Divort Sau Compromis? Optiuni

[ioanaelena]

Buna, fetelor. eu nu am scris prea des pe forum pentru ca nu am niciodata timp destul, dar va citesc deseori povestile.
as vrea acum sa va spun o parte din povestea mea trista si sa va cer o parere sau chiar un sfat.
sunt casatorita de aproate cinci ani. nu am avut niciodata o casnicie extraordinara, dar ne intelegeam bine si zilele curgeau lin.
avem doua fetite mici, una de 2 ani si cealalta de 1 an si credeam ca asta ne va infrumuseta viata. sotul meu este un tip mai morocanos, putin comunicativ si mereu preocupat de cate o afacere.
de anul trecut din septembrie totul a devenit un conflict deschis atunci cand el a decis, fara sa ma consulte, sa-i aduca tatal sa locuiasca cu noi. nu as fi avut nimic impotriva, daca erau doi oameni care se intelegeau, dar mereu apareau inter ei discutii, si pesta asta, socrul meu bea foarte mult.
m-a amenintat atunci ca daca nu semnez un act prin care ii cedez bunurile comune, baga divort. nu m-am speriat si i-am spus ca sunt de acord cu divortul.
zilele au trecut, apele s-au linistit si chiar am simtit o schimbare buna in comportamentul lui.
asta pana in noaptea de revelion, cand, pe o chestie cat se poate de banala, mi-am permis sa-l contrazic, si de fata cu musafirii care-i aveam si cu parintii mei veniti in vizita m-a facut de tot rasul, iar a doua zi dimineata i-a dat pe ai mei afara din casa, fara ca acestia sa-i fi spus ceva. singurul lor gest a fost sa se ridice de la masa si sa-i atraga atentia ca nu este frumos sa se comporte astfel cu mine, mai ales de fata cu persoane straine.
a doua zi m-a amenintat iar ca daca nu semnez actul da divort. chiar l-am rugat sa o faca.
dar, pentru ca sunt destul de multi bani la mijloc, si-a reconsiderat pozitia, si a inceput sa se poarte ca si cum nu s-a intamplat nimic, dar cu ai mei nu vorbeste in continuare si nici nu da vreun semn ca ar dori sa-si ceara iertare.
cel mai tare ma deranjeaza comportamentul lui fata de parintii mei care mereu ne-au ajutat si au facut totul ca sa fie bine. si pana la urma urmei sunt parintii mei, si daca a fost in stare de asa ceva, probabil e in stare de orice.
de atunci nu am avut nici un fel de discutie, dar la cat de bine il cunosc nu-si va cere scuze, nu a facut-o nici cu mine.
ma doare mult ce s-a intamplat,iar ai mei sufera si ei foarte mult. atunci s-a rupt ceva. ma indepartez pe zi ce trece de el si cand il privesc vad un strain.
nu mi-e frica de divort si nici sa-mi cresc copii singura. oricum nu contribuie decat material la cresterea lor. n-a schimbat un scutec vreodata. vine seara acasa, se joaca putin cu ele apoi merge jos la bucatarie, si asta e tot. considera ca e datoria femeii sa vada de copii si de tot ce reprezinta gospodarie.
nu mi-e teama decat de cum vor fi afectate fetitele, atata tot.
ce sfta imi dati?

[danna68]

tristete si furie....!!! tristete pentru acei copii si pentru tine... nu cred ca meritati sa traiti o astfel de viata , furie ca exista inca barbati care ne considera sclave si care cred ca femeia este buna doar la cratita si cu gura inchisa... imi pare rau pentru tot dar eu una iti spun sincer ca as pleca pentru mult mai putin din ceea ce scri tu... eu nu sunt de acord cu relatiile si compromisurile facute pentru copii... in cele din urma tot ei mititeii au cel mai mult de suferit... ori intr-un mediu ostil si in care se bea alcool e cam greu sa nu sufere ... este totusi hotararea ta, dar nu-i semna nimic, bunurile castigate in timpul casniciei sunt bunuri comune .... iar acei bani sunt si ai copiilor nu doar ai lui sau ai tai ... daca trebuie, sa decida legea cat trebuie sa aiba el... te pup si iti doresc multa putere de lupta si sanatate sa poti avea grija de pitici... si asteptam vesti de la voi poate te ajuta o imbratisare ... pupic de la noi si poate cine stie asta este doar inceputul tau pentru o viata mai buna... eu una sper sa ai parte de multa fericire , chiar o meriti

[ruxy]

Ioana, este tare greu...chiar riscant as spune, sa-ti ofere cineva un sfat...totul porneste din interiorul tau...acolo e o femeie puternica care stie ce vrea de la viata...care se afla in fata mai multor usi...dar care stie exact pe care sa o deschida, usa care permite intrarea pe drumul corect al vietii...Regaseste-te!!!...am sa iti ofer in dar o povestire, care te poate ajuta...aprofundeaza-i sensul...si vei stii cu siguranta ce ai de facut...Sfaturile pot fi de genul..." Lasa-l nu te merita, ia viata de la capat"... sau..." " Indura, asta e soarta ta, nu ai ce face...! insa sunt convinsa ca numai de tine depinde, si nu uita ca esti fiica preaiubita a lui Dumnezeu, care te apara si-ti ocroteste pasii...

Se povesteste, ca un leu, a dat odata peste o turma de oi si spre uimirea lui, a gasit un leu printre oi. Era un leu care fusese crescut de oi, inca de cand era pui. Behaia ca o oaie si se comporta ca o oaie. Leul a mers direct la el si cand leul oaie a ajuns la leul adevarat, a inceput sa tremure din toate incheieturile. Iar leul i-a zis: " Ce cauti printre oi?" Si leul-oaie a spus: "Eu sunt oaie." Leul i-a zis: " Ba nu, nu esti. Hai cu mine." Asa ca l-a dus pe leul oaie la un iaz, si a zis: " Priveste!" Si cand leul oaie si-a privit imaginea reflectata in apa. a slobozit un racnet puternic si in acel moment s-a transformat. N-a mai fost niciodata acelasi ca inainte..
" Daca esti norocos si esti binecuvantat de Gratia divina, s-ar putea sa intelegi dintr-o data cine este" eu "si nu vei mai fi nicodata ca inainte. Nimic nu te va mai putea atinge vreodata-- si nimeni nu te va mai putea rani vreodata. Nu-ti va mai fi teama de nimeni si de nimic"
Anthony de Mello

Aceasta postare a fost editata de Andrei: Jan 15 2008, 02:58 PM

[ioanaelena]

---

ironia sortii! suntem amandoi lei. se pare ca cel crescut de oi sunt eu.
ce v-am povestit e o mica parte, dar ............probabil ca va fi o batalie apriga intre lei, caci nu pot stapani amandoi acelasi teritoriu.
Va multumesc mult!

[adelastefaroi]

ioana exact cum a scris si ruxi nimeni nu este in masura sa iti deie un sfat ce iti zive inima aia fa.Noi doua aproape ne asemenam cu exceptia faptului ca sotul meu este un tip tare mamos daca mamica pocneste din degete el executa.Noi adica eu si baiatul meu suntem si am fost pe planul doi.Este un tip delasator nu ai place sa lupte pt un scop.Cand este sa faca ceva pt noi tot timpul uita cu toate ca nu are 24 de ore de cand i-am zis de acel lucru dar daca ai spune maicasa tine minte si de trei zile daca este necesar.Cateodata ma gandesc sa plec si eu ca nu mai rezist din iubirea ce i-o purtam am ajuns sa vad un strain.Nu stiu ce as putea sa iti spun doar sa ai incredere in tine si putere de a duce batalia pana la capat. si o imbratisare puternica

[gordunel]

Imi pare sincer rau ca aud o asemenea poveste. Nu stiu cum poti sa traiesti intr-un asemenea mediu, dar mai ales ingerasii tai care au cel mai mult de suferit. Gandeste-te bine la ele ESTE BINE SA CREASCA INTR-O ASEMENEA ATMOSFERA DE "INTELEGERE " INTRE MAMA SI TATAL LOR? Eu nu prea cred. Al meu copil(6 ani) cand vede ca mai avem o discutie un pic mai aprinsa(nu se intimpla prea des acest lucru)se baga intre noi si ne roaga sa nu ne mai certam. Noi nu avem unde sa ne ducem cand intervin certuri intre noi deoarece stam cu soacra si cumnatul in trei camere.


Mult succes in ceea ce vei face de acum in colo.

[shama]

Buna, fetelor. eu nu am scris prea des pe forum pentru ca nu am niciodata timp destul, dar va citesc deseori povestile.
as vrea acum sa va spun o parte din povestea mea trista si sa va cer o parere sau chiar un sfat.
sunt casatorita de aproate cinci ani. nu am avut niciodata o casnicie extraordinara, dar ne intelegeam bine si zilele curgeau lin.
avem doua fetite mici, una de 2 ani si cealalta de 1 an si credeam ca asta ne va infrumuseta viata. sotul meu este un tip mai morocanos, putin comunicativ si mereu preocupat de cate o afacere.
de anul trecut din septembrie totul a devenit un conflict deschis atunci cand el a decis, fara sa ma consulte, sa-i aduca tatal sa locuiasca cu noi. nu as fi avut nimic impotriva, daca erau doi oameni care se intelegeau, dar mereu apareau inter ei discutii, si pesta asta, socrul meu bea foarte mult.
m-a amenintat atunci ca daca nu semnez un act prin care ii cedez bunurile comune, baga divort. nu m-am speriat si i-am spus ca sunt de acord cu divortul.
zilele au trecut, apele s-au linistit si chiar am simtit o schimbare buna in comportamentul lui.
asta pana in noaptea de revelion, cand, pe o chestie cat se poate de banala, mi-am permis sa-l contrazic, si de fata cu musafirii care-i aveam si cu parintii mei veniti in vizita m-a facut de tot rasul, iar a doua zi dimineata i-a dat pe ai mei afara din casa, fara ca acestia sa-i fi spus ceva. singurul lor gest a fost sa se ridice de la masa si sa-i atraga atentia ca nu este frumos sa se comporte astfel cu mine, mai ales de fata cu persoane straine.
a doua zi m-a amenintat iar ca daca nu semnez actul da divort. chiar l-am rugat sa o faca.
dar, pentru ca sunt destul de multi bani la mijloc, si-a reconsiderat pozitia, si a inceput sa se poarte ca si cum nu s-a intamplat nimic, dar cu ai mei nu vorbeste in continuare si nici nu da vreun semn ca ar dori sa-si ceara iertare.
cel mai tare ma deranjeaza comportamentul lui fata de parintii mei care mereu ne-au ajutat si au facut totul ca sa fie bine. si pana la urma urmei sunt parintii mei, si daca a fost in stare de asa ceva, probabil e in stare de orice.
de atunci nu am avut nici un fel de discutie, dar la cat de bine il cunosc nu-si va cere scuze, nu a facut-o nici cu mine.
ma doare mult ce s-a intamplat,iar ai mei sufera si ei foarte mult. atunci s-a rupt ceva. ma indepartez pe zi ce trece de el si cand il privesc vad un strain.
nu mi-e frica de divort si nici sa-mi cresc copii singura. oricum nu contribuie decat material la cresterea lor. n-a schimbat un scutec vreodata. vine seara acasa, se joaca putin cu ele apoi merge jos la bucatarie, si asta e tot. considera ca e datoria femeii sa vada de copii si de tot ce reprezinta gospodarie.
nu mi-e teama decat de cum vor fi afectate fetitele, atata tot.
ce sfta imi dati?

Eu zic ca o sa-i treaca la un moment dat "nebunia" asta. Important e sa cauti cauza. Ideile astea nu-i vin din senin si asa, pur si simplu. Are o influenta, cineva care-i insulfa sau ii "sufla" astfel de idei.
E greu sa dai un sfat si eu nu inteleg ce s-ar intimpla daca i se face pe plac, adica, daca, sa zicem, ca obtine ce doreste, ce face, care e scopul?

Evident, si eu zic sa nu renunti doar ca doreste 'mnealui. Ca doar are el un plan, presupun. Deci, vezi care ar fi acela.

[ioana adriana]

Aoleu fetelor ce povesti triste
Ioana si eu cred ce zice si shama ca are o influenta de undeva ...problema ar fi sa existe o alta care-l sfatuieste iar el vrea sa-ti ia tot si apoi oricum sa divorteze atunci tu ce faci...oricare ar fi treaba nu semna, raceala asta a lui de cand vine? nu mai e nimic din perioada aceea care sa-ti atraga atentia?
Cat despre soacre bleah sa-si vada de viata lor.

[aurelia_hadarau]

Imi pare sincer rau ca inca mai exista astfel de barbati,ingusti in gandire.Nu pot sa inteleg cum unii tatici nu-si asuma responsabilitatile asupra cresterii,educarii copiilor lor.Ei au impresia ca singura lor responsabilitate a fost atunci cand i-au conceput???????????????Se inseala amarnic.dar sa stiti ca lucrurile rele nu vor ramane niciodata nepedepsite si odata,chiar cand nu se vor astepta isi vor primi rasplata ,de la copiii lor sau de la Dumnezeu.DUMNEZEU SA VA AJUTE SA TRECETI CU BINE PESTE ACESTE MOMENTE NEFERICITE!!!

[pissy18kat]

mai ioana tiam citit emailul si chiar imi pare rau de situatia in care te afli chestia este ca si eu am avut probleme de genul dar nu chiar asa rau intr o astfel de familie am crescut eu tatal meu cu mama mea se certau tot timpul tatal meu bea mult si ne batea mereu noi fiind trei frati credema ca si acum mia ramas in minte toate certurile si toate bataile pe care le primeam si noi de altfel pe langa mama noastra ea mama mea a stat cu tatal meu tot asa ditr un compromis doar pentru copii dar credema ca am blestemat toate zilele in care a facut acest compromis deci din propie experientya iti recomand sa ti lasi swotul cat mai repede cu putinta deoarece desi tu crezi cai face vreun bine copiilor sa l aiba prin preajma eu iti zic cu multa sinceritate ca faci tocmai contra iar fetitele tale vor avea de suferit cel mai mult in urma acestor certuri sau chioar pur si simplu comportamentul tatalui fata de tine deoarece ele fiind inca in formare sunt destul de sensibile in latuira pshicologica si mai ales acum cand li se formeaza caracterul si toata partea ce tine de psihic deci cel mai mult le afecteaza pe ele nu crede nici un cuvant din gura sotului tau cu toate ca mereu iti promite ca va fi mai bine niciodata nu fa fi mai bine niciodata nu se va schimba credema mai rau iti ingreunezi situatia crezandul doi oameni care nu se inteleg nu are rost sa stea impreuna deoarece se distrug reciproc pe ei insisi si pe cei care ii sunt in jur deci cam acesta este sfatul meu mult noroc si multa sanatate fetitelor tale astept vesti si sa mi spui cum te ai descurcat si ceai facut!!!