Ce Munca Este Atat De Injositoare, Incat Sa Nu O Faci? Optiuni

[Andrei]

Ce Munca Este Atat De Injositoare, Incat Sa Nu O Faci?

Intotdeauna, in provincie, totul se intampla ceva mai tarziu decat in capitala. Sau cel putin asa se intampla cand internetul nu era atat de larg raspandit. Orice noutate, in materie de aproape orice, aparea intai in capitala. Cine a trait sau traieste in alt oras decat Bucuresti, stie ce zic. Asta ar fi introducerea

Cand eram prin liceu, deci cu muuuuulti ani in urma si imediat dupa revolutie ( ce vremuri... aveam vreo 14 ani ), un prieten din "gasca" a venit intr-o zi foarte entuziasmat si ne-a zis:
Bai! Ieri am fost la Bucuresti cu parintii, cu masina. Sa vedeti ce ni s-a intamplat! Cand ne opream la semafoare, apareau unii cu bureti, carpe si apa, in niste sticlute cu fis fis si ne intrebau daca vrem sa ne spele parbrizul si geamurile. Ni s-a parut ingenios, in plus aveam si parbrizul murdar de la drum, asa ca am fost de acord. Am intrebat cat costa si era foarte ieftin. Tot drumul spre casa, am facut calcule cam cat castiga baietii aia. Pai fiti atenti...


Si uite asa a inceput sa ne explice cum, si de ce, si ce, si cum... si am inceput sa facem calcule, cate masini trebuie sa spalam pe zi, daca spalam doar parbrizul sau si luneta si lateralele, cat tine semaforul culoarea rosie, daca punem doar apa sau trebuie si vreo solutie pt spalat si multe si multe altele.

Mai ramanea o singura problema la care nu prea gaseam raspuns: Rusinea . Nu era totusi cea mai nobila munca

Ce o sa zica parintii cand vor afla ce facem? Le spunem sau tinem secret? Daca ne vede vreun vecin si ne spune? Ne facem de ras? Ii facem pe parinti de ras? Ce vor zice soferii cand ii vom intreba daca vor sa le spalam geamurile la masini? Care dintre noi ii intreaba? Foarte multe intrebari si foarte grele

Intr-un final, din ce mi-aduc aminte, am ramas vreo 3 baiteti care am hotarat ca si aceasta este o munca si nu avem de ce sa ne fie rusine. Muncim, nu furam! Asa ne-am zis.

Mai departe povestea e frumoasa, si spun foarte sincer ca a meritat din plin. O lectie de viata, pe care sunt fericit ca am invatat-o. Nu stiu ce nume i-as putea da acestei lectii, insa am aflat in acea perioada foarte multe despre oameni. Poate atunci am inteles ca NU exista oameni buni sau oameni rai, ci doar probleme care apar in viata fiecaruia dintre noi si care ne fac, prin comportamentul de moment, sa parem buni sau rai. As vrea sa vorbesc si despre acest lucru si sigur o voi face la un moment dat, tot in acest blog

PS1: da, acum stiu sa spal f bine geamurile, insa nu imi face vreo mare placere
PS2: Nu v-am spus ca inainte de a ajunge sa spalam parbrize, intai am exersat o zi intreaga, spaland geamurile de la balconul inchis al prietenului care a venit cu ideea. Lucru pentru care mama lui ne-a multumit

Si ca sa termin povestea... initial am inceput intr-o benzinarie, dandu-ne seama ca nu avem destula dexteritate, pentru a termina treaba, pana cand semaforul se face verde Dupa o perioada relativ scurta, poate cateva luni, ideea a ajuns si la urechile altora, iar cand benzinaria s-a umplut de spalatori de parbrize, am inceput sa mergem la semafoare, asa cum doream initial
Cand toate semafoarele din oras erau pline de spalatori de parbrize, am decis ca e momentul pentru o schimbare. In fiecare echipa (de cate doi) e nevoie de cate o fata, majoritatea soferilor fiind barbati

Despre munca la cules de cirese in vacante si despre cel mai "umilitor" job pe care l-am avut (asa mi se parea la vremea aceea), promit sa va povestesc intr-un topic separat

[dyana]

Un alt 'job' ceva mai amuzant insa, a fost cel de 'aplaudac'
Cum s-a intamplat: intr-o seara, mergand la festivalul berii, ne-au agatat o firma de casting, ne-au facut o poza, ne-au dat un formular de completat si gata. Intr-o saptamana ne-au sunat: vream sa facem parte din publicul unor emisiuni de divertisment? Ca de exemplu Surprize...sau Ciao, Darwin! Nu era mare lucru: stateai cam 2 ore si bateai din palme sau te prefaceai ca votezi.

Cu Ciao, Dawin! insa am reusit sa fac si cariera . Am avansat de la aplaudac in 'personaj de decor'; spre exemplu, odata am fost pirat. Doar ca hainele imi erau atat de mari incat aratam mai mult a cersetor si in plus, eram atat de mica pe langa ceilalti, incat in cadru nu imi intra mereu mai mult decat palaria
Apogeul carierei l-am atins cand am fost concurent, intr-una din echipe. Si cum habar nu prea aveam despre emisiune, nu prea stiam despre ce era vorba in probe, stateam si eu linistita in banca mea, fara sa imi exprim vadit dorinta de a fi aleasa pentru vreuna dintre probe. De aici s-a dedus faptul ca nu sunt o persoana prea curajoasa si...evident a trebuit sa imi reprezint echipa la proba curajului. Ce trebuia sa fac: sa iau un crocodil de bot, dupa ce m-am urcat intai in spatele lui si sa ii pun capul pe pieptul meu si sa il tin apoi cu barbia. Apoi, sa imi intind aripile si sa o fac pe avionul . Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea.

Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva

[mia22_ro]

Un alt 'job' ceva mai amuzant insa, a fost cel de 'aplaudac'
Cum s-a intamplat: intr-o seara, mergand la festivalul berii, ne-au agatat o firma de casting, ne-au facut o poza, ne-au dat un formular de completat si gata. Intr-o saptamana ne-au sunat: vream sa facem parte din publicul unor emisiuni de divertisment? Ca de exemplu Surprize...sau Ciao, Darwin! Nu era mare lucru: stateai cam 2 ore si bateai din palme sau te prefaceai ca votezi.

Cu Ciao, Dawin! insa am reusit sa fac si cariera . Am avansat de la aplaudac in 'personaj de decor'; spre exemplu, odata am fost pirat. Doar ca hainele imi erau atat de mari incat aratam mai mult a cersetor si in plus, eram atat de mica pe langa ceilalti, incat in cadru nu imi intra mereu mai mult decat palaria
Apogeul carierei l-am atins cand am fost concurent, intr-una din echipe. Si cum habar nu prea aveam despre emisiune, nu prea stiam despre ce era vorba in probe, stateam si eu linistita in banca mea, fara sa imi exprim vadit dorinta de a fi aleasa pentru vreuna dintre probe. De aici s-a dedus faptul ca nu sunt o persoana prea curajoasa si...evident a trebuit sa imi reprezint echipa la proba curajului. Ce trebuia sa fac: sa iau un crocodil de bot, dupa ce m-am urcat intai in spatele lui si sa ii pun capul pe pieptul meu si sa il tin apoi cu barbia. Apoi, sa imi intind aripile si sa o fac pe avionul . Crocodilul era anesteziat doar ca randul meu a venit la urma asa ca bietul animal incepuse sa se cam foiasca. La un moment dat s-a intors si mi-a atins degetul cu unul din colti; imediat mi-a dat sangele. A doua zi am aparut in Libertatea. :liwlol:

Niciodata nu m-am simtit umilita in postura asta; stiam ca ei depindeau de noi, sa apaream cand vroiau ei, sa ne imbracam cu ce vroiau ei si sa spunem toate prostiile posibile ca sa iasa show. Habar nu am insa daca am amuzat vreodata pe cineva

AM FOST SI EU LA...DEBUT 50 PLUS
SE FILMA LA tIMISOARA SI AM FOST SI IN JURIU
AM FOST TARE MANDRA...SI MANDRIA ASTA M-A COSTAT O RESTANTA LA DEMOGRAFIE...
IN LOC SA FIU LA EXAMEN ERAM CU MOSII LA DANS