ne-am casatorit acum cativa ani, avem un baiat de 7 ani si o fetita de 4 ani, eu eram foarte tanara cand ne-am casatorit si oarecum naiva, de la bun inceput i-am auzit cuvintele intepatoare ale soacrei iar el tacea, in fata ei, desi o prindea cu minciuna vis-a-vis de mine, vorbe urate ce puteau duce la destramarea relatiei noastre.
Fiind mica de ani(18) si fara experienta am zis sa tac sa fie bine pentru noi...anii au trecut si am reusit sa ne cumparam o casa a noastra, era ok cat de cat numai ca eu nu stiu ce se petrecea cand el isi vizita mama ce "sfaturi" ii dadea...Din lipsa de maturitate pot spune fostul meu sot s-a 'jucat" cu un cec de 30.000 de euro,probleme cu politia, etc etc dar a scapat.Pe mine cel mai tare m'a durut ca apropiatii lui stiau, mama lui stia, eu nu.O sa va intrebati ce a facut cu banii, eu nu stiam exact cat castiga nu-mi placea sa-l controlez, el ne aducea zilnic de toate acasa, ieseam mereu in cluburi, dar greseala mea a fost ca nu l'am intrebat cat castiga exact si sa fac un calcul.Dupa aceasca intamplare urata din viata noastra desi i-am spus ca-i sunt alaturi, lucrurile se schimbau din ce in ce mai tare intre noi in sensu ca el era foarte rece, nu se sinchisea sa isi caute alt job,si a dus-o asa 1 an de zile. A reusit pana la urma de s-a angajat in alta parte si asta ca ii cautam eu,dar lucrurile nu s-au skimbat intre noi in sensul ca eram ca doi colegi de apartament.In sufletul meu tanjeam dupa el dar ma saturasem sa fiu eu aia care sa cerseasca dragostea si atentia, caci fostul meu sot nu mi-a demonstrat niciodata ca ma iubeste in sensul ca nu a facut niciodata un lucru asa spectaculos, cadouri nu-mi oferea niciodata, iar in concedii ma rugam de el sa mergem cu copiii el nu avea niciodata initiativa la nimic.
Azi asa maine asa, pana a intrat un alt tip pe fir, vorbeam la inceput ba de una ba de alta si ma simteam atrasa de el recunosc pentru ca avea tot ceea ce sotului meu ii lipsea, umorul, atentia pe care mi-o acorda, in fine sa n-o lungesc am dus-o asa in amicitie vreo 6 luni,dupa care am inceput sa-i povestesc problemele mele personale, tin sa mentionez ca la inceput nici nu banuia ca sunt casatorita apoi sa am si 2 copilasi, a ramas fff surprins.Oricum el m'a sfatuit sa divortez,avand experienta parintilor lui imi spunea ca mai bine se separau decat impreuna,mi-a redat increderea in mine, imi spunea tot timpul cat sunt de frumoasa ce suflet bun am si ca ala e un idiot daca nu vede ce are langa el.
L'am inselat, e cel mai mare pacat pe care l'am putut face, regret enorm, dar am facut-o din dragoste, el cand a mirosit ceva a bagat divort fara sa ma anunte, mama lui stia;;), si am ramas cu copiii cu casa, cu tot, el nu prea se intereseaza de copiii adica vine pe la noi dar nu il simt asa aproape de ei.
Tipul cu care l'am inselat s-a atasat deja de copiii desi doamne e mai mic decat mine pare mult mai matur pentru varsta lui, el ne ajuta cu bani, le cumpara copiilor ce au nevoie, ne;a dus in vacanta in strainatate, de cate ori ma apuca plansu stie sa ma alinte sa imi dea incredere in mine nu sa imi intoarca spatele cum o facea sotul meu,uneori chiar simt ca ma sufoca cu atata dragoste si atentie eu care nu eram invatata cu asa ceva...cu toate astea ma uit mereu inapoi, am ideea aia in cap ca altul nu poate fi tata bun pentru copiii, maq gandesc la sotul meu, mi-e teama ca il iubesc inca,mi-e teama ca m'am atasat de tipul asta din dorul pentru el, nu stiu ce sa fac pe ce cale s-o apuc desi sotul mei mi-a denigrat imaginea foarte mult in societate, acum fiind privita ca o c.... din spusele lui probabil...ce sa fac???ma agat cu diaperare de voi>va multumesc.

Ti-am citit povestea si este trista dar si ....sa nu zic fericita ca este prea mult spus poate si nu vreau sa gresec.Parerea mea...tu oricum o sa faci ce este mai bine pentru copii tai si apoi pentru tine..sau in ordinea in care doresti..sotul tau nu iti va mai acorda niciodata acreditarea pe care tu o vei astepta...vorbe bune si frumoase daca nu ai auzit pana azi...slabe sanse ai sa mai auzi de la el de azi inainte...k il iubesti ink? nu cred ..poate iubesti amintirile care le aveti impreuna,experienta acumulata si copii care va unesc,cumva.
Cel pe care l-ai intalnit ..te-ai intalnit ...te-ai atasat deoarece erai vulnerabila ...ca sa vezi daca il iubesti trebuie sa te analizezi mai intai,ca va acorda ceea ce voi nu ati avut inainte este bine cumva si nu cred ca varsta este un impediment...
Eu...iti doresc mult noroc pe viitor...si automat vei fi mult mai selectiva in alegerea unui partener de viata si viitor parinte pentru copii tai..mai multa liniste sufleteasca si sa fii iubita asa cum meriti ..si tu si copii tai!

dar nu scap de sentimentul asta de vinovatie, chiar daca tipul cu care am facut-o merita mult mai mult decat el pentru ca hai sa fim sincere cine prefera la 25 de ani sa care copiii in carca in weekend sa se joace cu ei in loc sa sparga cluburile mai ales ca e un tip ff aratos...e si teama ca ma va parasi mai tarziu pentru ca cu el parca e prea frumos sa fie adevarat...si ma simt vinovata ca mi-am inselat sotul desi eram doar o umbra in casa pentru el, ma simt vinovata pentru tot, nu imi gasesc linistea sufleteasca:(

Parerea mea este sa il scoti din inima ta pe fostul sot , este clar ca nu te mai iubea; ...va ramane intr-adevar tatal copiilor, si este normal asa. Incearca sa iti refaci viata, cu cineva care sa iti si ofere dragoste, sa te simti pretuita si iubita, aceea nu era viata de tanara casatorita. Iar tipul acesta al 2-lea pare ok, da-i totusi o sansa . ..nu crezi ca ar merita?

unul din doi inseala cand i se ofera un motiv iar tu...ai avut detule cred...scoate vinovatia din suflet ca la tine nu-si are rostul...nu ai iesit pe bulevard si ai luat la rand..cat despre tip...sa bata cluburi sau sa iese in parc cu 2 copii care nu sunt ai lui...parerea mea este sa-l lasi pe el sa decida ce vrea si sa nu o faci u in locul lui

tocmai asta e ca tipul cu care sunt acum pare disperat sa nu ma piarda, mi-a zis ca a trait destul si a vazut multe femei si cazuri la viata lui si mereu imi spune cat de speciala sunt, deci el e disperat dupa mine, baiatul meu il prefera pe el in locul tatalui sau,la mine e problema, ma simt vinovata ca am distrus familia, am sentimentul ca poate trebuia sa trag mai mult de sotul meu desi d-zeu stie ca am facut-o de atatea ori pana cand kiar m'am saturat..am avut tot timpul ideile alea in cap ca daca nu ma batea nu ma injura nu umbla cu altele era sotul ideal desi nu facea toate astea nici dupa mine nu dispera:(offf, ma gandesc sa mai stau o data de vba cu el sa nu stau si in cazul in care sa spunem ca accepta sa mai incercam o data pt copiii ce ma fac cu actualul tip cum sa-mi bat asa joc de el knd el si-ar da orice sa ne fie noua bine...doamne kiar akm m;a sunat si mi-a zis, stiu ca iti lipseste o hota, uite am vazut si pe alb si pe argintiu, ce culoare preferi zi repede ca oricum iti iau...sincer mi-au dat lacrimile, nu am fst asa coplesita in viata mea de atentie de cadouri si de dragoste...ma simt ca intr-o cusca pt mine e o situatie fara iesire:(

femei pacatoase...omul tine din suflet la voi si va iubeste neconditionat si u il vrei pe sot inapoi ...fugind dupa 2 iepuri ai sa sfarsesti sa nu prinzi nicunul si o sa ai repros din partea copiilor...nu tu ai distrus familia ...eu nu am vazut unde...k pana la a-l insela am citit k deja nu mai era familie ci coleg de apartament...lasa sotul cu mama lui si tu mergi in continuare pe drumul care se arata lumina..nu te afunda inapoi ...

Draga mea, singurul sfat pe care ti-l pot da este sa nu te agati de nimeni niciodata. Esti femeie, deci esti puternica si desteapta, si asa cum ai arat te poti descurca. In privinta alegerilor tale nu ma pot pronunta, nu este treaba mea nici sa judec si nici sa comentez. Copiii tai sunt acum mai fericiti, mai linistiti? Sa stii ca un copil este atras de jucarii sau ce se poate cumpara, dar un copil, ca si tine, sau mai mult ca tine, are nevoie de dragoste si atentie. Din ce am inteles sotul nu prea dadea ghes, in schimb noul barbat din viata ta este atasat de copiii tai. Desi sunt o familista convinsa si cred ca nimeni nu-ti poate iubi copilul mai mult ca propriul parinte, mai stiu si ca parinte este cel care te creste, nu neaparat care te iubeste. Un parinte este alaturi de copiii lui si ii iubeste indiferent ce probleme are cu celalalt parinte. Acum tu trebuie sa te gandesti ce iti doresti si pe cine iti doresti: un om cu care ai doi copii, dar care nu te iubeste si nici de copii nu e interesat(a se citi in ordine inversa) si care nu a catadicsit sa te considere un partener de=a lungul anilor, cu care sa imparta tot, sau un om care fara nici o obligatie, ti-a oferit sufletul si mai presus copiilor tai. Stii ca este o vorba cu cioara, vrabia si gardul. Sincer trecutul nu face decat sa strice prezentul si sa darame viitorul, trecutul este in trecut si nu poate fii schimbat. Incearca sa tragi invatamintele de rigoare si uita-te inainte.
Nu te mai baza pe nimeni in afara de tine. Nu te arunca in bratele unui barbat din cauza unei nevoie, emotionale sau nu, bucura-te de dragoste ca de un sentiment impartasit si nu ca de o nevoie.
Bafta si incearca sa faci aceasta perioada cat mai usoara pentru copii, vorbeste cu ei, sigur au intrebari si nelamuriri, care se pot transforma in frustrari.

de acord si cu tine ...nu zic nu dar si singura sa-i creasca este foarte greu si sa se intoarca la cel care deja a ponegrit-o nu cred ca ii va fi usor.

Cred ca nu am reusit sa transmit ceea ce doream. Nu am indemnat la nici una din variante, ideea mea era ca ea sa fie puternica si sa se bucure de dragoste prin prisma femeii nu a mamei care are nevoie de ajutor. Ea trebuie sa se bazeze pe ea si sa fie ea puternica, pentru a nu mai trece vreodata prin prima situatie. Iar de intors, am zis chiar la final, trecutul e trecut, sa-l lase acolo, ca oricum nu-l poate schimba si sa-si vada de viata mai departe. Sper ca acum am fost mai clara, daca nu, imi cer scuze..oboseala

nu trebuie scuze ca doar discutam...nici eu nu am inteles ce trebuia ..ii este teama si ei si mi se pare foarte normal

Mi se pare foarte normal ca ii e teama, sunt decizii importante si sunt copii la mijloc, viata ei, e si normal, numai ca raspunsul pe care si-l doreste ea nu i-l putem da noi, tot in sufletul si interiorul ei trebuie sa-l gaseasca, de aceea am sfatuit-o sa fie puternica si sa nu depinda de nimeni.

uneori ma gandesc sa raman singura, imi tot spun k am gresit si k e normal sa ma pedepseasca dumnezeu dar credeti-ma ca parca toata pedeapsa asta nu se mai termina, se spune ca timpul vindeca ranile dar pe mine ma cuprinde panica din ce in ce mai tare si ma orbeste gelozia sunt foarte geloasa pe cea care ii va fi pe viitor sotie care probabil ii va oferi un copil de ce nu doi desi are 37 de ani, uneori ma apuca plansu din senin, alteori zambesc uitandu-ma in gol, nu credeam sa ma afecteze asa tare...imi vreau familia inapoi, cu tatal copiilor mei dar cu felul de a fi al actualului partener, cineva a spus " cel mai bun lucru pe care il poti face pentru copiii tai e sa-ti iubesti sotia" si cat de adevarat suna,,,

Draga mea, Dumnezeu le el ce si cum aranjeaza aici, pentru noi e mai greu sa intelegem cateodata. Gandeste pozitiv si considera ca acest om care te iubeste ti-a fost trimis, tocmai pentru ca aveai nevoie si meritai sa fii tratata altfel decat te trata sotul tau. De ce oare incercam tot timpul sa ne facem nefericiti? De ce suntem atrasi de ceea ce nu putem avea sau nu e pentru noi? Aici sa stii ca intru si in eu categorie, din cu totul alte motive. Incearca sa te bucuri de ceea ce ai si traieste-ti viata, lasa trecutul in trecut cu fost cu tot. Sa stii ca nu mi se pare corect fata de actualul partener sa nu fii sincera cu el, si sunt sigura ca sinceritatea ta l-ar durea si pune pe ganduri, oare merita? din cate am inteles eu ti-a daruit ceea ce ai tanjit sufleteste si nu numai ....de aceea tu, cu tine si persoana ta, trebuie sa aveti o discutie serioasa si sa luati niste decizii, in interior pe care sa le aplici in exterior. Sincer ma doare sulfetul pentru tine ca stiu ce inseamna framantarea si indecizia si sa traiesti cu teama si supararea in suflet. Sper ca Dumnezeu sa iti lumineze mintea si sufletul, eu asa ma rog in fiecare seara

uite vezi?! asta voiam sa-i dau si eu..un impuls sa se poate decide.Ea a scris aici in speranta de a se descarca sufleteste si de a primi pareri si alte povesti de viata asemanatoare..mereu ne place sa ne autocompatimim si sa ne invinovatim..mai ales noi femeile..mereu ne privam dreptul la fericire atunci cand ne iese in cale...si eu ma intreb deseori "oare de ce"?

...pentru ca....gandim prea mult uneori , in loc sa ne bucuram de ce aveam si sa ne lasam purtate de val asa ca...barbatii.

da..ei nu rateaza sansele..

asa e aveti dreptate...la mine ar fi mai simplu daca mi-as da seama de intensitatea ramasitelor sentimentelor ce le-am nutrit atatia ani de zile pt sot...cred ca si-a pus amprenta f mult asupra mea ori eram eu mica..nu stiu ce sa spun..azi am plans toata ziua cu pozele noastre in mana cu nasterea copiilor, botezuri,1 an etc etc..unde au zburat momentele alea frumoase? luata de val si de dor i-am dat un msj cu mi-e dor de tine,,tie? si nu mi-a raspuns:( stiu ca e la servici ca vorbise si fata cu el mai devreme..asta e..poate l'am vazut eu altfel atatia ani de zile, poate chiar nu merita sau poate chiar nu ma poate ierta...o sa ma obisnuiesc cu gandul incet incet nu am incotro..oricum multumesc din suflet pentru incurajari...daca tatal copilului sau copiilor vostru va iubeste, fiti fericite!!!! oricate defecte ar avea ei le modelati sau le inlaturati voi k snteti fete destepte, dar dragostea nu i-o poti pune fortat in suflet din pacate..

Eu am luptat ceva timp sa pastrez si sa ajung la nivelul la care sunt...nu dispera..nu e finalul vietii...amintirile iti raman oricum...poate va vrea sa iti acorde si a 2-a sansa ..de dragul copiilor dar nu va mai fi la fel niciodata iar problema actuala mereu va exista intre voi k un ghimpe...lacrimile ajuta...autocompatimirea ,nu.Nu te aventura ink in noua relatie daca inca nu esti hotarata cu sentimentele tale ,vorbeste cu cel pe care il ai acum..sunt sigura ca te va intelege si sprijini...fa-ti ordine in sentimente si apoi in viata...si mami...vezi ca starea ta psihica afecteaza starea copiilor..stii ca se transmite ,vorbeste cu ei cum scria mai sus dyanp ..atat cat inteleg ei caci s-ar putea sa se simta ei vinovati pentru starea ta si nu este bine.

Draga mea, tu singura-ti dai raspunsurile. da plnagi, descarca-te, dar trebuie sa ajungi si la momentul cand spui, gata, ce a fost a fost, nu se mai intoarce si sa-ti vezi de viata, ca trece pe langa tine si o sa te trezesti prea tarziu pentru a face ceva. Crede-ma am pirtdut un an din viata copiilor mei prea grabita sa vad niste rezultate..tot legate de copii, dar imi pare asa rau...si nu o sa mai am ocazia sa-l recuperez. si eu ma lupt cu depresia, din alte motive, desi daca stau sa analizez chiar nu ar trebui, dar merg mai departe, mergi si tu. TRECUTUL NU SE MAI POATE SCHIMBA, dar viitorul poate fi maleabil.....

si eu sunt de aceeasi parere

multumesc mult pentru raspunsurile voastre care nu au facut decat sa-mi dea incredere in mine ceea ce nu e putin lucru,,,ma asteptam sincer sa primesc dezaprobari pentru ca asa se intampla uneori pana nu treci prin anumite intamplari nu ai de unde sa stii cum ai reactiona daca ai fi in nush ce situatie...o sa port povara asta mult timp in suflet, asa sunt eu poate ma las afectata prea mult de unele lucruri..astazi "tatal" al doilea, s-a jucat toata ziua in parc cu cei mici si nu mare mi-a fost surprinderea cand baiatul i-a spus din greseala iubitului meu "tati",,,iar acestuia i-au lacrimat ochii...de ce taticul lor adevarat nu mai petrece timp asa mult cu ei si se dedica foarte mult prietenilor, de ce atunci cand barbatii au ceva cu noi isi schimba atitudinea si fata de proprii lor copiii? de ce noi femeile nu facem la fel? da. l'am inselat din dragoste, dar sunt putine momentele in care ma vad cu el numai noi doi, de cele mai multe ori petrecem in patru...oare fostul meu sot ar proceda fi procedat la fel in locul meu? ma indoiesc:( pentru ca ei uita de copiii pana si cand inca nu a aparut alt personaj feminin la orizont apoi dupa...da uite ca am gasit o deosebire valoroasa intre mamici si tatici...MAMA nu-si paraseste puii daca gaseste alt barbat mai bun pentru ea si caminul ei, pe cand barbatii da;)

Tata nu este cel care te face ci cel care te creste.....atata timp cat fostul sau sot nu acorda atentia necesara copiilor ( lansand la o parte ca nici pe tine nu te baga in seama de multa vreme)....nu se poate numi tata....Eu una nu as putea sta langa un barbat care sa nu ma ajute cu copilul/copii....si nu ma refer la partea de facut biberoane, stat cu el cat ii fac eu de papa la pitic, ajutat la baie....etc...ma refer la acel fel de stat....sa se joace cu el, sa ii vorbeasca, sa-l tina in brate si sa-l alinte, sa aiba tot felul de activitati impreuna....
Sfatul meu este sa "stai" tu cu tine de "vorba"....si sa incerci sa te regasesti.....si sunt convinsa ca atunci cand te vei redescoperi vei vedea ca viata poate fi mult mai frumoasa decat iti poti imagina.....de ce sa suferi? O viata ai....si pe aia vrei sa ti-o petreci in lacrimi? Nu te sacrifica doar de dragul amintirilor.....de asta se si numesc amintiri....locul lor e in trecut....Tu trebuie sa te gandesti la prezent si sa cladesti viitorul....un viitor pentru copii tai si pentru tine....
Cat il priveste pe iubitul tau.....daca nu ar fi vrut ceva serios de la tine....fii sigura ca disparea dupa prima noapte de dragoste.....mai ales cand a aflat ca ai si 2 copii....dar uite ca nu ai fost pentru el un "trofeu"...din contra. E inca alaturi de tine, e alaturi de copii tai si ce-i foarte important va acorda atentia pe care o meritati......cu el formezi o familie fericita.

Mda, stiu la ce te referi la partea cu dezaprobatul si incriminatul. Sa stii ca eu cu multi ani in urma vedeam totul in alb si negru si eram tare inflexibila si avand si niste principii mai invechite, am judecat de multe ori. De aceea ma gandesc ca viata mi-a demonstrat ca nu e totul chiar asa, si nu poti judeca un om numai dupa aparente, pentru ca nefiind in pielea si in circumstantele lui, nu poti emite o parere, iar de judecat...asta e treaba lui Dumnezeu. Acum singurul lucru pe care-l zic e ca ma rog sa nu inteleg vreodata de ce o persoana care face ceva pe care eu nu-l consider ok, adica sa nu fiu si eu pusa in acea situatie si atunci sa inteleg, pentru ca am inteles destul de multe in viata si....mi-am invatat lectia. Important, in viziunea mea e ca tu stii ca ai facut o greseala, dar cine nu greseste? Si nu ai facut-o intr-un mediu familial normal. Asa cum am mai zis eu sunt familista convinsa, dar totul are o limita.
Vreau sa-ti mai spun ca viata e una singura, iar sansa sa o traim la fel si asa cum ti-am mai zis, trebuie sa traiesti in prezent si pentru viitor, trecutul lasa-l in urma, invata din el, dar nu-l cara dupa tine.
Bucura-te de relatia pe care o ai, sa stii ca un copil este cel mai bun si inocent judecator, crezi ca daca el a simtit si a spus tata, nu a spus-o din suflet si ca a simtit? Iti poti inchipui ce a fost in sufletul partenerului tau cand i s-a spus tata? Astea sunt motivele tale de a merge mai departe, fericirea pe care ti-a dat=o Dumnezeu, profita de aceasta sansa.
Nu te mai gandi la fostul ca nu are rost, nu face comparatii, doar bucura-te alaturi de copiii tai/ Vin sarbatorile si sper sa aveti parte numai de bucurii si amintiri frumoase.

stiu asa e cum spuneti voi numai ca eu nu mai am incredere in oameni, in barbati, ma gandesc ca daca tatal lor s-a schimbat atat de mult brusc dupa atatia ani, de ce nu o va face si actualul meu partener? e groaznic sa-ti pierzi increderea in oameni, parintii mei nu mai vor sa ma ajute ca sa ma oblige sa ma intorc la fostul sot...e groaznic, sincer nici nu mai stiu de unde am puterea sa le duc, singura mea bucurie e ca am copiii sanatosi...oare prin toate greutatile astea pe care le intampin ma pedepseste dumnezeu? si daca e asa de ce dureaza asa mult ca de jumatate de an traiesc ca intr-un cosmar, priviri urate aruncate pe strada, clevetiri la tot pasul, cei pe care ii stiam aproape mi-au intors spatele si tot asa,,cu alte cuvinte toata lumea mea de dinainte s-a naruit cu toate persoanele in ea, singurii care mi-au ramas alaturi sunt copiii mei si noul meu partener

Draga mea eu ti-am mai zis ca tu-ti dai singura raspunsurile, dar esti asa marcata ca nu le vezi.
copiii mei si noul meu partener[/b], nici nu ai nevoie de altcineva. Hai sa-ti spun cum vad eu lucrurile: nu ai nevoie de ajutorul nimanui, pentru ca esti femeie si ai deja o familie(copiii si partenerul), gura lumii nu-ti da de mancare, nu te alina cand ti-e greu, nu te ajuta cu nimic. Azi te barfeste pe tine, maine pe alta sau altul, deci IGNORA acest aspect. Crezi ca cei care te judeca sau iti aruca fel de fel de priviri sunt perfecti? Nu au gresit niciodata? Nu cred. Dar e mai usor sa-i judeci pe altii decat sa te autoanalizeze si sa accepti ce fel de om esti. In fine , ideea e fiecare cu viata lui. Nu te sustin parintii? Asta este, bine ai venit in lumea maturilor si a realitatii crude, nu ai ce face, decat sa le demonstrezi ca nu ai realtii aiurea cu nsshpe persoane, ca gestul tau a avut o motivatie si o continuitate. Partenerul tau, din ce-l descrii tu, chiar nu merita sa-l ignori. Pedeapsa de la Dumnezeu? Ti-am spus, priveste partea plina a paharului, ai un om care te iubeste si mai presus de orice si poate si mai important, iti iubeste copiii, bucura-te de prezent si fii alerta la viitor, dar asa cum ti-am mai zis, nu mai face comparatii si nu mai traii cu ochii la drobul de sare. In orice moment oricine se poate schimba, si eu ma uit in jurul meu si ma gandesc cateodata, mai ales prin cate am trecut, daca sotul meu nu o sa-si ia luimea in cap. DAr alung aceste ganduri si ma bucur de familia mea si de ce avem acum si incerc sa pastrez toate astea pentru viitor.
Cine nu vede prin cate ai trecut si nu te intelege, sau macar nu face efortul asta, nu te merita, asa ca ignora-i. Nu ai nevoie de nimeni decat de familia ta, care inseamna mama, tata(partenerul in cazul tau) si copiii, restul sunt rude si cunostinte.
Daca ai nevoie de suport si intelegere suntem aici. Capul sus.
p.s. Era mai bine inainte cand aveai sot si te placea toata lumea, dar tu si copiii erai neglijati si nefericiti?

Mi-am adus aminte de ceva: cand sotul tau a facut tampenia cu cecul, i-ai stat alaturi si indiferent prin ce a trebuit sa treci, i-ai oferit o a doua sansa. El nici macar lucrul asta nu l-a facut, o discutie, o intrebare de ce ai facut acel pas, a divortat fara sa-ti puna....de ce ti-ai dori un asemenea om?

offf nici eu nu stiu...ideea aia idioata ca o fam nu poate fi fericita decat cu mama si tala langa..mi-e ciuda ca nu e altfel, mi-e ciuda ca mi s'au intamplat mie toate astea...cine vrea sa mai vbim veniti pe tbudes@yahoo.com va pup:*

e asa cum zici tu dar parinte e cel care te creste si nu cel ce te face si nu se ocupa de tine, asta o spun din proprie experienta.

Am impresia ca esti un om poate cu prea mult bun simt si constiinta treaza, poate prea treaza, calitati extraordinare si rare, dar nu le lasa sa te traga inapoi. Vinovatia pe care o simti nu cred ca e deloc constructiva.....am fost curioasa sa vad ce zodie esti, dar nu ai trecut in profil...

La un moment dat, pusa in fata unei alegeri nu la fel de importante probabil, cineva m-a invatat cum sa imi dau seama daca il iubesc pe omul de langa mine sau pe altul: trebuia sa imi imaginez o situatie neplacuta, care mi-ar provoca teama, nesiguranta, de exemplu un cutremur si primul din cei din doi care imi venea imi minte in secunda urmatoare e cel la care tin cu adevarat...

cea de-a doua persoana nu te multumeste destul sau ...nu e genul tau ...

mia. te referi la actualul meu partener?

la actualul da, ma gandesc ca ai un motiv dat si de catre el ca sa te gandesti la tatal copiilor

bv fetelor...ma bucur ca ati dat asa sfaturi...eu nu mai am nimk de spus decat:traieste clipa draga mea ...bucura=te de viata si copii...zii ms ca-i ai langa tine...multi dupa divort impart copii...din pacate;)tu esti o fericita ca esti iubita de partenerul si copii tai

bravo diana...imi place cum gandesti...sunt intru totul de acord cu tine

stiu asa e, mai lucrez la amintiri akm ca inca ma afecteaza, daca as putea trece peste asta ar fi cv, e vba de atatia ani, poze peste tot numai cu noi patru, amintiri tot, absolut tot...azi am renuntat si la iubitul meu...el e terminat ce sa zic, dar creau sa fiu o perioada singura.Daca o fi sa-l pierd si pe el asta e ...stiu ca mi-am ales prost momentul, planuisem o frumoasa vacanta de sarbatori dar simt ca nu mai pot, ma simt vinovata pentru tot si parca dau vina si pe el saracu fara sa vreau...

of draga mea...nu stiu ce simti ...nu sunt in sufletul tau,,,,e calr ca te simti vinovata dar eu...eu cred ca pe el nu-l iubesti;)pe cel de-al doilea....altfel cred ca ai incerac sa-ti refaci viata si sa lasi trecutul in urma,,,mai ales ca cei doi copii sunt fericiti si se simt bn in preajma lui!!!e strict parerea mea,nu te supi,,,sarbatori fericite

...cred ca asa este cel mai bine. Ai nevoie sa fii o perioada singura, sa iti dai seama cine esti si ce iti doresti de la un barbat - barbatul care iti va sta alaturi.
Iti urez multa intelepciune!