Avem Un Ingeras Ce Ne Vegheaza De Sus, Este Fetita Noastra Gabriela Catalina Plecata Dintre Noi Mult Prea Devreme Optiuni

[Mih@ela]

Mult prea trist! ( Dumnezeu sa va tina puternici!

[raisa]

plang si tot ce pot spune e ...sa va dea Dumnezeu puterea pentru a merge mai departe si a va bucura de un sufletel mic

[paulapor]

Multumesc tuturor pentru cuvintele voastre.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.

[mia22_ro]

---

Multumesc tuturor pentru cuvintele voastre.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.

[Dana1975]

Dumnezeu a mai avut nevoie de un ingeras...
iar tie mami tot EL iti va da putere sa mergi mai departe

[VALERIA OANA]

Am pierdut ce am avut mai frumos, mai pur si mai curat pe lumea asta: fetita mea, Gabriela Catalina cea care urma sa ne aduca multe bucurii si cea pentru care trebuia noi sa veghem, dar acum e invers, vegheaza ea asupra noastra si e asa de dureros. Azi ar fi avut 7 saptamani, dar deja de 5 saptamani a plecat dintre noi, maine vor fi 5 saptamani de cand am vazut-o ultima data, de cand am pupat-o si mangaiat-o ultima data, de cand am fost langa trupusorul ei firav ultima data.

TE IUBIM PRINTESA SI TE VOM IUBI MEREU. ESTI SI VEI RAMANE PRIMUL NOSTRU COPIL. CELE 12 ZILE DIN VIATA TA SI LUNILE CAT AI FOST IN BURTICA AM FOST FOARTE FERICITI, CEI MAI FERICITI.

Poate ca ati fost prea fericiti si ati uitat sa ridicati privirea spre cer sa multumiti pentru aceasta fericire. Poate ca ati crezut ca totul vi se cuvine si ca meritati tot ceea ce se intampla frumos in viata voastra. Poate ca ati uitat lectia umilintei si vi s-a reamintit......si poate ca fetita voastra nu era inca pregatita sa vina la voi atunci cand ati vrut voi. Poate ca voi nu ati fost inca suficient de pregatiti sa fiti parintii ei....

[VALERIA OANA]

Multumesc tuturor pentru cuvintele voastre.
Durerea e foarte mare si parca se adanceste cu trecerea timpului pana cand probabil rana se va cicatriza.
Am avut cele mai frumoase zile din viata mea.

Durerea o sa devina parte din tine si rana nu se va cicatriza NICIODATA. Vei deveni poate mai inteleapta si vei reusi sa iti raspunzi unor intrebari. Dar nu trebuie sa te vindeci si nici sa uiti durerea. Trebuie doar sa te ridici si sa nu te mai victimizezi. Nu-ti face bine.

[Anca74]

Poate ca ati fost prea fericiti si ati uitat sa ridicati privirea spre cer sa multumiti pentru aceasta fericire. Poate ca ati crezut ca totul vi se cuvine si ca meritati tot ceea ce se intampla frumos in viata voastra. Poate ca ati uitat lectia umilintei si vi s-a reamintit......si poate ca fetita voastra nu era inca pregatita sa vina la voi atunci cand ati vrut voi. Poate ca voi nu ati fost inca suficient de pregatiti sa fiti parintii ei....

Oana...cam dur mesajul tau

[laura_frincu]

Poate ca ati fost prea fericiti si ati uitat sa ridicati privirea spre cer sa multumiti pentru aceasta fericire. Poate ca ati crezut ca totul vi se cuvine si ca meritati tot ceea ce se intampla frumos in viata voastra. Poate ca ati uitat lectia umilintei si vi s-a reamintit......si poate ca fetita voastra nu era inca pregatita sa vina la voi atunci cand ati vrut voi. Poate ca voi nu ati fost inca suficient de pregatiti sa fiti parintii ei....

Buna.... am citit cu greu post-ul tau mi-au curs lacrimi si m-a durut tare... Cunosc povestea ta, citesc mereu la topicul ingerasului tau care a plecat mult prea devreme si trist din familia voastra.... chiar daca va exista intotdeauna in inimile si sufletele, in mintea si viata voastra, nu exista cuvinte cu care sa exprimi sentimentele prin care treci in astfel de momente... probabil ca e ca si cum cerul s-ar rupe in doua... pamantul ar deveni un imens vid iar gandurile ratacesc aiurea... probabil ca din momentul acela mai poti doar sa existi... nu sa fi! Atatea lacrimi... atatea intrebari si iluzii desarte care nu isi gasesc raspunsul... atatea "de ce-uri?" fara sens....
Paula, imi pare rau pt ceea ce traiti, imi pare rau ca se intampla lucruri atat de grele si dureroase in viata asta.... Dumnezeu sa fie alaturi de voi.... de toti cei care trec prin asa ceva....
In urma cu un an am stat alaturi de o mama in momentul in care a alergat intr-un suflet la o distanta de 800 de metri de casa pentru a-si urla suferinta in fata unu trup rece si nemiscat.... trupul fara de suflet al fiului ei in varsta de 19 ani... mort intr-un fatal accident de scuter.... iar tipatul ei in momentul in care l-a vazut a fost de nedescris... nu il voi uita niciodata, acel vuiet al inimii rupte in mii de cioburi ireparabile, in durere surda , acei 19 ani plini de viata, de vise, de planuri, de iubire, de fericire, de sperante, acei 19 ani din viata unei mame petrecute pentru fiul sau.... strigatul ei a fost scurt si acut, adanc si rece.... a mai zis atat... "Baiatul meu.... e baiatul meu...." ma uit acum la Matei, bebeul meu mic si iubit si inchid ochii si imi pot inchipui durerea, o pot simti atat de reala si cruda, si e coplesitor.... nu pot sa ma gandesc insa ca totul depinde de mine.... ca sunt o persoana asa de importanta in fata lui Dumnezeu incat El imi poate demonstra ca nu sunt atat de umila pe cat ar trebui sau ca puiul meu e o fericire mult prea mare pentru mine ... luandu-mi-l.... nu vreau sa cred ca El este atat de crud incat mi-ar da mie o lectie prin moartea unui ingeras mic si nevinovat....
Imi cer scuze ca mi-am permis sa imi dau cu parerea si va pup din suflet si sunt alaturi de voi prin gandurile mele1

[dyanp]

Oana...cam dur mesajul tau

pentru ca e singura modalitate de a merge mai departe....nu Oana a fost dura in mesaj, ci viata in sine....Oana si-a impartasit experienta de dupa....cea de a merge mai departe...partea cea mai grea o consider eu.....