Draga mea,
citisem povestea ta inca din a 2-a zi dupa ce ai deschis tu noul topic. apoi am citit sfaturile pe care fiecare le dadea, incercand sa imi regasesc parerea intr-unul dintre ele. am gasit-o partial, in cate unul dintre ele. motivul pt care nu am scris a fost ca mi s-a parut f dificil sa ma exprim fata de situatia ta, care este una complicata, cu atat mai mult cu cat sunt implicati niste copii care nu au nicio vina pt comportamentul mamei lor, care nu vrea sa le dea posibilitatea de a fi crescuti de cineva care i-au iubi si ar avea grija de ei (tu si partenerul tau). nu am vazut o rezolvare a situatiei tocmai din cauza comportamentului ei care va afecteaza voua relatia.
din tot sufletul sper ca aceasta femeie sa isi dea seama ca, copiii nu sunt niste lucruri de pe urma carora sa profitam, si sa le dea lor o sansa si in acelasi timp si voua sansa de a fi fericiti alaturi de copiii lui si de viitorii vostri copii.
este o situatie f dificila in fata careia cred ca ai de multe ori senzatia ca te dai batuta, dar pana la urma cred ca cel mai important este sa faci ceea ce simti, fiindca orice am face, oricat de realiste am fi, tot sentimentele sunt cele care decid pentru noi.
Eu am trecut printr-o experienta ingrozitoare, si asta fiindca am tinut mortis sa fac exact invers decat imi spuna toata lumea. M-am casatorit la 19 ani din dragoste mare cu un barbat cu 10 ani mai mare decat mine. Nu stiu cum am putut sa il iubesc fiindca era exact opusul meu (morocanos, fara chef de viata, cu idei preconcepute cum ca "locul femeii este la cratita -ideea pe care a expus-o numai dupa nunta", cu care relatiile intime se desfasurau cu programare, in medie o data la 2 sapt). Am fost casatoriti 4 ani si in timp lucrurile au devenit mult mai grave, in sensul ca el s-a apropiat neinteles de mult de un baietel de 12 ani de pe strada noastra- ai caror parinti ne erau vecini- el avand atunci 30 de ani) si lucrurie au evoluat pana cand tot salariul meu era cheltuit pe lucruri pt copil, de la mobil la blugi d firma, lantisor de aur, excursii impreuna toti 3 la mare sila munte. iar parintii copilului nu aveau abslut nicio problema cu asta. Ajunsesem sa fiu pe locul 5, nu 2, mereu Razvan dormea cu noi in pat noaptea- desi el avea deja 14 ani. Nu am rezistat f mult, am avut multe discutii, am fost la psiholog unde el a refuzat sa vina si dupa ce din intamplare l-am vazut intr-o zi "pupandu-se" pe gura cu acel copil, exact in casa noastra, i-am cerut sa aleaga. l-a ales pe copil, si nu stiu nici pana astazi ce era intre ei dar nici nu vreau sa imiimaginez, desi el mereu a negat ca ar fi ceva mai mult decat "iubire ca pt un frate". Lucrurile astea sunt ingropate de mult si nu ma mai fac sa sufar tot de atata timp. mi-a trebuit multa vreme sa ii revin dupa un divort si un partaj urat, insa acum cand am intalnim un om care ma iubeste si e in stare sa faca oice pt mine, ma simt mult mai fericita.
ma bucur nespus ca ti ai descarcat sufletul si ca ne cunoastem.....am invatat sa am rabdare si acesta e secretul NEinebunirii mele, sa folosesc un cuvant care poate nici nu exista in DEX.
pt mine e o luna plina aceasta luna, din punct de vedere al schimbarilor profesionale, si nu numai....sper sa vina si bebele mult dorit.....
va doresc noapte buna
Ti-am povestit toate astea ca sa vezi ca poate fi si mai rau, poate fi de-a dreptul scabros si asa si este cand ma gandesc la ce am vazut, in conditiile in care noi nu avem relatii intime fiindca mereu el era obosit.
Deci draga mea, iti doresc ca toate problemele sa se rezolve si sa fiti fericiti pana la adanci batraneti, iar Doamne-Doamne sa iti aduca cat de curand minunea mult asteptata!
iti doresc multa rabdare si incredere in tine indiferent de ceea ce va urma
ma bucur nespus ca ti ai descarcat sufletul si ca ne cunoastem.....am invatat sa am rabdare si acesta e secretul NEinebunirii mele, sa folosesc un cuvant care poate nici nu exista in DEX.
pt mine e o luna plina aceasta luna, din punct de vedere al schimbarilor profesionale, si nu numai....sper sa vina si bebele mult dorit.....