la el).....si nu seara de seara...nuu majoritatea serilor din saptamana....asa cand si cand...dar iesirile cu baietii sa nu fie nicidecum, mai multe decat iesirile voastre ca si iubirei....
El, se ascunde de sila certurilor...ya fii tu mai indiferenta..dupa ce discutati despre aceste lucruri....decideti anumite "reguli" ale cuplului vostru.....dar acele reguli sa nu faca pe nici unul sa se simta ca la puscarie....lasati cate putin de la fiecare si o sa fie ok....nu din prima..dar usor usor.....si pisalogeala nu duce nicaieri bine.....adika ati ajuns la o intelegere, tacit fiecare isi tine de partea lui.....de ceea ce ati stabilit....si nu discutii la infint....abia cand tu vei fii mai relax cu el, mai "open mind", iar nu se schimba deloc..atunci abia poti candii la alte tactici..si nu la divort atatd e repede...
Tu trebuie sa te relax putin..si sa iei viata putin mai frumos...si nu casatoria atat de mult de serios....
El, sa isi faca un program de iesiri..dar sa nu uite de timpul vostru impreuna.....iesiri in doi, romantice, chiar de serviti doar un sus...ori nici chiar.....sunt sigura ca va iubiti....primul an e cel mai greu....anul in care "regulile" nu se impun...in plus deveneti soti, nu ar trebuii sa schimbe nimik din viata dusa pana la casatorie.....o hartie nu ar trebuii sa schimbe iubirea voastra...

Sper sa va fie bine....si sa lasati cate putin de la fiecare!

esti cumva din Pascani ?

Si daca e din Pascani....(stiu la ce te ref.).......situatia in sine descrisa aici, sunt sigura ca este cineva care trece prin ea.....so, orice sfat e o idee...stiu sigur cum multa lume citeste doar si nu scrie......so, si daca nu e reall....ideaa, sunt sigura, ca o ideea ptr cineva!

ai dreptate

In primul rand ea ne intreba de "fericirea" ei, nu de "casnicia" ei... Nu sunt sinonime! Desi, cand alegem bine sau pur si simplu avem noroc, le imbinam, e posibil si sa capete aspect de utopie in unele cazuri...
La voi e vorba de alegeri din cate observ... Tu te-ai jucat, plimbat si socializat o vreme, apoi ai simtit nevoia de cuib. El inca mai copilareste si paiele pe care le tot invartesti tu asteptandu-l il cam inteapa.

e cel mai POTRIVIT RASPUNS.....daca incercam sa imi gasesc cuvintele, sigur nu le gaseam cum ai facut tu....

am trait si eu FERICIREA MEA...la 20 ani...fiind asemenea lui Mili, cu pisalogeli si gelozii....cu plans cand nu statea cu mine...dar aveam 20 ani..
nu stiu cati ani are "personajul" nostru,....dar o casnicie sa functioneze clar are nevoie de libertate pt ambii parteneri..
eu zic ca a gresit renuntand la viata ei, la prietene....la iesiri....putem iesi cu prietenele...ei pot iesi cu prietenii, si noi ca si parteneri putem iesi impreuna .....asta e farmecul vietii.....

iti doresc draga Mili, sa privesti totul cu calm si rabdare...daca se ajunge la injuraturi...chiar daca ierti, incet vei incepe sa-l urasti......si nu cred ca vrei acest lucru.....

Daca asa intelegeti voi fericirea in casnicie, nu ma mir de ce e toata lumea ca in poeziile lui Bacovia...
Cum sa ajung la injuraturi cu un om si sa mai pot afirma ca il iubesc? Sa-mi zica doua sa ma umple de rahat si apoi sa-l sarut ca si cand nu s-a intamplat nimic? Cum as putea zambi noaptea cand l-as vedea langa mine, stiind ca ieri putzea a bere si mi-a zis la unu noaptea, cand s-a intors acasa, ca mancarea mea e pentru caini si mi-a ragait in nas? Sa-l mai respect cand dup-o cearta mica, m-a privit cu ura si m-a jignit? De ce? Pentru ce?

in felul acesta nu e fericire in casnicie,trebuie sa fie increderea unul in altul,sa rezolve problemele impreuna sau cel putin sa caute o solutie impreuna,respect unul fata de altul.Daca a venit beat acasa de mai multe ori nu odata si te injura si iti reproseaza fel si fel ,nu te lua dupa ca''e beat nu stie ce zice'',nu cred asta,parerea mea e ca sa saturat ceva nui mai convine,sau a gasit pe alta.Si bineinteles ca trebuie sa lase fiecare de la el dar in limite,nu trebuie ca sotia sa fie cicalitoare cel putin cand e beat ca oricum nu ai cu cine discuta astepti a doua zi si discutati serios ce sa intamplat si daca se repeta dupa ceva timp de mai multe ori ...nu e caznicie
in orice caznicie exista certuri,mici neintelegeri dar toate cu bun simt,nu sa nne injuram reciproc sau sa ne scotem ochii cu una si alta,respect,daca e respect totul e ok

Sper ca ai inteles ca nu era exemplul meu, ci din contra... Ma revolta faptul ca niste femei incurajeaza alta femeie sa fie umila si sa inghita niste lucruri stupide si injositoare. Fiecare isi traieste viata dupa cum vrea, eu nu fac decat sa-mi spun parerea, daca tot e un subiect public si inca imi functioneaza tastatura.

ma tem ca nu ai inteles exact ceea ce vroiau sa spuna USA si Tiana
nu cred ca incurajeaza astfel de comportament ...spuneau doar ca trebuie inteleasa nevoia lui de a iesi cu prietenii DAR ....si el trebuie sa schimbe ceva in comportament
asta asa pe scurt ... cel putin asta am inteles si cu asta sunt si eu de acord

doamne fereste...departe de mine ideea de a sustine astfel de situatii....asta incercam sa zic si eu..daca accepta injuraturi..la scurt timp va incepe sa-l urasca si totul se va termina....
venus...ma citeste raspunsul lui USA....pe care eu l-am sustinut...poate nu ai inteles ce am vrut sa zic....

insa cu siguranta in relatia mea exista libertate...iesim fiecare cu prietenii si separat si impreuna(ieseam....ca acum de cand e fata doar impreuna putem cu alte familii cu copii.....insa mi-am facut timp si am iesit si cu fostele colege de liceu, facultate....)

Cine a citit bine si cine nu?
Eu cred ca omul asta vine la pachet cu tot ce spune femeia asta trista, nu doar bucati gasite in celelalte dintre noi.

Buna! am lipsit in week-end pt ca acum ne-am mutat la casa noua si inca nu ne-au instalat netu.. multumesc pt parerile voastre si ca ati dat atentie necazului meu haideti sa va zic cate ceva despre noi doi eu am 24 de ani si el are 31 o diferenta destul de mare dar niciodata nu am fost persoana care sa faca diferente intre varste...suntem din Tg Mures... si ce sa va zic referitor la parerea ca ar trebui sa il las mai liber sa nu il pisolagesc asa mult nu stiu ce sa zic deoarece am incercat si asa i-am spus uite te las sa iesi si cu prietenii cu conditia sa nu intarzii mult sau sa nu iti faci din asta o obisnuinta .... si cum am mai zis intr-o sapt de 3 ori!! eu nu stiu in momentul acesta ce sa fac atata stiu ca relatia incepe usor usor sa se raceasca (normal de la atatea certuri si discutii) si nu imi place deloc...sunt o persoana caruia ii place sa fie dadacita si dragostita si el stie asta si ma iubeste sau cel putin m-a iubit...si acum nu mai am parte de afectiune tocmai din cauza certurilor si nu imi place simt ca e un gol mare in mine o raceala mare intre noi......chiar nu stiu ce pot face m-am saturat de jigniri si cearta imi trebuie o pauza in care sa fiu si eu linistita si fericita si sper sa vina intro buna zi si clipa aceea ...desi pana el nu va intelege ca nu e bine ce face si ca ma supara foarte tare clipa aceea nu va veni asta e .... am trei variante oricum 1. ca el intr-o buna zi sa se schimbe 2. ca eu intr-o buna zi sa il las sa faca ce vrea (lucru care nu stiu daca l-as putea accepta vreodata dar oricum ar fi o varianta sa scap de certuri) si 3. sa ajungem la capatul puterilor si .... divortul sa rezolve toate problemele noastre!!!!
Va doresc o saptamana frumoasa pupici!

mai este si o a 4 varianta....
poate ca daca te-ai concentra tu o vreme pe altceva....in sensul sa eviti sa-l iei la rost..sa vezi daca continua tot asa...cu lipsurile de acasa......si daca continua stii ce sa faci....
poate se opreste de la o vreme...si isi revine..daca te-a iubit...eu zic ca va veti regasi...amandoi....la fel de indragostiti...si barbatii si femeile mai au perioade dificile sau scapari...atat timp cat nu te-a inselat.....eu zic sa mai astepti....

Daaa ar fi si a 4a varianta si chiar m-am gandit la asta doar ca imi e destul de greu sa fiu indiferenta si sa il las in pace poate ca sunt eu mai slaba si ma apuc foarte repede de smiorcait pentru ca ...chiar sufar cand vad ca nu suntem fericiti in felul acesta si vede si el ...si cum am mai zis am discutat de atatea ori ca nu e bine ce face el ca nu suntem fericiti si imi promitea ca nu mai face dar...cand imi era lumea mai draga bufffff inca una! zice cateodata ca asta e defectul lui si ca eu ii cer prea mult si ca il vreau perfect si nimeni nu e perfect dar nu e asa asta o are el in minte stie ca nu e asa dar cred ca imi zice asta cumva sa se scoata sa nu il mai critic ...oricum am fi prea fericiti daca nu ar face asemenea chestii ....dar stiti ceva o sa incerc cu indiferenta cat pot eu de mult si vedem ce se mai intampla ...va tin la curent daca cumva va intereseaza povestea mea amoroasa

.....
Mili, tu stii cel mai bine ce poti duce/face si ce nu.....noi ne spuneam doar parerile, sii vad ca simti asta.....sunt sigura ca ideaa unui program, o perioada...va va ajuta....
Venus, simt uneori o rautate enorma in felul de a te adresa....poate ma insel.....dar sigur nu sunt o perosoana care sa sustina pe cineva ptr o viata asa cum o descrii tu.....si in final fiecare isi traieste viata dupa propriile limite, nu e de datoria noastra decat sa ne spunem opiniile acolo unde sunt cerute...si unde simtim poate ca e cazul sa ne exprimam.....

Nu e rautate, e realitate. Ea spune ca e jignita, mintita, injurata, injosita, (si eu cred ca si inselata) iar voi ii spuneti ca e ea prea cicalitoare, sa faca tot ea ceva, sa nu-l mai deranjeze pe saracul barbat, ca e barbat si tra la la si bla bla bla...
Daca nu sunt de acord cu cineva, nu inseamna ca sunt rea! N-am descris eu nimic aici ci pur si simplu asta a spus Mili! Iar eu detest barbatii care se poarta ca si cand ar fi stapani peste fericirea unei biete femei. Nu pot s-o mint ca va fi bine, nu pot sa-i dau un sfat de "mers inainte" ca se schimba el, pentru ca stiu din experienta ca oamenii nu se schimba! Poate doar la suprafata, sau doar ca sa imbratiseze alte metehne...

Sunt o feminista inraita si yo....si detest asa cum spui, barbatii de acest gen....dar ce am spus in randurile mele..era ceea ce am simtit ca e buba, din punctul meu de vedere.....si nici gand sa o sustina sa inghita miizerrii de genul la care te referi tuu....sunt un om pasnic, din natura.....si am noroc sa am un sot atat de calm, incat e greu de imaginat uneori.....si ajunsa unde traiesc, crede ca am avut ocazia sa vad multe murdarii ale barbatilor ref la femei si mai ales asupra femeilor, care vezi Doamne, "sunt facute femei cu situatie in America" de ei...dar numai ele stiu ce viata duc odata ajunse aici.....si, mereu m-am implicat, mereu mi-am spus opinia, in cazurile in care simt cum femeia, care este inmiit mai puternica si capabila decat barbatii in orice, este tratata urat......

Dar, ce am simtit de la tine...au fost replici rautacioase referitor la toate care am scris....randurile mele, se refereau mai mult la Mili, si la faptul ca tine de situatia ca "e insurat" si "trebuie"...ptr ca aici am simtit yo ca e bubaa principala...sa iti spun si sunt sigura ca stii ca, muuulte femei lovite ori tratate urat, au ajuns aici ptr ca nu au stiu sa se opreasca...ptr ca nu au stiu sa gandeasca mai bine la ea decat sa pisalogeasca/roage sa ceara mila sotului, sa ceara de la ei ceea ce nu au poate....am vazut nn situatii de femei batutesi care inca nu taceau, nu isi controlau vorba care uneori poate duce unde e cel mai rau....cearta, replicele urate in stare de nervii nu aduc nimik bun....femeia stie sa isi asigura calmul si iubirea in camin daca stie sa iis foloseasca vorba...daca stie sa isi controleze felul cand si cum sa vorbeasca....cred enorm in treaba asta....daa, nu merge...am ajuns la una din limitele impuse de mine(a se intelege prin mine=fiecare in parte)...iau decizia care imi este mie bine/separare/divort/etc....

Sperrrr sa ma fii facut inteleasa...sper din suflet....ca si tuu, venus, sa incerci sa aflii putin mai mult din ceea ce vrea cineva sa spuna....si apoi sa ne infuriem.....si te sustin...si pe mine ma infurie acesti barbatii cu atitudini...dar nu mi se pare ok....sa ne lovim noi intre noi, femeile....care incercam sa rezolvam o situatie si altfel....

Pai la ce situatii m-am referit eu?

Pai nu le-am spus eu! Le-a spus ea, Mili! Eu doar am colorat tabloul din schitza ei...

Dumnezeu ne-a dat un mare dar noua oamenilor...uitarea si puterea de ierta.....stiu ca este de condamnat atitudinea lui .... si eu am avut ceva asemanator acasa.....si mereu cand treceam prin faze urate si grele....josnice pt o femeie.....la fel simteam Venus....ca nu o sa-l iert niciodata, ca o sa-l urasc si n-o sa mai fie nimic frumos intre noi; dar timpul a trecut, ranile s-au astupat.... 2,3 vorbe intelepte si cateva mangaieri au readus armonia in cuplul nostru.......recunoaste ca se intampla frecvent in orice cuplu , poate si in al tau - ce-i drept poate mai reduse ca si intensitate - astfel de momente, cand simti ca nu-l poti ierta............dar ....... daca iubirea i-a adus impreuna, nu cred ca atatia ani au fost umbriti doar de evenimente si comportament negative din partea lui. Solutia cred eu , Mili este de a-ti aminti motivele pentru care te-ai indragostit de el acum destul de mult timp, de a-ti aminti tot ce a fost frumos intre voi, ia toate clipele frumoase la rand, retraieste-le si vezi cum erai tu vis-a-vis de el ..... sigur ceva s-a schimbat la tine....poate faptul ca locuiesti cu ai tai si ti-e frica de ceea ce vad si cred ei......lasa-i pe ceilalti deoparte si analizeaza strict relatia voastra......fi asa cum ai fost mereu, asa cum ai fost cand s-a indragostit de tine! sunt sigura ca focul mocneste inca si trebuie doar reaprins.... multa bafta Mili draga mea.

Daa asa e flacara intre noi e inca aprinsa.. simt asta .... si daca ne-a tinut ceva impreuna in tot acest timp a fost iubirea.... care sper din tot sufletul sa revina in viata noastra ... si da e adevarat ca ma deranjeaza si faptul ca parintii mei vad tot ce imi face sotul meu si sufera cand ma vad ca sufar si eu si ma supara si jignirile si injuriile care ni le adresam reciproc cand ne certam deoarece pur si simplu izbugnim ..... oricum eu zic ca fiecare dintre voi ati spus un adevar de ceea ce se intampla intre noi si de la fiecare am avut ce sa iau in considerare ....asa ca va multumesc ati fost dragute ca m-ati ajutat cu parerile si sfaturile voastre..... aseara am avut o discutie si cu totul ca am zis ca o iau pe calea cu indiferenta si nepasarea totusi mai vreau sa incerc o data cu ceea ce ma face pe mine fericita ....am vorbit am plans am regretat multe si am ajuns la o intelegere si anume fara jigniri mai mult respect si mai putin iesit cu baietii ..l-am intrebat de cate ori are el nevoie sa iasa cu ei sa mearga la fotbal si spre surprinderea mea a ales o varianta destul de redusa o data pe luna cu baietii din cand in cand la fotbal si fara intarzieri acasa ....nu stiu acum daca intradevar regreta si el si isi da seama ca exagereaza si ca ar trebui sa isi vada un pic mai mult de casnicie dar cel putin de 3 saptamani de cand ne tot certam e un prim pas..... si cred ca e ultima incercare ca eu sincer nu mai am puteri sa lupt pt ca relatia sa mearga si iar o spun cu strangere de inima dar daca nici de acum inainte nu va merge si asa ca o paranteza ( nu sunt prea convinsa e si de inteles dupa atatea incercari ) eu trag linia si imi vad de viata mea!!!! Va pup fetelor si va doresc numai bine!

Sunt extrem de curioasa cum se va sfarsii aceasta poveste, dupa ultima incercare!!!!!! Te rog, eu cel putin sa mai intri si sa ne spui daca e bine au ba.
Iar ce priveste parerea sunt cam de acord cu Venus, si nu nush de ce imi vine greu sa cred ca omul se va schimba. Doamne ajuta sa o faca! Dar specimenele ca el cred ca odata dobandit certificatul de casatorie, femeia este doar o propietate pe care o poate manipula cum doreste! Am vazut mulote specimene din asatea in jurul meu si ce-i mai trist este ca trebuia sa se ajunga la ura ca sa se desparta, ca mai apoi nici macar sa isi vorbeasca, unde mai pui ca in unele cupluri existau si copii.
Chiar te rog sa intri si sa ne spui.
Multa bafta si sanatate!

sunt si eu de acord cu usa si tiana... adica frateeee, chiar exista femei care gandesc asa?! no offence, dar o relatie trebuie sa scoata ce-i mai bun din oameni, nu ce-i mai rau. libertatea fiecaruia, increderea in celalalt sunt chestii de baza. in momentul in care gandesti "acum nu mai poti sa ai aceeasi libertate ca esti casatorit" ai batut primul cui in cosciugul casniciei. al doilea e cand i-o mai si spui si tot asa pana o ingropi de tot, mama ei de casnicie . cred ca 95% dintre barbati care isi inseala nevestele o fac pentru ca s-au indragostit de o fata dragutza si de gashca, iar dupa casatorie s-au trezit cu o mahalagioaica cat malu', care nu se mai ingrijeste ca de, s-a vazut cu sacii in carutza, maritata si cu un copil, doi, si care il asteapta in fiecare seara cu facaletzu' la usa fiindca a intarziat. el, desigur, intarziind ca na, de ce s-ar grabi sa vina acasa avand in vedere ce-l asteapta?!

acestea fiind zise, dupa ce mi-am ridicat acum juma' de forum in cap, trebuie sa mai spun si ca detectez un pattern... user nou, care naste un topic in care isi varsa povestea (telenovelistica) a vietii si dup-aia se uita cum ne paruim noi intre noi... suna cunoscut?

Mili,

Sa nu te superi pe mine, dar din ce am citit, sa stii ca daca ajungeti la divort, vinovata vei fi si tu. Zici ca inainte de casatorie el se comporta cam la fel, dar dupa casatorie, tu te-ai schimbat si el nu. Si cumva din cauza asta el e porc si nerecunoscator samd. De ce? Adica scuza-ma daca par dura, dar inca nu va plang copiii acasa, deci daca mai poate copilari inca vreo cativa ani de ce sa nu o faca?
Sa stii ca problema e fix diferenta de varsta dintre voi. Tu esti la varsta la care ai vrea sa stai nonstop cu persoana iubita. Dupa 30 de ani, nevoia asta scade mult. Adica te bucuri in continuare de persoana iubita dar in acelasi timp ajungi la o anume maturitate si siguranta de sine si intelegi ca e sanatos pentru relatia voastra sa mai aveti si momentele alea in care nu sunteti numai voi doi.
Plus ca o relatie se construieste continuu... batraneii aia care se plimba de mana la 70 de ani au muncit in fiecare zi pentru relatia lor; ca daca se dadeau batuti la primul hop nu ii mai gasea varsta aia impreuna.
Ai doar 24 de ani. Distreaza-te. Eu m-am maritat la 34 de ani si crede-ma ca au fost cei mai frumosi si haiosi si distractivi 10 ani din viata mea.
Daca as fi in locul tau stii ce as face? Mi-as suna prietenele si as iesi in oras si eu cu ele. Si nu i-as da nici un telefon, nici sms, nimic. As chefui pana dimineata la 5 - 6 si a 2-a zi as sta cu el la povesti si am rade de ce am facut cu o seara inainte.
Eu sunt casatorita si avem si un bebe de 7 luni si sotzul meu iese de 2 - 3 ori pe luna la bere si la un meci cu baietii si crede-ma ca e ultimul motiv de scandal intre noi. Acuma il cert si il pisalogesc cu ordinea si disciplina si i-am pus aspiratorul in brate si l-am invatat sa foloseasca masina de spalat haine si vase samd. No aci sa vezi tu razboi cand ne impartim responsabilitatile.
Inainte de a ajunge sa vb de divort si altele, uita-te bine la el si vezi daca e sau nu un om pe care te poti baza. Care la o adica isi asuma responsabilitatile, te-ar ajuta prin casa, lucreaza, nu bea in exces samd. Cu timpul se vor rari si iesirile cu prietenii ca se mai insoara si-aia, mai fac copii samd.

imi place raspunsul tau......si sfatul oferit....
distractia intr-o casnicie nu inseamna neaparat inselare....daca iesi cu fetele nu inseamna ca mergeti la agatat....
posibil sa nu mai aiba mili prietena din cauza ca e tinerica si prietenele ei sa fie singure inca....in cautare de barbati....

insa eu zic ca RABDAREA rezolva toate......
am avut si eu la inceputul relatiei, cum am zis.....certuri si scandaluri..eu eram studenta...el muncea..in orase diferite.....
in loc sa ma distrez..sa ies cu fetele....stateam in camin si il sunam non stop.....disperata ca nu imi raspunde sau suparata de ce el poate sa fie indiferent si sa nu-i pese unde sunt si ce fac...si eu nu....

am inteles tarziu ca mi-am pierdut ani din viata...ani in are ma puteam distra,caci el ma IUBEA...si mi-a oferit libertatea acelei perioade......de studentie....
acum, de cand suntem in aceeasi casa.....am invatat sa aplic libertatate....nu au fost intre noi de ani de zile scene de gelozie...pt ca INCREDEREA e baza.....

Ai fff multa dreptate.

Milli sunt de acord cu fetele. te-ai schimbat dupa ce te-ai casatorit ceea ce nu e ok. In locul tau, sincer, asa cum au zis si fetele de mai sus mi-as face si eu de cap. Adica mi-as suna prietenele si as iesi la distractie fara el. Si as incerca intentionat sa ajung mai tarziu decat el acasa. Sau in zilele in care e acasa ia-te frumos si du-te in oras cu prietenele. Sa guste si el din propria mancare....Daca te-ai casatorit nu insemana ca trebuie sa renunti la tine si la pasiunile, placerile, pritenii tai. cand te casatoresti nu te izolezi de restul e cea mai mare greseala. daca totul intre voi se termina te vei trezi singura si fara prieteni pt ca tu ca fraiera, in loc sa socializezi si sa-ti pastrezi prietenii, tio-ai dedicat tot timpul asteptandu-l si stresandu-te ca nu stii unde e. Mergi la coafor, imbraca-te frumos si putin provocator (putin doar fara a fi vulgara, asa ii sta bine unei femei) machiaza-te si iesi furmos cu pritenele. trage o raita prin baruri si/sau cluburi si poate din "greseala nimeresti acolo unde e si el. prefa-te ca nu il vezi daca se intampla asa...sunt curioasa cum reactioneazza. Nu te mai stresa ca nu rezolvi nimic. daca stai acasa si te chinui nu faci decat sa te enervezi din ce in ce mai mult. iar bineinteles ca atunci cand vine si el acasa explodezi. E clar ca asa s eintampla. mai bine mergi si descarca-ti furia vorbind cu cineva. Bea un vin/gin/coniac/ tequila sau ce vrei tu si uita un fic de frustrare si de stres. Femeia model in casnicie nu e cea care renunta la viata ei si nu iese din casa dedicandu-si toata atentia (exagerat de mult) lui femeia model e cea care creaza liniste si armonie acasa. si asta nu o faci prin scandal. nu e ok ca te injura dar probabil il scoti din sarite si la nervi noi oamenii din pacate zic multe lucruri urate pe care apoi le regreta. si eu mai fac asa (desi ma enervez f rar acasa). nu e o scuza faza cu nervii insa trebuie sa recunoastem ca asa e. Noi cand ne enervam ne inchidem fiecare in alta camera inainte sa apucam sa spunem lucruri pe care le-am regreta. dupa ce ne calmama stam de vorba ca doi oameni maturi.
Incearca sa te schimbi, inceqarca sa te concentrezi si asupra altor lucruri, incearca sa nu te mai enervezi si sa nu fii pisaloaga. Incearca ce te-am sfatuit, iar daca nici asa nu se mai calmeaza spiritele, las-o balta si vezi-ti de viasta ta. Sunt sigura ca prietenii de care e inconjurat nu au familie, nu sunt casatoriti si poate ca unii nu au nici macar prietena stabila. e clar ca nu stiu ce inseamna un cuplu si ca atunci cand il suni si il stresezi fac misto de el. Iti dai sema ce insemana asta p[t un barbat?! clar ca urmatoarea reactie e sa nu iti raspunda si mai mult, sa isi puna tel pe silent si gata.
Schimba-te asta e singura solutie. Si dca te schimbi si nici asa nu e bine, ti-am spus...cel mai bine e sa iti vezi de viata ta.

Buna ziua,nici nu stiu cum sa incep,numele meu este Cristina si am 29 de ani,l-am cunoscut pe sotul meu in 2006 iar in 2010 ne-am casatorit,avem un copil de 1 an si de ceva vreme ma gandesc tot mai serios la divort.
Parintii mei nu au fost de acord cu el deoarece eu aveam studii superioare,el nu dar intr-un final de dragul meu au acceptat,totul a fost minunat,l-am iubit si il iubesc mai mult decat pe viata mea dar el s-a schimbat,probabil si eu,cine stie.
El s-a lasat de serviciul lui si a inceput sa lucreze pe cont propriu,la sediul lui mai ales vara isi cheama prietenii,mai fac cate un gratar si pe mine ma cheama dar mie nu imi convine sa bea in timpul serviciului si pe urma sa conduca.Sa nu intelegeti ca bea pana e crita,nu,beau un pahar de palinca inainte de masa si poate o bere dar e destul ca in caz de accident sau de ceva sa pice vina pe el ca el este baut.
Asta ar fi una din problemele care ma deranjeaza la el,servitul alcoolului si pe urma condus.

Parintii mei tot zic ca ma las calcata in picioare de el,ca fac mereu ce zice el,ca el niciodata nu vrea sa vina la neamurile mele dar daca el zice sa mergem undeva trebuie sa mergem.

Cateodata asa mi se pare si mie ca sunt sluga lui,plang aproape in fiecare zi si nu mai rezist sa duc viata asta amara,as vrea sa divortez dar a zis ca nu imi va da copilul iar eu fara copil mor,mi-e frica ca si daca voi divorta nu voi reusi sa ii ofer copilului meu ce ii ofera el,eu acum nici nu lucrez si nici nu am nici un job dupa ce se termina maternitatea,am ceva banuti deoparte cat sa ne descurcam la inceput dar nu as vrea sa ii stric viata copilului dar nici in certuri nu as vrea sa il cresc.

Un alt aspect ce ma deranjeaza e ca vine de la munca,se joaca cu copilul un pic si e pe laptop se joaca sau pe playstation,tot ii zic ca si copilului ii e dor de el sa se joace un pic cu el,sau noi sa stam putin in povesti,se supara pe mine si zice ca mereu caut cearta si ca vroia numai 5 min sa se odihneasca.

Il iubesc tare mult dar simt ca trag singura la aceasta caruta si de aceea ma gandesc tot mai serios sa divortez,chiar nu stiu ce sa fac,nu am nici cu cine povesti ca daca le spun parintilor imi vor zice ca au avut dreptate,nu as vrea sa iau o decizie pripita.Din punct de vedere financiar langa el nu ne lipseste nimic,dar linistea si starea mea sufleteasca nu stiu cat mai rezista.

Va rog ajutati-ma cu un sfat.

Buna, Cristina si bine ai venit!
hmmm, da...am citit povestea ta...
primul lucru care mi-a sarit in ochi si m-a revoltat este citez "as vrea sa divortez dar a zis ca nu imi va da copilul iar eu fara copil mor,mi-e frica ca si daca voi divorta nu voi reusi sa ii ofer copilului meu ce ii ofera el"amenintarea unui barbat cu "iti iau copilu;" mi se pare una dintre cele mai josnice fapte! iti spune asta pentru ca stie ca acest lucru te doare, de asta ti-e frica!
tu stii cel mai bine ce fel de om este...tu il cunosti...noi putem doar sa ne dam cu parerea in baza celor scrise de tine...
ai incercat sa vorbesti cu el, calm, fara certuri si reprosuri? asta as incerca eu sa fac in prima faza...

Da,am discutat cu el,mereu incerc sa discut despre aceste probleme,sa vedem daca mai putem sau nu salva ceva din relatia noastra.
Cand incep discutia cu ce "ma doare" in relatia noastra zice ca exagerez,lui anumite lucruri i se par normale,mie in schimb nu.
Niciodata nu imi da dreptate,mereu are numai el dreptate,si cum suntem amandoi niste incapatanati nu cedam nici unul.
Si in w-end am fost la cumparaturi s-a enervat pe ceva si a inceput sa se rasteasca la mine de parca eu i-as fi fost de vina,in acele momente imi sare si mie tandara si incepem sa ne certam.
Tot incerc sa ii caut scuze ca lucreaza foarte mult,e obosit,avem rate dar cateodata unele lucruri ce le face nu au scuze si ma raneste atat de tare.
Poate daca nu l-as iubi nu mi-ar pasa cum se comporta dar faptul ca il iubesc enorm ma face sa reactionez la aceste lucruri.

Ma tot gandesc ca ne-ar trebui cateva zile unde sa fim numai noi doi,fara telefoane si sa incercam sa ne regasim,sa reaprindem iubirea daca mai exista.

Of,stiu ca suna naiv,dar ne-am iubit asa mult si eu sper totusi sa gasim o rezolvare.

am trecut si eu prin sentimentele astea...nu spun ca sotii nostri se aseamana, dar inteleg ce simti tu...cand ai inceput sa te simti asa? cam de cat timp?

Parca totul s-a intensificat dupa nasterea copilului,nu am mai avut acelasi timp pentru noi,grijile de maine si gandul ca luna asta nu vor fi bani de rata plus tatal meu care mereu cand sunt singura imi zice tot felul de lucruri rele despre sot,eu ma enervez si ajung sa ma cert cu sotul.

aici am vrut sa ajung...ma gandeam ca are legatura cu nasterea copilului, dar vroiam sa ma asigur
cred ca ar fi bine sa va luati o vacanta, macar un weekend, doar voi doi, unde veti putea discuta si reevalua relatia voastra in liniste...
e posibil ca o data cu nasterea puiului tu sa fii fost absorbita de noul rol, de mama, iar el sa se simta un pic lasat deoparte...toate astea acumulate cu grija ratelor (bata-i vina de bani) duc la frustari...
e prea devreme sa te gandesti la divort...ia-o usor...incercati sa salvati inainte de a da cu piciorul!
iar tu nu apleca urechea la toate barfele, incearca sa evaluezi tu singura relatia voastra, nu te lasa influentata de altii...posibil ca tatal tau iti vrea binele, dar o face in maniera gresita vorbindu-l urat pe la spate.
crezi ca e posibil sa plecati voi doi undeva macar cateva zile?

Multumesc frumos de sfat,iti voi urma sfatul si vom face cumva sa iesim intr-un w-end doar noi doi.
Relatia noastra si dragostea noastra mai merita o sansa.

Iti multumesc frumos.

iti doresc din tot sufletul sa reusiti
daca va iubiti trebuie sa reusiti!
bafta!

ps: sa nu uiti sa mai treci pe aici sa scrii ce si cum mai e....
te pup!

Multa bafta si succes. Stiu ca poate suna aiurea insa uneori ai nevoie si de un dram de noroc. Eu nu l-am avut insa incurajez din inima a doua sansa, acolo unde se poate si ai cu cine!