Ne-am casatorit din dragoste dupa ce am fost prieteni cativa ani. Ea are o cariera foarte frumoasa in afacerile private si o face cu succes. Evident ca dupa 14-15 ore de munca intensa si stresanta intr-un mediu competitiv, nu mai are nici timp si nici putere sa mai faca ceva. Eu am o profesiune liberala relativ usoara, lucrez de acasa si castig rezonabil, la acelasi nivel cu sotia. Nu suntem bogati, dar o ducem comod, fara insa sa ne permitem mari extravagante. Sotia mea a fost menajata de mama ei si nu a invatat sa faca nimic din ce trebuie in viata.

Am stiut acest lucru inainte de casatorie. In orice caz, asa am preluat eu controlul total asupra logisticii casei. Fara amaraciune sau resentimente, am facut totul in casa in proportie de 95% fara sa fac contabilitatea cine contribuie mai mult. A mers asa cinci ani, dupa care frustrarea mea s-a marit de la zi la alta in fata faptului a sotia mea a crezut ca va merge asa pe vesnicie. Insa a inceput sa ma deranjeze mult ca doar eu faceam cumparaturile, curatenia si ordinea in casa, precum si preparatul mancarii (fara a fi vreun bucatar nemaipomenit), iar sotia mea s-a complacut in aceasta situatie, ei fiind-i foarte comod asa.

Din pacate, in momentul cand am simtit ca aceasta impartire inechitabila a sarcinilor casei devine insuportabila, am avut un sir de discutii in urma carora atmosfera s-a alterat, desi tinem foarte mult unul la altul. M-a deranjat mult si faptul ca sotia a devenit din ce in ce mai dezordonata si total nepasatoare la ce se intampla in casa. La un moment dat, am simtit ca se profita de mine si am simtit ca nu doresc sa mai continui in acest fel.

Ne plac copiii, dar am stabilit de comun acord sa mai asteptam, pentru ca ea nu se putea dedica si functiei de mama. Din ce in ce sotia mea a devenit in ochii mei tot mai egoista si profitoare, asa ca am hotarat sa ne despartim. Suntem despartiti de un an, dar am ramas in legatura aproape zilnica. Nu ne-am refacut viata nici unul cu alti parteneri, iar eu incerc sa-mi construiesc o viata noua.

Mi-e foarte greu pentru ca inca o iubesc si stiu ca si ea ma iubeste, insa nu stie sa contribuie si ea la partile plictisitoare si grele ale unei casnicii. Ea se descurca foarte greu, in sensul ca nici asa singura nu face minimul necesar pentru logistica de zi cu zi, complacandu-se in aceasta situatie si traieste precar. Ar vrea sa ne reintoarcem unul la celalalt, dar eu nu simt ca vrea sa repare ceva din probleme si sa contribuie si ea in casa.

Ne-am potrivit foarte bine emotional, sentimental, fizic, rezonam total din punct de vedere intelectual si avem enorm de multe gusturi comune si ne place sa petrecem weekend-ul impreuna, dar eu nu mai pot si nici nu vreau sa ma reintorc la situatia de dinainte. Acum ea ma implora sa nu divortam, insa nu cred ca se mai poate face ceva, mi-am pierdut increderea in capacitatea ei reala de a intelege ce inseamna o casnicie.

Vreau sa-mi refac viata pana nu implinesc 40 de ani. Prietenii imi reproseaza ca n-am fost destul de “macho” si n-am rezolvat autoritar problema, dar aceasta abordare nu mi se potriveste.

Hotnews.ro

Nu m-as grabi sa iau o decizie atat de pripita daca as fi in locul tau (stiu, nu sunt). Totusi solutii sunt multe si vad ca una dintre problemele voastre majore este comunicarea. Din moment ce o lunga perioada de timp nu ai avut nicio problema sa faci unele lucruri, ba chiar ti-a facut placere intr-un fel, atunci cand ai simtit ca vrei altceva trebuia sa-i spui si sa rezolvati cumva. E total gresit sa strangi in tine in tot acest timp si apoi sa rabufnesti printr-un divort neanuntat. Problema e a ta pentru ca nu ai comunicat si cel mai probabil divortul nu o sa fie solutia potrivita pentru ca tu vei face acelasi lucru si cu urmatoarea "jumatate", nu vei aborda postura de "macho" si vei ajunge exact in aceeasi situatie. Pe scurt:

"Nu simti, nu face. Daca tot faci, nu te mai plange in privinta asta."

...hmmmmmmmm iubire??!!!!
...daca va iubiti sigur gasiti si solutii....Iubirea face totul posibil-.......
...pai o ideie ar fi sa angajati o menajera....si gata.......banuiesc ca va puteti permite din moment ce munciti amanadoi foarte bine....
...din moment ce va potriviti in asa multe privinte....asta mi se pare chiar un lucru minor intr-o casnicie.....fata de altele....
...curaj.....mergeti inainte ...dar impreuna...iubiti-va ...viata e frumoasa....

Eu cred ca esti o persoana care nu stii ce vrei
Odata ce tu te saturasei de capriciile fostei tale sotii...si i-ai criticat anumite asa-zise defecte ale ei...eu nu cred ca o mai iubesti indeajuns de mult. Daca iubesti un om..il iubesti cu tot cu defecte. Nu te-ai complacut deloc in situatia in care erai (om gospodar de casa)...presupun ca ai facut ceea ce trebuia.
Doua sfaturi iti dau : 1. Nu te mai lua dupa lume (cei din jurul tau). Fa-ti viata exact asa cum iti dicteaza inima.
2. Hotaraste-te ce vrei pana la urma ! (sa-ti gasesti iubirea, sa-ti recapeti iubirea sau sa nu apuci 40 de ani neinsurat?)