Am pierdut ce am avut mai frumos, mai pur si mai curat pe lumea asta: fetita mea, Gabriela Catalina cea care urma sa ne aduca multe bucurii si cea pentru care trebuia noi sa veghem, dar acum e invers, vegheaza ea asupra noastra si e asa de dureros. Azi ar fi avut 7 saptamani, dar deja de 5 saptamani a plecat dintre noi, maine vor fi 5 saptamani de cand am vazut-o ultima data, de cand am pupat-o si mangaiat-o ultima data, de cand am fost langa trupusorul ei firav ultima data.
TE IUBIM PRINTESA SI TE VOM IUBI MEREU. ESTI SI VEI RAMANE PRIMUL NOSTRU COPIL. CELE 12 ZILE DIN VIATA TA SI LUNILE CAT AI FOST IN BURTICA AM FOST FOARTE FERICITI, CEI MAI FERICITI.
Versiune completa: Avem Un Ingeras Ce Ne Vegheaza De Sus, Este Fetita Noastra Gabriela Catalina Plecata Dintre Noi Mult Prea Devreme
UtileCopii Forum. Utile Despre Copii > Viitoare mamica, viitor tatic > Povestea Ta > In amintirea ingerasilor ce au plecat prea devreme
Imi pare rau! 
Dureros,mult prea dureros...Dumnezeu s-o pazeasca pe micuta ingeras!!! 
Am citit, am plans si inca mai plang...Mi-am amintit de perioada mea de gravidie, de hematom, de trombofilie, de neliniste, de temeri, de ganduri rele, de ecografii, de injectii, de pastile, de rugaciuni...de tot...
Imi pare rau ca trebuie sa treceti prin aceasta mare durere...stiti cum se spune "asa a vrut DUMNEZEU", EL stie mai bine...poate intr-o zi vom intelege de ce trebuie sa trecem prin incercarile acestea...sa va rugati, sa nu va pierdeti credinta si curand D-zeu va va trimite un sufletel care va umple golul lasat de pierderea micutei voastre!
D-zeu s-o odihneasca in pace!
Imi pare rau ca trebuie sa treceti prin aceasta mare durere...stiti cum se spune "asa a vrut DUMNEZEU", EL stie mai bine...poate intr-o zi vom intelege de ce trebuie sa trecem prin incercarile acestea...sa va rugati, sa nu va pierdeti credinta si curand D-zeu va va trimite un sufletel care va umple golul lasat de pierderea micutei voastre!
D-zeu s-o odihneasca in pace!
Dumnezeu o are in paza lui!
Imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin asta Dumnezeu o are sigur in grija Lui si, la un moment dat, va veti intalni si voi cu ea. Pana atunci insa Doamne Domane sunt sigura ca va avea grija sa va daruiasaca un alt sufletel care sa va fie alaturi 
Dumnezeu o are sigur in grija Lui si, la un moment dat, va veti intalni si voi cu ea. Pana atunci insa Doamne Domane sunt sigura ca va avea grija sa va daruiasaca un alt sufletel care sa va fie alaturi
eu...nu am cuvinte, doar lacrimi, sa va ajute Dumnezeu si sa o aiba in paza.
imi pare f rau 
FFFF TRIST
BUNUL DUMNEZEU SA VA DEA PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE SI SA PUTETI TRECE PESTE .....
BUNUL DUMNEZEU SA VA DEA PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE SI SA PUTETI TRECE PESTE .....
IMI PARE RAU!
SA VA DEA D-ZEU FORTA SA TRECETI PESTE ACEASTA DURERE MULT MAI USOR!
CUVINTELE SUNT SARACE IN ASEMENEA SITUATIE DAR FAPTUL CA AI PE CINEVA ALATURI FACE MULT MAI MULT
SUNTEM ALATURI DE TINE SI NE PARE RAU
O IMBRATISARE CALDA SI PUPICI PE OBRAJORII TAI DE MAMI ITI DAM CU MARE DRAG
SA VA DEA D-ZEU FORTA SA TRECETI PESTE ACEASTA DURERE MULT MAI USOR!
CUVINTELE SUNT SARACE IN ASEMENEA SITUATIE DAR FAPTUL CA AI PE CINEVA ALATURI FACE MULT MAI MULT
SUNTEM ALATURI DE TINE SI NE PARE RAU
O IMBRATISARE CALDA SI PUPICI PE OBRAJORII TAI DE MAMI ITI DAM CU MARE DRAG
Mult prea trist! 
( Dumnezeu sa va tina puternici!
( Dumnezeu sa va tina puternici!
plang si tot ce pot spune e ...sa va dea Dumnezeu puterea pentru a merge mai departe si a va bucura de un sufletel mic
Multumesc tuturor pentru cuvintele voastre.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.
QUOTE(paulapor @ Jun 16 2010, 12:34 PM) 
Multumesc tuturor pentru cuvintele voastre.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.
Dumnezeu a mai avut nevoie de un ingeras...
iar tie mami tot EL iti va da putere sa mergi mai departe
iar tie mami tot EL iti va da putere sa mergi mai departe
QUOTE(paulapor @ Jun 15 2010, 10:51 AM)
Am pierdut ce am avut mai frumos, mai pur si mai curat pe lumea asta: fetita mea, Gabriela Catalina cea care urma sa ne aduca multe bucurii si cea pentru care trebuia noi sa veghem, dar acum e invers, vegheaza ea asupra noastra si e asa de dureros. Azi ar fi avut 7 saptamani, dar deja de 5 saptamani a plecat dintre noi, maine vor fi 5 saptamani de cand am vazut-o ultima data, de cand am pupat-o si mangaiat-o ultima data, de cand am fost langa trupusorul ei firav ultima data.
TE IUBIM PRINTESA SI TE VOM IUBI MEREU. ESTI SI VEI RAMANE PRIMUL NOSTRU COPIL. CELE 12 ZILE DIN VIATA TA SI LUNILE CAT AI FOST IN BURTICA AM FOST FOARTE FERICITI, CEI MAI FERICITI.
TE IUBIM PRINTESA SI TE VOM IUBI MEREU. ESTI SI VEI RAMANE PRIMUL NOSTRU COPIL. CELE 12 ZILE DIN VIATA TA SI LUNILE CAT AI FOST IN BURTICA AM FOST FOARTE FERICITI, CEI MAI FERICITI.
Poate ca ati fost prea fericiti si ati uitat sa ridicati privirea spre cer sa multumiti pentru aceasta fericire. Poate ca ati crezut ca totul vi se cuvine si ca meritati tot ceea ce se intampla frumos in viata voastra. Poate ca ati uitat lectia umilintei si vi s-a reamintit......si poate ca fetita voastra nu era inca pregatita sa vina la voi atunci cand ati vrut voi. Poate ca voi nu ati fost inca suficient de pregatiti sa fiti parintii ei....
QUOTE(paulapor @ Jun 16 2010, 11:34 AM)
Multumesc tuturor pentru cuvintele voastre.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.
Durerea o sa devina parte din tine si rana nu se va cicatriza NICIODATA. Vei deveni poate mai inteleapta si vei reusi sa iti raspunzi unor intrebari. Dar nu trebuie sa te vindeci si nici sa uiti durerea. Trebuie doar sa te ridici si sa nu te mai victimizezi. Nu-ti face bine.
QUOTE(VALERIA OANA @ Jun 27 2010, 08:51 PM)
Poate ca ati fost prea fericiti si ati uitat sa ridicati privirea spre cer sa multumiti pentru aceasta fericire. Poate ca ati crezut ca totul vi se cuvine si ca meritati tot ceea ce se intampla frumos in viata voastra. Poate ca ati uitat lectia umilintei si vi s-a reamintit......si poate ca fetita voastra nu era inca pregatita sa vina la voi atunci cand ati vrut voi. Poate ca voi nu ati fost inca suficient de pregatiti sa fiti parintii ei....
Oana...cam dur mesajul tau
QUOTE(VALERIA OANA @ Jun 27 2010, 08:51 PM)
Poate ca ati fost prea fericiti si ati uitat sa ridicati privirea spre cer sa multumiti pentru aceasta fericire. Poate ca ati crezut ca totul vi se cuvine si ca meritati tot ceea ce se intampla frumos in viata voastra. Poate ca ati uitat lectia umilintei si vi s-a reamintit......si poate ca fetita voastra nu era inca pregatita sa vina la voi atunci cand ati vrut voi. Poate ca voi nu ati fost inca suficient de pregatiti sa fiti parintii ei....
Buna.... am citit cu greu post-ul tau
mi-au curs lacrimi si m-a durut tare... Cunosc povestea ta, citesc mereu la topicul ingerasului tau care a plecat mult prea devreme si trist din familia voastra.... chiar daca va exista intotdeauna in inimile si sufletele, in mintea si viata voastra, nu exista cuvinte cu care sa exprimi sentimentele prin care treci in astfel de momente... probabil ca e ca si cum cerul s-ar rupe in doua... pamantul ar deveni un imens vid iar gandurile ratacesc aiurea... probabil ca din momentul acela mai poti doar sa existi... nu sa fi! Atatea lacrimi... atatea intrebari si iluzii desarte care nu isi gasesc raspunsul... atatea "de ce-uri?" fara sens.... Paula, imi pare rau pt ceea ce traiti, imi pare rau ca se intampla lucruri atat de grele si dureroase in viata asta.... Dumnezeu sa fie alaturi de voi.... de toti cei care trec prin asa ceva....
In urma cu un an am stat alaturi de o mama in momentul in care a alergat intr-un suflet la o distanta de 800 de metri de casa pentru a-si urla suferinta in fata unu trup rece si nemiscat.... trupul fara de suflet al fiului ei in varsta de 19 ani... mort intr-un fatal accident de scuter.... iar tipatul ei in momentul in care l-a vazut a fost de nedescris... nu il voi uita niciodata, acel vuiet al inimii rupte in mii de cioburi ireparabile, in durere surda , acei 19 ani plini de viata, de vise, de planuri, de iubire, de fericire, de sperante, acei 19 ani din viata unei mame petrecute pentru fiul sau.... strigatul ei a fost scurt si acut, adanc si rece.... a mai zis atat... "Baiatul meu.... e baiatul meu...." ma uit acum la Matei, bebeul meu mic si iubit si inchid ochii si imi pot inchipui durerea, o pot simti atat de reala si cruda, si e coplesitor.... nu pot sa ma gandesc insa ca totul depinde de mine.... ca sunt o persoana asa de importanta in fata lui Dumnezeu incat El imi poate demonstra ca nu sunt atat de umila pe cat ar trebui sau ca puiul meu e o fericire mult prea mare pentru mine ... luandu-mi-l.... nu vreau sa cred ca El este atat de crud incat mi-ar da mie o lectie prin moartea unui ingeras mic si nevinovat....
Imi cer scuze ca mi-am permis sa imi dau cu parerea si va pup din suflet si sunt alaturi de voi prin gandurile mele1
QUOTE(Anca74 @ Jun 28 2010, 02:56 PM)
Oana...cam dur mesajul tau
pentru ca e singura modalitate de a merge mai departe....nu Oana a fost dura in mesaj, ci viata in sine....Oana si-a impartasit experienta de dupa....cea de a merge mai departe...partea cea mai grea o consider eu.....
QUOTE(Anca74 @ Jun 29 2010, 12:56 AM)
Oana...cam dur mesajul tau
Dur? Pentru ca am reusit sa gasesc un raspuns? Pentru ca eu am fost atat de fericita incat eram sigura ca totul mi se datoreaza doar mie si ca eu sunt singura care merit ca toate lucrurile frumoase sa mi se intample?
Sunt dura pentru ca am reusit sa raspund unor intrebari pe care nimeni nu are curajul sa le puna?
De ce trebuie sa consideram ca Doar altora trebie sa li se intample lucruri urate? Cine suntem noi pentru a ne considera superiori? De ce sa nu ni se intample chiar noua?
QUOTE(laura_frincu @ Jun 29 2010, 07:06 PM)
Buna.... am citit cu greu post-ul tau mi-au curs lacrimi si m-a durut tare... Cunosc povestea ta, citesc mereu la topicul ingerasului tau care a plecat mult prea devreme si trist din familia voastra.... chiar daca va exista intotdeauna in inimile si sufletele, in mintea si viata voastra, nu exista cuvinte cu care sa exprimi sentimentele prin care treci in astfel de momente... probabil ca e ca si cum cerul s-ar rupe in doua... pamantul ar deveni un imens vid iar gandurile ratacesc aiurea... probabil ca din momentul acela mai poti doar sa existi... nu sa fi! Atatea lacrimi... atatea intrebari si iluzii desarte care nu isi gasesc raspunsul... atatea "de ce-uri?" fara sens....
Paula, imi pare rau pt ceea ce traiti, imi pare rau ca se intampla lucruri atat de grele si dureroase in viata asta.... Dumnezeu sa fie alaturi de voi.... de toti cei care trec prin asa ceva....
In urma cu un an am stat alaturi de o mama in momentul in care a alergat intr-un suflet la o distanta de 800 de metri de casa pentru a-si urla suferinta in fata unu trup rece si nemiscat.... trupul fara de suflet al fiului ei in varsta de 19 ani... mort intr-un fatal accident de scuter.... iar tipatul ei in momentul in care l-a vazut a fost de nedescris... nu il voi uita niciodata, acel vuiet al inimii rupte in mii de cioburi ireparabile, in durere surda , acei 19 ani plini de viata, de vise, de planuri, de iubire, de fericire, de sperante, acei 19 ani din viata unei mame petrecute pentru fiul sau.... strigatul ei a fost scurt si acut, adanc si rece.... a mai zis atat... "Baiatul meu.... e baiatul meu...." ma uit acum la Matei, bebeul meu mic si iubit si inchid ochii si imi pot inchipui durerea, o pot simti atat de reala si cruda, si e coplesitor.... nu pot sa ma gandesc insa ca totul depinde de mine.... ca sunt o persoana asa de importanta in fata lui Dumnezeu incat El imi poate demonstra ca nu sunt atat de umila pe cat ar trebui sau ca puiul meu e o fericire mult prea mare pentru mine ... luandu-mi-l.... nu vreau sa cred ca El este atat de crud incat mi-ar da mie o lectie prin moartea unui ingeras mic si nevinovat....
Imi cer scuze ca mi-am permis sa imi dau cu parerea si va pup din suflet si sunt alaturi de voi prin gandurile mele1
mi-au curs lacrimi si m-a durut tare... Cunosc povestea ta, citesc mereu la topicul ingerasului tau care a plecat mult prea devreme si trist din familia voastra.... chiar daca va exista intotdeauna in inimile si sufletele, in mintea si viata voastra, nu exista cuvinte cu care sa exprimi sentimentele prin care treci in astfel de momente... probabil ca e ca si cum cerul s-ar rupe in doua... pamantul ar deveni un imens vid iar gandurile ratacesc aiurea... probabil ca din momentul acela mai poti doar sa existi... nu sa fi! Atatea lacrimi... atatea intrebari si iluzii desarte care nu isi gasesc raspunsul... atatea "de ce-uri?" fara sens.... Paula, imi pare rau pt ceea ce traiti, imi pare rau ca se intampla lucruri atat de grele si dureroase in viata asta.... Dumnezeu sa fie alaturi de voi.... de toti cei care trec prin asa ceva....
In urma cu un an am stat alaturi de o mama in momentul in care a alergat intr-un suflet la o distanta de 800 de metri de casa pentru a-si urla suferinta in fata unu trup rece si nemiscat.... trupul fara de suflet al fiului ei in varsta de 19 ani... mort intr-un fatal accident de scuter.... iar tipatul ei in momentul in care l-a vazut a fost de nedescris... nu il voi uita niciodata, acel vuiet al inimii rupte in mii de cioburi ireparabile, in durere surda , acei 19 ani plini de viata, de vise, de planuri, de iubire, de fericire, de sperante, acei 19 ani din viata unei mame petrecute pentru fiul sau.... strigatul ei a fost scurt si acut, adanc si rece.... a mai zis atat... "Baiatul meu.... e baiatul meu...." ma uit acum la Matei, bebeul meu mic si iubit si inchid ochii si imi pot inchipui durerea, o pot simti atat de reala si cruda, si e coplesitor.... nu pot sa ma gandesc insa ca totul depinde de mine.... ca sunt o persoana asa de importanta in fata lui Dumnezeu incat El imi poate demonstra ca nu sunt atat de umila pe cat ar trebui sau ca puiul meu e o fericire mult prea mare pentru mine ... luandu-mi-l.... nu vreau sa cred ca El este atat de crud incat mi-ar da mie o lectie prin moartea unui ingeras mic si nevinovat....
Imi cer scuze ca mi-am permis sa imi dau cu parerea si va pup din suflet si sunt alaturi de voi prin gandurile mele1
De cand ne nastem suntem datori cu o moarte. Legea firii spune ca parintii mor inaintea copiilor atunci cand cei din urma sunt suficient de maturi si de intelepti incat sa poata intelege ce au insemnat parintii in viata lor si ce datorie au acestia fata de copii. Copiii fata parinti, se numesc orfani, parintii fara copiii se numesc.....pacatosi....pentru ca din cauza lor si a pacatelor lor le-au murit copiii.
Cel putin asa m-a consolat pe mine o cunostinta de-a mea. Habar n-am de ce. Nu sunt mai credincioasa si nici mai pacatoasa ca alte femei, nu am dorit nimanui sa fie pedepsit astfel si totusi.....s-a intamplat. Si atunci? Ce pot sa fac? Sa intorc timpul? Nu am cum.
Sa acuz pe cineva? Nu am de ce.
Sa cer explicatii? Nu am cui.
Si atunci? Cu ce sunt eu mai buna ca altii? De ce sa nu mi se intample si mie? Poate ca asa a trebuit sa fie pentru ca eu sa pot respecta mai mut viata si moartea, sa plec privirea si sa nu mai cred ca detin adevarul suprem.
Dumnezeu nu m-a pedepsit, mi-a aratat ca fac parte din planurile lui
QUOTE(dyanp @ Jun 29 2010, 07:11 PM)
pentru ca e singura modalitate de a merge mai departe....nu Oana a fost dura in mesaj, ci viata in sine....Oana si-a impartasit experienta de dupa....cea de a merge mai departe...partea cea mai grea o consider eu.....
Cel mai greu nu este sa mergi inainte. Asta o poate face oricine. Cel mai greu este sa iti refaci DIN NOU planurile pentru viitor, planuri din care sa excluzi copilul pe care nu l-ai putut pastra alaturi de tine
QUOTE(VALERIA OANA @ Jun 29 2010, 11:49 AM)
Cel mai greu nu este sa mergi inainte. Asta o poate face oricine. Cel mai greu este sa iti refaci DIN NOU planurile pentru viitor, planuri din care sa excluzi copilul pe care nu l-ai putut pastra alaturi de tine
vezi, mie mi se pare greu si sa merg mai departe, si stii bine, nu se compara situatiile....cat despre planuri....nici nu am curaj sa ma gandesc la asa ceva.....cu ce ai scris in postul de mai sus...hmmm, am niste probleme pe acolo.....poti face parte din planurile lui si fara asemenea ...duritati, ca nu stiu cum sa le numesc....ma uit in jurul meu si vad ca se poate....dar de ce nu la toata lumea? eternul "de ce?", legat de una sau de alta....
QUOTE(dyanp @ Jun 29 2010, 10:14 PM)
vezi, mie mi se pare greu si sa merg mai departe, si stii bine, nu se compara situatiile....cat despre planuri....nici nu am curaj sa ma gandesc la asa ceva.....cu ce ai scris in postul de mai sus...hmmm, am niste probleme pe acolo.....poti face parte din planurile lui si fara asemenea ...duritati, ca nu stiu cum sa le numesc....ma uit in jurul meu si vad ca se poate....dar de ce nu la toata lumea? eternul "de ce?", legat de una sau de alta....
Si de ce nu?
QUOTE(VALERIA OANA @ Jun 29 2010, 12:17 PM)
Si de ce nu?
si de ce da?
eu vad altfel problema, eu nu vad ca mi s-a intamplat mie, desi ma afecteaza in mod direct, eu vad ca i s-a intamplat copilului meu si de asta nu inteleg DE CE?
QUOTE(paulapor @ Jun 16 2010, 11:34 AM)
Multumesc tuturor pentru cuvintele voastre.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.
e bine ca macar poti spera asta, insa eu nu cred ca poate trece vreodata, imi pare rau pentru micutul ingeras si pentru voi, sa va de-a DD putere sa puteti merge inainte demn, noi nu putem decat sa ne rugam pentru voi si pentru ea... DD sa o aiba in grija LUI.
QUOTE(VALERIA OANA @ Jun 29 2010, 09:49 PM)
Cel mai greu nu este sa mergi inainte. Asta o poate face oricine. Cel mai greu este sa iti refaci DIN NOU planurile pentru viitor, planuri din care sa excluzi copilul pe care nu l-ai putut pastra alaturi de tine
asa crezi tu... offf soarta a facut ca noi sa putem merge inainte, insa nu toti au acelasi "noroc" ... crede-ma ca nu toti pot merge mai departe, este un efort urias numai sa poti privi spre ziua de maine, si sa o poti face stiind ca el nu mai este ... ai mai multa forta decat iti poti imagina si mai mult curaj decat ai visat vreodata, esti ceea ce se numeste "un luptator" ... eu sunt mandra ca imi esti prietena,
QUOTE(VALERIA OANA @ Jun 27 2010, 08:51 PM)
Poate ca ati fost prea fericiti si ati uitat sa ridicati privirea spre cer sa multumiti pentru aceasta fericire. Poate ca ati crezut ca totul vi se cuvine si ca meritati tot ceea ce se intampla frumos in viata voastra. Poate ca ati uitat lectia umilintei si vi s-a reamintit......si poate ca fetita voastra nu era inca pregatita sa vina la voi atunci cand ati vrut voi. Poate ca voi nu ati fost inca suficient de pregatiti sa fiti parintii ei....
off... ce bine ar fi fost sa fie asa. macar as fi avut un raspuns. Am avut o sarcina f grea, stiam ca imi risc viata pt minunea din mine, stiam ca va fi o lupta grea dar nu-mi pasa... speram ... asa cum sper si acum ca peste ani imi voi reintalni fetita.
Da poate nu m-am rugat mai mult in sarcina decat inainte, dar cu siguranta nici intr-o zi nu am uitat sa spun multumesc. Sti m-am gandit ca poate am un sot prea bun si altele nu au norocul meu si de aceea ne-a dat Dzeu probleme in sarcina, dar nicidecum nu ma gandeam ca imi va lua fetita inainte macar sa o tin in brate sau sa o pup. Poate am fost prea obsedata ca totul sa fie perfect, am trait ca la carte in perioada de sarcina ca totul sa fie bine. Poate pt ca pana acum ne-am ferit sa avem copii si asta ne-a fost pedeapsa... cand ne-am dorit si am fost pregatiti... Dzeu nu a vrut sa ne dea. Esti dura, cu siguranta pt ca incercarea primita de la viata te-a schimbat asa... esti plina de amaraciune, dar eu nu vreau sa traiesc asa... vreau sa ajut si o voi face... asa ma voi simti implinita...oarecum... pt ca eu niciodata nu ma voi simti implinita pe deplin... da nu mai imi doresc copiii mei, dar stiu ca cel putin un copil imi este rezervat mie...am prea multa dragoste de mama de oferit...eu sunt MAMA si nu FEMEIE CU COPII asa cum sunt altele (asta fara sa ma refer la cineva anume). Experienta asta neplacuta m-a facut sa imi dau seama ca fetita mea era prea pura prea buna prea frumoasa pt a trai intr-o lume atat de rea si cred, desi doare, ca Dzeu a luat-o la ea tocmai pt a o feri de o viata grea...
"Copiii fata parinti, se numesc orfani, parintii fara copiii se numesc.....pacatosi....pentru ca din cauza lor si a pacatelor lor le-au murit copiii" eu nu cred asta... nu am nici o vina pt problema de coagularea sangelui care am mostenit-o si care este indirect radacina tuturor problemelor... a ca nu pot schimba nimic... stiu... stiam si inainte... dar pot fi mai buna si sunt linistita ca fetita mea nu mai sufera.
"Dur? Pentru ca am reusit sa gasesc un raspuns? Pentru ca eu am fost atat de fericita incat eram sigura ca totul mi se datoreaza doar mie si ca eu sunt singura care merit ca toate lucrurile frumoase sa mi se intample?
Sunt dura pentru ca am reusit sa raspund unor intrebari pe care nimeni nu are curajul sa le puna?
De ce trebuie sa consideram ca Doar altora trebie sa li se intample lucruri urate? Cine suntem noi pentru a ne considera superiori? De ce sa nu ni se intample chiar noua?"
Oana, pt mine personal nu ai gasit nici pe departe un raspuns. Nu am considerant niciodata ca merit doar lucruri frumoase, de fapt nici nu le-am avut, alta sa fi avut viata mea ... din copilarie si pana acuma... s-ar fi plans zi de zi de ea... eu chiar daca nu ma rugam mereu, am multumit Domnului pt fiecare lucru oricat de lipsit de importanta. Iar eu sincer nu as mai vrea sa existe alte mamici care isi pierd copiii... as fi preferat sa fiu ultima...sunt fericita ca am avut-o pe micuta mea si trece din nou prin tot chiar zi inzecit pt a retrai cele 12 zile din viata ei.
Chiar daca viata nu mi-a dat-o pe micuta mea langa mine am puterea si dorinta ca sa ma bucur pt ceilalti... ceea ce mi se pare ca tu nu poti, dar sa sti ca sincer imi pare rau. Eu sunt mandrade fetita mea luptatoare si am sa spun tuturor AM AVUT O FETITA MINUNATA, PERFECTA, SANATOASA SI PT MINE CEA MAI FUMOASA DE PE PAMANT, ACUM A DEVENIT CEL MAI FRUMOS INGERAS.
QUOTE(laura_frincu @ Jun 29 2010, 07:06 PM)
Buna.... am citit cu greu post-ul tau mi-au curs lacrimi si m-a durut tare... Cunosc povestea ta, citesc mereu la topicul ingerasului tau care a plecat mult prea devreme si trist din familia voastra.... chiar daca va exista intotdeauna in inimile si sufletele, in mintea si viata voastra, nu exista cuvinte cu care sa exprimi sentimentele prin care treci in astfel de momente... probabil ca e ca si cum cerul s-ar rupe in doua... pamantul ar deveni un imens vid iar gandurile ratacesc aiurea... probabil ca din momentul acela mai poti doar sa existi... nu sa fi! Atatea lacrimi... atatea intrebari si iluzii desarte care nu isi gasesc raspunsul... atatea "de ce-uri?" fara sens....
Paula, imi pare rau pt ceea ce traiti, imi pare rau ca se intampla lucruri atat de grele si dureroase in viata asta.... Dumnezeu sa fie alaturi de voi.... de toti cei care trec prin asa ceva....
In urma cu un an am stat alaturi de o mama in momentul in care a alergat intr-un suflet la o distanta de 800 de metri de casa pentru a-si urla suferinta in fata unu trup rece si nemiscat.... trupul fara de suflet al fiului ei in varsta de 19 ani... mort intr-un fatal accident de scuter.... iar tipatul ei in momentul in care l-a vazut a fost de nedescris... nu il voi uita niciodata, acel vuiet al inimii rupte in mii de cioburi ireparabile, in durere surda , acei 19 ani plini de viata, de vise, de planuri, de iubire, de fericire, de sperante, acei 19 ani din viata unei mame petrecute pentru fiul sau.... strigatul ei a fost scurt si acut, adanc si rece.... a mai zis atat... "Baiatul meu.... e baiatul meu...." ma uit acum la Matei, bebeul meu mic si iubit si inchid ochii si imi pot inchipui durerea, o pot simti atat de reala si cruda, si e coplesitor.... nu pot sa ma gandesc insa ca totul depinde de mine.... ca sunt o persoana asa de importanta in fata lui Dumnezeu incat El imi poate demonstra ca nu sunt atat de umila pe cat ar trebui sau ca puiul meu e o fericire mult prea mare pentru mine ... luandu-mi-l.... nu vreau sa cred ca El este atat de crud incat mi-ar da mie o lectie prin moartea unui ingeras mic si nevinovat....
Imi cer scuze ca mi-am permis sa imi dau cu parerea si va pup din suflet si sunt alaturi de voi prin gandurile mele1
mi-au curs lacrimi si m-a durut tare... Cunosc povestea ta, citesc mereu la topicul ingerasului tau care a plecat mult prea devreme si trist din familia voastra.... chiar daca va exista intotdeauna in inimile si sufletele, in mintea si viata voastra, nu exista cuvinte cu care sa exprimi sentimentele prin care treci in astfel de momente... probabil ca e ca si cum cerul s-ar rupe in doua... pamantul ar deveni un imens vid iar gandurile ratacesc aiurea... probabil ca din momentul acela mai poti doar sa existi... nu sa fi! Atatea lacrimi... atatea intrebari si iluzii desarte care nu isi gasesc raspunsul... atatea "de ce-uri?" fara sens.... Paula, imi pare rau pt ceea ce traiti, imi pare rau ca se intampla lucruri atat de grele si dureroase in viata asta.... Dumnezeu sa fie alaturi de voi.... de toti cei care trec prin asa ceva....
In urma cu un an am stat alaturi de o mama in momentul in care a alergat intr-un suflet la o distanta de 800 de metri de casa pentru a-si urla suferinta in fata unu trup rece si nemiscat.... trupul fara de suflet al fiului ei in varsta de 19 ani... mort intr-un fatal accident de scuter.... iar tipatul ei in momentul in care l-a vazut a fost de nedescris... nu il voi uita niciodata, acel vuiet al inimii rupte in mii de cioburi ireparabile, in durere surda , acei 19 ani plini de viata, de vise, de planuri, de iubire, de fericire, de sperante, acei 19 ani din viata unei mame petrecute pentru fiul sau.... strigatul ei a fost scurt si acut, adanc si rece.... a mai zis atat... "Baiatul meu.... e baiatul meu...." ma uit acum la Matei, bebeul meu mic si iubit si inchid ochii si imi pot inchipui durerea, o pot simti atat de reala si cruda, si e coplesitor.... nu pot sa ma gandesc insa ca totul depinde de mine.... ca sunt o persoana asa de importanta in fata lui Dumnezeu incat El imi poate demonstra ca nu sunt atat de umila pe cat ar trebui sau ca puiul meu e o fericire mult prea mare pentru mine ... luandu-mi-l.... nu vreau sa cred ca El este atat de crud incat mi-ar da mie o lectie prin moartea unui ingeras mic si nevinovat....
Imi cer scuze ca mi-am permis sa imi dau cu parerea si va pup din suflet si sunt alaturi de voi prin gandurile mele1
Off... ce durere in sufletul acelei mame... e greu ... oricand ca e in burtica sau imediat dupa nastere sau la ani buni durerea e la fel de sfasietoare. Eu am fsot langa fetita mea in ultimele ei clipe (a fost alegerea mea) o incurajam sa lupte dar nu a putut... m-a durut, dar sunt fericita ca am avut-o chiar si pt asa scurt timp... si asa cum am zis in interviul de la Kanal D ea a fost cel mai frumos dar primit de la viata, a fost minunea noastra. Clipele cu ea le voi purta mereu in suflet si stiu ca intr-o zi o voi reintalni si asta ma tine in viata si imi da puterea de a merge mai departe.
Si nu ... Dzeu nu este asa crud... daca el ii ia pe copii la ei nu este pt ca "mama/parintii este/sunt pacatoasa/pacatosi" ci pt ca acel copil nu merita sa sufere pe acest pamant si de cele mai multe ori curma suferinta copiilor si uneori si a parintilor. Nu pleca urechea la vorbe rautacioase. Cu siguranta am invatat ceva din experienta asta prietenii adevarati sunt f putin si oamenii rautaciosi sunt foarte multi. A fi om inseamana sa aceepti palmele primite de la viata chiar daca de multe ori, din durere, te intrebi de ce?
QUOTE(VALERIA OANA @ Jun 29 2010, 09:49 PM)
Cel mai greu nu este sa mergi inainte. Asta o poate face oricine. Cel mai greu este sa iti refaci DIN NOU planurile pentru viitor, planuri din care sa excluzi copilul pe care nu l-ai putut pastra alaturi de tine
Chiar daca ar fi sa imi fac planuri noi nu am sa o exclud pe micuta mea din ele pt ca ea face parte din mine, din sufletul meu si din trupul meu. Ea imi da puterea de a merge mai departe cu fruntea sus.
QUOTE(dyanp @ Jun 29 2010, 10:20 PM)
si de ce da?
eu vad altfel problema, eu nu vad ca mi s-a intamplat mie, desi ma afecteaza in mod direct, eu vad ca i s-a intamplat copilului meu si de asta nu inteleg DE CE?
eu vad altfel problema, eu nu vad ca mi s-a intamplat mie, desi ma afecteaza in mod direct, eu vad ca i s-a intamplat copilului meu si de asta nu inteleg DE CE?
Un copil nu e niciodata vinovat de ce i se intampla, dar stiu ca totul se intampla cu un anume scop nu ca o pedeapsa pt parinti. Multa putere de a merge mai departe cu durerea in suflet purtata intradevar ca o povara dar niciodata ca un obstacol in drumul tau.
QUOTE(danna68 @ Jun 29 2010, 11:07 PM)
e bine ca macar poti spera asta, insa eu nu cred ca poate trece vreodata, imi pare rau pentru micutul ingeras si pentru voi, sa va de-a DD putere sa puteti merge inainte demn, noi nu putem decat sa ne rugam pentru voi si pentru ea... DD sa o aiba in grija LUI.
asa crezi tu... offf soarta a facut ca noi sa putem merge inainte, insa nu toti au acelasi "noroc" ... crede-ma ca nu toti pot merge mai departe, este un efort urias numai sa poti privi spre ziua de maine, si sa o poti face stiind ca el nu mai este ... ai mai multa forta decat iti poti imagina si mai mult curaj decat ai visat vreodata, esti ceea ce se numeste "un luptator" ... eu sunt mandra ca imi esti prietena,
asa crezi tu... offf soarta a facut ca noi sa putem merge inainte, insa nu toti au acelasi "noroc" ... crede-ma ca nu toti pot merge mai departe, este un efort urias numai sa poti privi spre ziua de maine, si sa o poti face stiind ca el nu mai este ... ai mai multa forta decat iti poti imagina si mai mult curaj decat ai visat vreodata, esti ceea ce se numeste "un luptator" ... eu sunt mandra ca imi esti prietena,
Da, poate e mult spus cicatriza, dar am spus-o in sensul ca desi ma va marca pe viata, voi trai pt ea, pt ca stiu ca de acolo de sus din cer imi urmareste pasii si se supara atunci cand gresesc dar si atunci cand sunt suparata. De etrcut nu va trece niciodata si stiu ca nu o voi uita niciodata... a fost primul copil atat de iubit si de dorit.
si de final...
FIECARE ARE DREPTUL LA OPINIE SI IL RESPECT... DAR AICI PE ACEASTA PAGINA CREATA SPECIAL PT FETITA MEA NU VREAU SA SE MAI ISTE ASTFEL DE DISCUTII. PAGINA EI ESTE LOCUL IN CARE AM SA IMI EXPRIM EU GANDURILE SI TRAIRILE SI UNDE AM SA IMI PREZINT CU MARE MANDRIE FETITA DE CARE AM FOST ATAT DE MANDRA INCA DINAINTE DE A AJUNGE IN BURTICA.
VA PUP SI IMI DORESC DIN SUFLET PT VOI, PT FIECARE SANATATE COPII CARE SA VA ADUCA NUMAI BUCURII SI VA DAU UN SFAT DIN INIMA TRAITI CLIPA BUCURATI-VA DIN PLIN DE FIECARE MOMENT CA ORICE ATI FACE NU PUTETI SA IMPIEDICATI UNELE LUCRURI NEDORITE SA SE PRODUCA. FITI FERICITI ALATURI DE CEI DRAGI, DA-TI MULTA IUBIRE CELOR DIN JUR SI O VETI PRIMI INAPOI INZECIT.
FIECARE ARE DREPTUL LA OPINIE SI IL RESPECT... DAR AICI PE ACEASTA PAGINA CREATA SPECIAL PT FETITA MEA NU VREAU SA SE MAI ISTE ASTFEL DE DISCUTII. PAGINA EI ESTE LOCUL IN CARE AM SA IMI EXPRIM EU GANDURILE SI TRAIRILE SI UNDE AM SA IMI PREZINT CU MARE MANDRIE FETITA DE CARE AM FOST ATAT DE MANDRA INCA DINAINTE DE A AJUNGE IN BURTICA.
VA PUP SI IMI DORESC DIN SUFLET PT VOI, PT FIECARE SANATATE COPII CARE SA VA ADUCA NUMAI BUCURII SI VA DAU UN SFAT DIN INIMA TRAITI CLIPA BUCURATI-VA DIN PLIN DE FIECARE MOMENT CA ORICE ATI FACE NU PUTETI SA IMPIEDICATI UNELE LUCRURI NEDORITE SA SE PRODUCA. FITI FERICITI ALATURI DE CEI DRAGI, DA-TI MULTA IUBIRE CELOR DIN JUR SI O VETI PRIMI INAPOI INZECIT.
Paula, imi pare foarte rau...
Gabriela...sa ai somnul lin....
Nu ma pricep la cuvinte, in astfel de cazuri pentru ca mi-e greu si mie...nu am pierdut un copil...dar am pierdut copilul unei prietene dragi, copil cu care eram zilnic impreuna...noi doua mamicile, si puiutii nostri....a lasat un gol imens si asa...
Nu cred ca este locul potrivit pentru duritati....cred ca fiecare persoana trece diferit printr-o astfel de experienta...ar fi frumos sa incurajati mamica...nu sa ii sfaramati orice speranta...faptul ca ati trecut prin ceva asemanator nu va da acest drept...
Paula, ai scris atat de frumos aici...
"DAU UN SFAT DIN INIMA TRAITI CLIPA BUCURATI-VA DIN PLIN DE FIECARE MOMENT CA ORICE ATI FACE NU PUTETI SA IMPIEDICATI UNELE LUCRURI NEDORITE SA SE PRODUCA. FITI FERICITI ALATURI DE CEI DRAGI, DA-TI MULTA IUBIRE CELOR DIN JUR SI O VETI PRIMI INAPOI INZECIT."
eu din pacate traiesc inca intr-o mare spaima...sper sa imi revin intr-o buna zi...
SA ITI DEA DUMNEZEU PUTERE sa poti indura - rana nu se va cicatriza....doar va trebui sa inveti sa traiesti cu ea...doar de tine depinde cum...
Gabriela...sa ai somnul lin....
Nu ma pricep la cuvinte, in astfel de cazuri pentru ca mi-e greu si mie...nu am pierdut un copil...dar am pierdut copilul unei prietene dragi, copil cu care eram zilnic impreuna...noi doua mamicile, si puiutii nostri....a lasat un gol imens si asa...
Nu cred ca este locul potrivit pentru duritati....cred ca fiecare persoana trece diferit printr-o astfel de experienta...ar fi frumos sa incurajati mamica...nu sa ii sfaramati orice speranta...faptul ca ati trecut prin ceva asemanator nu va da acest drept...
Paula, ai scris atat de frumos aici...
"DAU UN SFAT DIN INIMA TRAITI CLIPA BUCURATI-VA DIN PLIN DE FIECARE MOMENT CA ORICE ATI FACE NU PUTETI SA IMPIEDICATI UNELE LUCRURI NEDORITE SA SE PRODUCA. FITI FERICITI ALATURI DE CEI DRAGI, DA-TI MULTA IUBIRE CELOR DIN JUR SI O VETI PRIMI INAPOI INZECIT."
eu din pacate traiesc inca intr-o mare spaima...sper sa imi revin intr-o buna zi...
SA ITI DEA DUMNEZEU PUTERE sa poti indura - rana nu se va cicatriza....doar va trebui sa inveti sa traiesti cu ea...doar de tine depinde cum...
QUOTE(Karmin @ Jun 30 2010, 11:01 AM)
Paula, imi pare foarte rau...
Gabriela...sa ai somnul lin....
Nu ma pricep la cuvinte, in astfel de cazuri pentru ca mi-e greu si mie...nu am pierdut un copil...dar am pierdut copilul unei prietene dragi, copil cu care eram zilnic impreuna...noi doua mamicile, si puiutii nostri....a lasat un gol imens si asa...
Nu cred ca este locul potrivit pentru duritati....cred ca fiecare persoana trece diferit printr-o astfel de experienta...ar fi frumos sa incurajati mamica...nu sa ii sfaramati orice speranta...faptul ca ati trecut prin ceva asemanator nu va da acest drept...
Paula, ai scris atat de frumos aici...
"DAU UN SFAT DIN INIMA TRAITI CLIPA BUCURATI-VA DIN PLIN DE FIECARE MOMENT CA ORICE ATI FACE NU PUTETI SA IMPIEDICATI UNELE LUCRURI NEDORITE SA SE PRODUCA. FITI FERICITI ALATURI DE CEI DRAGI, DA-TI MULTA IUBIRE CELOR DIN JUR SI O VETI PRIMI INAPOI INZECIT."
eu din pacate traiesc inca intr-o mare spaima...sper sa imi revin intr-o buna zi...
SA ITI DEA DUMNEZEU PUTERE sa poti indura - rana nu se va cicatriza....doar va trebui sa inveti sa traiesti cu ea...doar de tine depinde cum...
Gabriela...sa ai somnul lin....
Nu ma pricep la cuvinte, in astfel de cazuri pentru ca mi-e greu si mie...nu am pierdut un copil...dar am pierdut copilul unei prietene dragi, copil cu care eram zilnic impreuna...noi doua mamicile, si puiutii nostri....a lasat un gol imens si asa...
Nu cred ca este locul potrivit pentru duritati....cred ca fiecare persoana trece diferit printr-o astfel de experienta...ar fi frumos sa incurajati mamica...nu sa ii sfaramati orice speranta...faptul ca ati trecut prin ceva asemanator nu va da acest drept...
Paula, ai scris atat de frumos aici...
"DAU UN SFAT DIN INIMA TRAITI CLIPA BUCURATI-VA DIN PLIN DE FIECARE MOMENT CA ORICE ATI FACE NU PUTETI SA IMPIEDICATI UNELE LUCRURI NEDORITE SA SE PRODUCA. FITI FERICITI ALATURI DE CEI DRAGI, DA-TI MULTA IUBIRE CELOR DIN JUR SI O VETI PRIMI INAPOI INZECIT."
eu din pacate traiesc inca intr-o mare spaima...sper sa imi revin intr-o buna zi...
SA ITI DEA DUMNEZEU PUTERE sa poti indura - rana nu se va cicatriza....doar va trebui sa inveti sa traiesti cu ea...doar de tine depinde cum...
Draga mea... imi pare tare rau pt pierderea prietenei tale, pt ea si pt tine fiind asa de apropiate... "puterea de a indura" o primesti din ignorarea a ceea ce iti face rau... dar asta se intampla doar dupa ce trece timp de la pierdere, mai mult sau mai putin, depinde de fiecare.
Eu azi ma simt foarte linistita si fericita, probabil de ce mormantul printesei mele prinde contur... vreau sa fie cel mai frumos asa cum si ea a fost pt mine cel mai frumos copil. O iubesc din tot sufletul meu si in fiecare zi ii spun asta si ii trimit pupici la cer.
Draga mea, sincer, te admir, si imi cer scuze ca m-am lasat dusa de val...incerc sa invat de la oameni ca tine lectiile importante. Inca o data scuze, si toate cele bune 
Paula....mie sincer mi-ai dat o lectie de viata!
Paula, imi pare atit de rau!!! Am tot intrat, am citit, m-a durut sufeltul, n-am stiut ce sa spun si am plecat!
Dar totusi vreau sa iti spun ca sunt si eu inca un suflet care e alaturi de tine si se roaga pentru linistea ta! Tu esti o persoana minunata, puternica, generoasa si iti doresc din suflet ca viata sa te rasplateasca pentru asta! Cit despre ingerasa ta, intr-adevar te vegheaza de acolo de sus! Imbratisari!
Dar totusi vreau sa iti spun ca sunt si eu inca un suflet care e alaturi de tine si se roaga pentru linistea ta! Tu esti o persoana minunata, puternica, generoasa si iti doresc din suflet ca viata sa te rasplateasca pentru asta! Cit despre ingerasa ta, intr-adevar te vegheaza de acolo de sus! Imbratisari!
QUOTE(Anca74 @ Jun 30 2010, 11:42 AM)
Paula....mie sincer mi-ai dat o lectie de viata!
Si mie...si ar trebui sa fie asa pentru toate persoanele care au intrat aici!
Paula, iti trimit o imbratisare..si ii trimit un pupik si Gabrielei..sunt sigura ca undeva relatia dintre voi este atat de speciala incat pe oricare as "saluta"/pupic, ar stii si cealalta!
Ma faceti sa plang fetelor... "persoana minunata, puternica, generoasa" nu credeti ca e prea mult? nu ma consider deloc asa desi poate voi incepe sa cred si eu pt ca de multe ori mi s-a spus asta dupa plecarea de pe pamant a fetitei mele, iar daca chiar sunt asa sunt asa doar datorita micutei mele pt care intradevar imi doresc sa fiu mai buna pt a o intalnii ... candva ... acolo in cer si nici lectii de viata nu pot sa dau... viata in sine pt fiecare e o lectie.
Eu si fetita mea suntem foarte unite ... din adolescenta m-am visat mamica ... pt un copil as fi fost in stare de orice ... ii iubesc si oricat de trista as fi ei imi rapesc mereu un zambet... mi-am iubit fetita inca inainte sa o am in burtica... mi-am iubit copiii inca din adolescenta si acum am inteles, ca urmare a ceea ce am trait, ca orice ar fi eu sunt cu adevarat o MAMA si doar asta imi doresc.
Va doresc putere, incredere, speranta si fiecare clipa sa va aduca multa fericire.
Eu si fetita mea suntem foarte unite ... din adolescenta m-am visat mamica ... pt un copil as fi fost in stare de orice ... ii iubesc si oricat de trista as fi ei imi rapesc mereu un zambet... mi-am iubit fetita inca inainte sa o am in burtica... mi-am iubit copiii inca din adolescenta si acum am inteles, ca urmare a ceea ce am trait, ca orice ar fi eu sunt cu adevarat o MAMA si doar asta imi doresc.
Va doresc putere, incredere, speranta si fiecare clipa sa va aduca multa fericire.
QUOTE(paulapor @ Jun 30 2010, 10:19 PM)
Ma faceti sa plang fetelor... "persoana minunata, puternica, generoasa" nu credeti ca e prea mult? nu ma consider deloc asa desi poate voi incepe sa cred si eu pt ca de multe ori mi s-a spus asta dupa plecarea de pe pamant a fetitei mele, iar daca chiar sunt asa sunt asa doar datorita micutei mele pt care intradevar imi doresc sa fiu mai buna pt a o intalnii ... candva ... acolo in cer si nici lectii de viata nu pot sa dau... viata in sine pt fiecare e o lectie.
Eu si fetita mea suntem foarte unite ... din adolescenta m-am visat mamica ... pt un copil as fi fost in stare de orice ... ii iubesc si oricat de trista as fi ei imi rapesc mereu un zambet... mi-am iubit fetita inca inainte sa o am in burtica... mi-am iubit copiii inca din adolescenta si acum am inteles, ca urmare a ceea ce am trait, ca orice ar fi eu sunt cu adevarat o MAMA si doar asta imi doresc.
Va doresc putere, incredere, speranta si fiecare clipa sa va aduca multa fericire.
Eu si fetita mea suntem foarte unite ... din adolescenta m-am visat mamica ... pt un copil as fi fost in stare de orice ... ii iubesc si oricat de trista as fi ei imi rapesc mereu un zambet... mi-am iubit fetita inca inainte sa o am in burtica... mi-am iubit copiii inca din adolescenta si acum am inteles, ca urmare a ceea ce am trait, ca orice ar fi eu sunt cu adevarat o MAMA si doar asta imi doresc.
Va doresc putere, incredere, speranta si fiecare clipa sa va aduca multa fericire.
AM TOATA STIMA DIN LUME PTR TINE SI PTR FELUL CUM GANDESTI!
Sunt mai mult ca sigura ca intr-o zii, sigur vei zambii copilasului tau....sunt sigura ca asa suflet nobil, nu poate sa nu fie binecuvantat din nou cu o noua iubire!
QUOTE(paulapor @ Jun 30 2010, 12:19 PM)
Ma faceti sa plang fetelor... "persoana minunata, puternica, generoasa" nu credeti ca e prea mult? nu ma consider deloc asa desi poate voi incepe sa cred si eu pt ca de multe ori mi s-a spus asta dupa plecarea de pe pamant a fetitei mele, iar daca chiar sunt asa sunt asa doar datorita micutei mele pt care intradevar imi doresc sa fiu mai buna pt a o intalnii ... candva ... acolo in cer si nici lectii de viata nu pot sa dau... viata in sine pt fiecare e o lectie.
Eu si fetita mea suntem foarte unite ... din adolescenta m-am visat mamica ... pt un copil as fi fost in stare de orice ... ii iubesc si oricat de trista as fi ei imi rapesc mereu un zambet... mi-am iubit fetita inca inainte sa o am in burtica... mi-am iubit copiii inca din adolescenta si acum am inteles, ca urmare a ceea ce am trait, ca orice ar fi eu sunt cu adevarat o MAMA si doar asta imi doresc.
Va doresc putere, incredere, speranta si fiecare clipa sa va aduca multa fericire.
Eu si fetita mea suntem foarte unite ... din adolescenta m-am visat mamica ... pt un copil as fi fost in stare de orice ... ii iubesc si oricat de trista as fi ei imi rapesc mereu un zambet... mi-am iubit fetita inca inainte sa o am in burtica... mi-am iubit copiii inca din adolescenta si acum am inteles, ca urmare a ceea ce am trait, ca orice ar fi eu sunt cu adevarat o MAMA si doar asta imi doresc.
Va doresc putere, incredere, speranta si fiecare clipa sa va aduca multa fericire.
Stii Paula, eu sunt una dintre persoanele care tace din gura daca nu simte ca trebuie sa spuna(scrie) ceva! Si aici n-am scris din prima, dar cind nu m-am mai putut abtine, am scris, chiar daca nu stiam daca o nimeresc cu ce aveam de spus. Cuvintele sunt prea saraca sa consoleze intr-o situatie din asta. Tot ce as vrea sa pot face, e sa te tin in brate strins si sa-ti trasmit din linistea mea (cita am si eu). Dar pentru ca nu pot face asta, atunci ofer cuvinte. Intr-adevar esti puternica si generoasa si gindurile tale pe care ai avut rabdarea sa le asterni pentru noi in starea in care esti tu, dovedesc asta!
De aceea, iti doresc din toata inima mea ca sa ti se implineasca cea mai arzatoare dorinta. Tu chiar meriti!!!
Paula.... sunt fara cuvinte.... tot ceea ce am vrut sa iti scriu au asternut deja celelalte mamici atat de frumos si corect...
Intr-adevar aici este o comunitate de mamici, si tu ai fost, esti si vei ramane pana ce vei inchide ochii in eternitate mamica, si chiar si dincolo de vesnicie tot mamica vei fi.... si acolo vei fi alaturi de pitica ta care iti va sari de gat si te va iubi, te va pupa si probabil iti va povesti ce lunga a fost vremea asteptarii de a fi din nou impreuna....
Te iubesc Paula.... pentru ca am atat de multa dragoste de oferit simt ca eu te iubesc pt ca tu poti iubi atat de mult... e mirific acest sentiment si cu siguranta copilita ta draga ti la insamantat in inima cu mult inainte de a exista.... caci se spune ca fiecare copil isi alege mama....
Te pup!
Intr-adevar aici este o comunitate de mamici, si tu ai fost, esti si vei ramane pana ce vei inchide ochii in eternitate mamica, si chiar si dincolo de vesnicie tot mamica vei fi.... si acolo vei fi alaturi de pitica ta care iti va sari de gat si te va iubi, te va pupa si probabil iti va povesti ce lunga a fost vremea asteptarii de a fi din nou impreuna....
Te iubesc Paula.... pentru ca am atat de multa dragoste de oferit simt ca eu te iubesc pt ca tu poti iubi atat de mult... e mirific acest sentiment si cu siguranta copilita ta draga ti la insamantat in inima cu mult inainte de a exista.... caci se spune ca fiecare copil isi alege mama....
Te pup!
Draga mea, mi-am adunat puterile si curajul si am intrat si am citit povestea voastra....imi cer scuze inca o data si va doresc sa va ocroteasca Dumnezeu si sa iti indeplineasca dorinta In rest...nu mai am cuvinte.
In rest...nu mai am cuvinte.
QUOTE(paulapor @ Jun 30 2010, 08:48 PM)
Draga mea... imi pare tare rau pt pierderea prietenei tale, pt ea si pt tine fiind asa de apropiate... "puterea de a indura" o primesti din ignorarea a ceea ce iti face rau... dar asta se intampla doar dupa ce trece timp de la pierdere, mai mult sau mai putin, depinde de fiecare.
Eu azi ma simt foarte linistita si fericita, probabil de ce mormantul printesei mele prinde contur... vreau sa fie cel mai frumos asa cum si ea a fost pt mine cel mai frumos copil. O iubesc din tot sufletul meu si in fiecare zi ii spun asta si ii trimit pupici la cer.
Eu azi ma simt foarte linistita si fericita, probabil de ce mormantul printesei mele prinde contur... vreau sa fie cel mai frumos asa cum si ea a fost pt mine cel mai frumos copil. O iubesc din tot sufletul meu si in fiecare zi ii spun asta si ii trimit pupici la cer.
o imbratisare calda, mamica de ingeras......iti multumesc...
Va multumesc... e atat de greu sa imi gasesc cuvintele ... sunt zile bune, sunt zile rele, dar stiu ca fiecare zi i-o datorez printesei mele, minunea mea din burtica si luptatoarea mea din incubator.
Te iubesc mult draga mea
Te iubesc mult draga mea
QUOTE(paulapor @ Jul 1 2010, 11:27 PM)
Va multumesc... e atat de greu sa imi gasesc cuvintele ... sunt zile bune, sunt zile rele, dar stiu ca fiecare zi i-o datorez printesei mele, minunea mea din burtica si luptatoarea mea din incubator.
Te iubesc mult draga mea
Te iubesc mult draga mea
Ti-am citit povestea si am plans... Am plans atat de tare incat fetita mea, care dormea, m-a auzit si s-a trezit si ea plangand... a simtit si ea tristetea din plansul meu si s-a linistit cu greu...
Eu nu mi-am dorit copii, intotdeauna imi gaseam o scuza buna pt a nu-i avea. Insa intr-o zi o dorinta m-a cuprins si am decis ca trebuie sa am un pui... iar sotul a fost cel mai fericit om de pe pamant! Acum avem o fetita minunata de aproape 9 luni si o iubesc atat de mult incat ma doare. Nu de putine ori gandesc cum oare am putut trai atata timp fara s-o am langa mine?!? De ce am asteptat atat? Citindu-ti povestea mi-am imaginat cum ar fi sa n-o mai am, sa n-o mai pot strange la piept, sa n-o mai pot saruta, sa n-o mai aud spunandu-mi "mama", sa nu-i mai pot calauzi primii pasi... si o durere imensa mi-a fulgerat inima... cred ca nu exista pe lume o durere mai mare decat cea de a-ti pierde copilul!
Draga Paula, esti un exemplu pt toate mamele, o luptatoare, un exemplu de viata, cum scria cineva mai sus. Durerea ta e infinit mai mare, totusi reusesti sa mergi mai departe, pastrand in suflet amintirea fetitei tale. As vrea sa te strang in brate si sa-ti spun ca va fi bine, sa te incurajez, insa nu se poate. Iti doresc totusi multa sanatate, intelegere in casnicie si sa dea D-zeu sa puteti avea si voi un copilas caruia sa-i puteti darui toata dragostea voastra, caruia sa-i puteti povesti ce surioara minunata a avut.
Te pup si D-zeu sa te aiba-n paza!
Eu nu mi-am dorit copii, intotdeauna imi gaseam o scuza buna pt a nu-i avea. Insa intr-o zi o dorinta m-a cuprins si am decis ca trebuie sa am un pui... iar sotul a fost cel mai fericit om de pe pamant! Acum avem o fetita minunata de aproape 9 luni si o iubesc atat de mult incat ma doare. Nu de putine ori gandesc cum oare am putut trai atata timp fara s-o am langa mine?!? De ce am asteptat atat? Citindu-ti povestea mi-am imaginat cum ar fi sa n-o mai am, sa n-o mai pot strange la piept, sa n-o mai pot saruta, sa n-o mai aud spunandu-mi "mama", sa nu-i mai pot calauzi primii pasi... si o durere imensa mi-a fulgerat inima... cred ca nu exista pe lume o durere mai mare decat cea de a-ti pierde copilul!
Draga Paula, esti un exemplu pt toate mamele, o luptatoare, un exemplu de viata, cum scria cineva mai sus. Durerea ta e infinit mai mare, totusi reusesti sa mergi mai departe, pastrand in suflet amintirea fetitei tale. As vrea sa te strang in brate si sa-ti spun ca va fi bine, sa te incurajez, insa nu se poate. Iti doresc totusi multa sanatate, intelegere in casnicie si sa dea D-zeu sa puteti avea si voi un copilas caruia sa-i puteti darui toata dragostea voastra, caruia sa-i puteti povesti ce surioara minunata a avut.
Te pup si D-zeu sa te aiba-n paza!
Am fost gresit inteleasa. Si nu-mi pare rau. Nu m-am considerat niciodata o persoana buna si nici nu vreau sa par astfel. Am vrut doar sa imi spun punctul meu de vedere vis-a-vis de o situatie dureroasa.
Am vrut doar sa prezint unele raspunsuri pe care le-am gasit eu, la mult timp DUPA.....Sau poate ca ma mint spunand ca acestea sunt raspunsurile pe care le-am gasit. Poate ca realitatea este alta. Nu port o masca, nu ma ascund dupa deget si nici nu vreau sa fiu compatimita. Vreau doar sa traiesc in lumea mea si sa imi savurez in liniste momentele frumoase pe care le-am trait.
Cand am afirmat ca "ati fost prea fericiti si ati uitat sa ii multumiti lui Dumnezeu'' nu m-am referit strict la voi. De multe ori, de prea multe ori, intram intr-un cerc din care nu mai putem iesi decat atunci cand se intampla un eveniment in viata noastra. Mai frumos sau mai urat.
Noua, mie si tie, ni s-a intamplat un eveniment frumos, care a luat o intorsatura urata, dar continua frumos. Pentru ca ne da posibilitatea de a ne ridica de jos si de a merge mai departe cu seninatate si sufletul curat, desi plin de durere.
Imi pare rau de fetita ta, imi pare rau ca desi suntem extrem de inteligenti si de priceputi in toate, nu suntem capabili sa salvam vietile unor copilasi. Si poate ca fetitele noastre, nu am murit degeaba. Poate ca prin moartea lor, stiinta a mai progresat putintel si vietile altor copilasi vor fi salvate.
Am vrut doar sa prezint unele raspunsuri pe care le-am gasit eu, la mult timp DUPA.....Sau poate ca ma mint spunand ca acestea sunt raspunsurile pe care le-am gasit. Poate ca realitatea este alta. Nu port o masca, nu ma ascund dupa deget si nici nu vreau sa fiu compatimita. Vreau doar sa traiesc in lumea mea si sa imi savurez in liniste momentele frumoase pe care le-am trait.
Cand am afirmat ca "ati fost prea fericiti si ati uitat sa ii multumiti lui Dumnezeu'' nu m-am referit strict la voi. De multe ori, de prea multe ori, intram intr-un cerc din care nu mai putem iesi decat atunci cand se intampla un eveniment in viata noastra. Mai frumos sau mai urat.
Noua, mie si tie, ni s-a intamplat un eveniment frumos, care a luat o intorsatura urata, dar continua frumos. Pentru ca ne da posibilitatea de a ne ridica de jos si de a merge mai departe cu seninatate si sufletul curat, desi plin de durere.
Imi pare rau de fetita ta, imi pare rau ca desi suntem extrem de inteligenti si de priceputi in toate, nu suntem capabili sa salvam vietile unor copilasi. Si poate ca fetitele noastre, nu am murit degeaba. Poate ca prin moartea lor, stiinta a mai progresat putintel si vietile altor copilasi vor fi salvate.
Aceasta este o versiune "lo-fi" a continutului principal. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formate si imagini, va rugam sa dati clic aici.